despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

la Obor!

de-aș prinde un turist care vrea să mă-ntrebe unde – neapărat – trebuie să se ducă ca să-nțeleagă și să-și apropie Bucureștiul, l-aș trimite, desigur, pe Calea Victoriei, punîndu-l s-o străbată odată de la Splai spre Șosea, și data viitoare dinspre Șosea spre Splai; căci străbătînd calea asta în ambele direcții, te alegi cu două experiențe diferite…

L-aș mai trimite și prin alte locuri; comune – firește. Și-apoi l-aș pune să se ducă la Obor.

Da – nu poți pricepe orașul ăsta dacă nu-i cunoști Oborul.

Niciodată, în nici un moment, importanța Oborului nu s-a-mpuținat. E – și rămîne – locul unde-ți poți lua ce vrei; și să te speli pe cap cu toate chestiile inventate pe fața Pămîntului.

La Obor e locul unde găsești orice și unde vînzătorul însuși se scarpină-n cap cînd îl întrebi dacă are pe-undeva prin magazin ceva mai rar; dar dacă nu găsești la vînzătorul ăsta, găsești la altul – ori lîngă el, ori în cel’lalt capăt al pieții…

Ca neavenit într-ale Oborului, ca bucureștean care-l calcă doar la nevoie, nu-i știu secretele, nu-i știu găurile de vierme, nu-i știu capcanele; e, pentru mine, doar spectacol, fascinație, zumzet nesfîrșit.

E Bucur-Oborul, cu raioane anacronice și dosuri ne-explorate; e însuși blocul-mamut numit ALMO; hala cea veche, piața, talciocul, hala nouă, terasele cu fum, patiseriile, băbuțele cu cărucioare de cumpărături, moșii cu pîinea-n plasă, țăranii, țiganii, bețivii, ologii; lucrurile la un leu, hoții și ceea ce se vinde furat; zgomotul, aglomerația, muzica – trebuie să le simți pe toate, laolaltă.

Zic eu că turistul străin nu s-ar plictisi aici; și nici c-ar fugi, speriat – mulți turiști trag în fel de fel de hoteluri și hosteluri dosnice, prin zone neașteptat de ne-turistice; cred c-am putea termina cu Bucureștiul acela de vitrină de sticlă pe care ne-ncăpățînăm să-l punem în față.

Poze, din Obor, n-am – pur și simplu, n-am avut cum să-i cuprind, în imagini, spiritul. Doar v-am povestit despre locul ăsta atît de bucureștean, încît nu trebuie ocolit.

4 comments to la Obor!

  • Istoric vorbind, zona Obor e mult mai complexa decat ce a ramas acum. Pe la 1900 era mare vanzoleala iar in tot spatiul ala conta atunci si Moara Assan sau Fabrica Stella ori alte industrii care se aflau acolo (nu intamplator)iar mai tarziu asta s-a reflectat prin construirea Garii de Est (Obor)dar si prin halele comunale facute de Horia Creanga (care acum sunt neglijate in loc sa fie puse in valoare). Deci daca te uiti pe harta, intre Moara Assan si Gara Obor, acolo era o intreaga lume din care n-am mai ramas mai nimic.

  • hm

    Pai da… industria, ciuciu… partea cu Moșii, ciuciu…
    Ne-am ales cu partea cu Onțanu.

  • Anastasiu

    Buna idee, sa prezinți Oborul turistilor. Nu e mai rușinos decât vreun bazar turcesc. Pitorescul n-ar trebui sa goneasca pe nimeni!!

  • hm

    Ne e o asa frica si o rusine de pitoresc, ca este in codul nostru genetic!
    Pana si “autenticul” popular de la tara trebuie impachetat ca sa dea frumos.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>