Toamna e aici, nu mai avem cum să ne amăgim: dacă peste zi încă mai avem nevoie să ne odihnim la umbră, seara-i de plovăr, cum se zice…
Fiind toamnă, aşadar, iată-ne şi Bucureştiul împînzit de evenimente; care mai de care, care mai scump-de-gratis, care mai gălăgios!
Nici cu teleportarea nu le poţi dovedi pe toate: şi-n plus, nici nu le ştii pe toate, deoarece – neavînd presă dedicată cu adevărat Bucureştiului, nu stă nimeni nici să le adune, nici să le vadă, şi nici să le comenteze întru folosul bucureşteanului…
Şi – căutînd chestii de văzut prin oraş şi fugind (în egală măsură) de alte chestii de ne-văzut, am ajuns iar în Centrul Vechi, curios să văd ce-o mai fi pe scena „Festivalului Caragiale”.
Şi nu mi-a părut rău să rămîn aici – pentru c-am văzut ansamblul Lie Ciocîrlie; şi ce poate face el.
E-o fată care cîntă din gură; alta care cîntă la vioară; un gagiu la acordeon, altu-care bate-ntr-o cutie, un flăcău ce ciupe chitara şi altul ce mîngîie contrabasul pe burtă de parc-ar vrea să facă să toarcă un motan uriaş.
Şi, iese foarte bine. Cîntă şi frumos, şi armonios, şi se simte cît de legat e spectacolul – departe de stridenţe şi căznituri.
Bine-mi pare c-am rămas să văd cum cîntă Lie Ciocîrlie – a fost frumos. Bravo!
Wow, chiar ca suntem in toamna 2014 acum, cand pot sa vad si eu un asemenea spectacol si un asemenea festival?
AM auzit de acest ansamblu numit “Lie Ciocarlie” dar nu i-am vazut in realitate inca, desi imi doresc mult.