Zi de sărăbătoare pentru orașul nostru, zi normală de-aducere-aminte a ce s-a mai scris, pe aici. Cum ar fi… Rahova în vîltoarea războiului: Nemţii erau. Cu tancuri, cu camioane, cu motociclete – cu tot ce trebe. Şi s-au oprit cam la vreo sută de metri de barieră (cam pe unde-i acuma economatul lui Vanghelie)…
Sau.. o selecție a cîtorva locuri de joacă din parcurile noastre: au dispărut toboganele ruginite, nisipul plin de chiştoace a-nceput să fie înlocuit cu prietenosul tartan, şi se vede că e un pic de grijă atît pentru siguranţa, cît şi pentru distracţia copiilor.
Și – să nu ziceți că nu dăm cultură – recitim și Burta nu știe carte: cum ar fi dacă-ntr-o zi aş intra, ca de-obicei, în cofetăria X, şi, după un salut politicos din tonul căruia se subînţelege că sper că-s toate bune şi la locul lor (în laborator şi-n galantar), aş cere trei ecleruri şi doi croasanţi?
comentarii