Ei – uite că mie nu mi-e ruşine să-i zic, dragului meu oraş, „La mulţi ani!”
Nu – nicidecum. Doar în el, cu el, de pe urma lui trăiesc; aş fi măgar dacă nu i-aş dori tot binele din lume!
Dar, de! Nu se face să lauzi şi să te asociezi cu serbările făcute pentru prostime, că… dă urît! Ajunge lumea să creadă că eşti de-a’ lu’ Oprescu!
Nu se face să recunoşti că anul ăsta chiar sărbătoarea oraşului nostru a ieşit frumos şi-i pe placul oricui, cu nasul oricît de sus!
Ei, uite că mie-mi place ce-a ieşit. Îmi place, mai ales, aerul de sărbătoare ce pluteşte prin Bucureşti, felul în care oamenii au ieşit frumos din case, felul în care şi-au ales distracţiile la care să se ducă!
Îmi place cum arată Hanul Gabroveni, cu toate că – cică – nu este „adevăratul han Gabroveni”. Ei, uite că mă doare în cur dacă este sau un adevăratul han; ceea ce văd acolo, făcut, refăcut şi bine-făcut este, dacă nu v-aţi prins… adevărat:
… şi… frumos!
Îmi place să văd că tot mai mult din centrul nostru se reface. Da, chiar dacă nu mă credeţi, aşa e. Clădiri vechi se repară, se curăţă – şi, laolaltă cu ele, se curăţă întreg oraşul.
Se repară – cu mai mult sîrg şi mai multă grijă decît se repară lucrurile cu-adevărat vechi şi preţioase – şi lucrurile lăsate moştenire de nemernicul Ceauşescu. Fîntînile de la Unirii, cu jocuri noi de ape, atrag curioşii şi amatorii de selfie-uri. De-ar şti Ceauşescu ce-a ajuns Centrul lui civic, mă-ntreb dacă nu cumva s-ar rîde.
La Sfîntu-Gheorghe, lîngă biserica de curînd pictată, şedea cuminte un tramvai vechi, pe care-l scoatem la plimbare doar la zile mari…
Din toate părţile se auzea ceva, din toate părţile venea lumină, avea un aşa aer de dinaintea Crăciunului, Bucureştiul nostru în ziua lui de sărbătoare!
Şi era frumos nu pentru că Primăria-l făcuse frumos; era frumos pentru că era plin de oameni.
Şi dac-aţi lăsa o clipă mofturile acasă, i-aţi ura şi voi – capitalei voastre – „La mulţi ani!”
Şi – cum am mai zis eu şi-altcîndva – v-aţi purta ca şi cum vă pasă.
E drăguţ şi tramvaiul ăsta,nu zic nu, dar parcă mai frumos era unul dintr-ăsta:
https://www.simplybucharest.ro/?p=2867
Chiar eu am pozat unul, acum vreo doi ani, la depoul de pe Dudeşti…
Dintr-astea mai circula, mai au depourile cate unul pe care-l folosesc pentru diverse interventii..
O fi mai frumos tramvaiul cel albastru , austriac sau german sau de unde o fi fost adus , dar asta rosu eu zic ca ne trezeste multe amintiri placute unora dintre noi. Pe ruta lui 26 , pentru ca circula in bucla , de multe ori avea cate doua vagoane la remorca , de ne intrebam cum de le poate tracta .Abia acum realizez ca nu avea de urcat nici o panta mai mare in afara de cea de la CET Grozavesti la Leul , care era mai lina decat cea pe care circula 8 , cu un singur vagon , cand venea pe Cosbuc , spre Chirigiu , pe la fabrica de bere Rahova , ca sa nu mai zic de dealul Arsenalului , pe Uranus (si tu stii zona mai bine ca mine) cand acelasi 8 urca sa ajunga spre Puisor si mai departe . Erau ierni in special cand se poticnea serios , mai patina pe loc de ziceai ca o ia la vale cu spatele , mai ales in portiunea dintre scoala Romanescu si Ansamblul Doina al Armatei , cel de mai sus , de pe dreapta . Oricum , cel de la Sfantul Gheorghe arata bine restaurat . Bravo celor care se mai preocupa si de lucrurile astea.
Cum a spus și colegul cata, V56 este reprezentativ pentru București prin longevitate (au circulat din ’56 până-n ’82), iar Rathgeber M4.65 și M5.65 (din Munchen) sunt reprezentative prin impactul pe care l-au avut asupra bucureștenilor (vatmanul se alegea cu înjurături fără număr de la publicul călător din cauza sistemului automat de deschidere/închidere al ușilor). Puse unul lângă celălalt, e ca și cum am compara un OZN cu o căruță, dar ambele mi-s dragi! Mai ales că M5-urile mi-au impresionat copilăria!
V56 este drăguț restaurat (bine, dacă facem abstracție de lămpile interioare luate din Obor, de garnitura de la caseta de afișare a traseului – inexistentă la modelul original – sau de acele oribile plăcuțe de înmatriculare), și încă visez la ziua în care se va face o paradă istorică RATB la care sa fie prezente si un EP/V3A, o Tatra sau un V3A clasic, dar… cred că până atunci voi reproduce la scară toate modelele mai sus amintite!
În încheiere, îi doresc dragei noastre Capitale un sincer și din inimă La Mulți Ani!!
Si eu!
Nu doar pentru ca au fost cateva zile foarte frumoase!
Bravo noua!!
@hm
“Ajunge lumea să creadă că eşti de-a’ lu’ Oprescu!”
pe langa lucrurile negative (pasajul PPL si Pipera) Oprescu pana la sfarsit a facut multe chesii Ok, cum ar fi :
1)pasajul basarab
2)stadionul national
3)centrul vechi
4) largirea trotuarelor de pe calea victoriei
LA MULTI ANI nene Bucurestiule!
Tramvaiul este superb si mi-l amintesc de cand a aparut pe linia lui 20 ca o imbunatatire a transportului efectuat pana atunci de tramvaiele Thompson.Pacat ca i-au pus nr de inmatriculare.
Sâmbătă seara am fost întâmplător prin centrul Bucureștiului (de când ne-am mutat ajung extrem de rar) și nu știam de ce e atâta lume prin oraș :).
La mulți ani, București!
Dar despre Calea Victoriei, ori nu e terminată, ori e făcută în bătaie de joc: sunt niște capace de canal cu cca 10 cm mai înalte decât strada de nu știi pe unde să le ocolești cu mașina. Trebuie să pui frână ca să nu le iei direct, ajungi să circuli cu 5 km la oră prin fața Casei Armatei și nici nu poți admira împrejurimile 😀 că se ițește iar o gură de canal supra-înălțată și te gândești pe unde naiba faci slalom să o eviți, că sunt două benzi înghesuite una în alta.
Acolo mai trebuie un strat de asfalt. Ultimul. De vreo doua luni trebuie 🙂
o poza cu acelasi tramvai fara “numar”
http://republicaro.tumblr.com/post/8207065035/pasajul-basarab-inaugurare-bucuresti-18-iunie