despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

înţeleg.

Știți imaginile acelea prin care ni se arată că locul ocupat de o mașină pe șosea este cît pentru vreo patru biciclete. Eu vă arăt că locul ocupat de o bicicletă, trîntită pe caldarîm la un eveniment public, este cît pentru patru oameni.

Vă spun foarte sincer, mă interesază mult felul în care evoluează mersul cu bicicleta în orașul nostru. Asta, pentru că-i știu, cît de cît, istoria; am prins vremea cînd aveai loc să mergi pe-oriunde pe două roți, dar nu peste tot era voie să mergi. Erau vremuri cînd nici cu mașina nu puteai merge; una la mînă – că erau puține mașini, și-a doua – că nu se găsea benzină…

Am înțeles foarte bine nevoia noastră, a tuturor, de a ne lua mașini, odată cu ivirea posibilității de-a o face. Am înțeles frustrarea de a nu avea mașină, nu pentru că nu ți-ai permite! – ci pentru că nu existau mașini…

Îndesirea mașinilor a fost un proces firesc; dar tîrziu, rapid, canibal – nu lent și așezat ca în țările capitaliste. Și, încă înainte ca șoferul să apuce să împărțească străzile atît timp cît să se sature, ne-am lovit de procesul invers, de de-mașinizare (dați-mi voie să zic așa, vă rog).

Ce avem? Laolaltă, încă avem oameni care sînt fericiți pentru că pot conduce – și oameni care vor oraș verde, accesibil transportului public, pietonului și… mai ales… bicicletei.

Privind la perioada de-acum 10-15 ani, în care mașina a devenit fiara șoselei în București și la perioda actuală, în care bicicleta este tot mai întîlnită și mai folosită, văd asemănări.

Ia, vă rog mult, să nu credeți că mă iau de biciclist – cum mi-e renumele – ci caut să-l înțeleg.

Întîi, desigur, se cade să mă-nțeleg pe mine. Îmi place să merg cu bicicleta – dar nu mi-e, asta, religie. Îmi place – credeți-mă! – să conduc în orașul ăsta, dar încerc să o fac cuminte, legal, cu minte. Îmi place să mă folosesc de transpotul public; și-mi place să merg – mult! – pe jos.

Știți care-i beleaua? Îmi place să-mi placă; așa cum îmi place să mănînc ceva bun-bun. Mi-i drag să merg cu bicicleta pîn-la serviciu, nu să conduc cu ea acolo: așa-s eu.

De-asta nu m-alătur celor care cer, celor care vor drepturi: pentru că eu deja le am; mie nici o lege, nici o reglementare nu-mi poate lua ceea ce am deja: plăcerea de-a face un lucru.

De-asta nu-s la marșurile bicicliștilor: pentru că eu n-am ce să cer nimănui; eu însumi – eu însumi, cetăţeanul, sînt tot ceea ce contează! – nu am ce să cer nici șoferului, nici pietonului, și nici măcar primarului; asta pentru că eu însumi respect șoferul și pietonul, și – respectîndu-l – n-am ce să-i reproșez: mereu am primit înapoi respectul oferit.

De-asta, bunăoară, nu mă bag cu bicicleta în mulțime; pentru că nu mă bag nici cu mașina în mulțime.

De-asta nu bat obrazul celui care s-a băgat în fața mea; pentru că la o sută de metri mai încolo, o să intru eu în fața lui – așa-i orașul.

Eu știu și eu înțeleg că viața în oraș înseamnă viață și loc pentru toți; și toți laolaltă. De-asta n-am vrut marș al bicicliștilor în ziua în care tot orașul meu își serbează și istoria, și locuitorii, și civilizația – pentru că pot face marș și-n sîmbăta viitoare: c-așa-i frumos, nu te duci la ziua cuiva ca să-ți faci tu attention whoreziua acolo…

De-asta eu înțeleg că – în ciuda a ce ți se spune – nu ești liber pe bicicletă. Aflîndu-te în oraș cu mașina, o poţi lăsa într-unul din nenumăratele locuri de parcare gratis și legale din centru și – mai apoi – poţi merge oriunde ai chef, pe jos, cu autobuzul, cu metroul. Folosirea justă și cu bun-simț a mașinii trebuie lăudată! Cu bicicleta, înţeleg că eşti legat ca și cu lanțul de ea; n-ai cum s-o laşi de sub ochi, n-ai cum s-o parchezi la trei străzi mai încolo – trebuie s-o ții cu tine.

Și eu înțeleg că nimănui nu-i place să fie legat de-un lucru, oricît de mult ar iubi lucrul ăla.

Doar că – la final – ştiu că nimănui nu-i place să i se bage nimic pe gît. Nimeni nu este buricul pămîntului; nimeni – dar nimeni! – nu este mai îndreptățit decît celălalt să ceară ceva care-l afectează pe celălalt.

18 comments to înţeleg.

  • Anastasiu

    Ca persoana care este nevoita sa circule suficient de mult prin Bucuresti, consider ca existenta tot mai pregnanta a biciclistilor este un mare castig, aducand mai multa responsibilitate soferului.
    Astept responsabilitate si din partea celor pe doua roti (moto, scuter, biciclete).
    Cred ca… va fi bine (tot mai bine) pe viitor.
    Sa nu uitam ca transportul public ar trebui sa fie “perla coroanei”

  • Ando

    Cred ca e prima oara cand comentez la acest gen de subiect.Din ce am observat (si am dat mare atentie fenomenului)in cele cateva tari europene pe care le-am vizitat in ultimii ani: peste tot domina un extraordinar spirit de toleranta.
    Am fost de ex. la Florenta- oras eminamente turistic.O nebunie de circulatie(nu recomand nimanui mersul aici cu masina)…foarte putine benzi speciale pentru biciclisti – doar acolo unde latimea strazii permitea.
    Biciclisti? Puzderie, peste tot:printre masini, printre pietoni. N-am vazut vreun incident, n-am auzit vreun invectiv…Permanent exista grija sa nu se deranjeze unul pe celalalt (biciclist-automobilit-pieton).
    E adevarat ca Bucurestiul este un oras mult mai mare si, oricat am dori noi, numai timpul le va rezolva pe toate…Sper!

  • hm

    în București se fac pași importanți la coabitarea șofer-biciclist. Trag nădejde că “va fi bine”.

    E de lucrat mult la coabitarea pieton-participant la trafic, oricare-ar fi acesta din urmă.
    Da, socot că e cazul de aplicare de multe amenzi pietonilor tălîmbi.
    Da, socot că Poliția este timorată de cei pe două roți. Pentru că aceștia își cunosc mai bine drepturile și sînt uniți, Poliția preferă să-i lase în pace în multe cazuri, decît să se angajeze în controverse cu ei. E vina Poliției.

    Și da – consider și eu, în continuare, că Transportul Public este ceea ce trebuie să fie “în față”.

  • Amiral Snagov

    Nu inteleg de ce “plimbarea” accea ilegala a biciclistilor a trebuit sa se transforme in demonstratie de forta, gen blocarea Pasajului Basarab.
    Nu cumva circulatia legala a biciclistului presupune deplasarea in sir, pe banda I? Din ce am vazut, s-a preferat deplasarea “in haita”, cu ocuparea a doua-trei benzi, sub privirile ingaduitoare ale politiei locale si rutiere.

    Noroc ca n-au mai existat altercatii soldate cu violente, ca anul trecut.

  • hm

    pentru că există, într-adevăr, înțelegere.
    Mai multă decît anul trecut – și mai puțină decît la anul.

  • Anonymous

    Starea jalnica a transportului in comun a îndepărtat potențialii calatori spre alternative.
    Cum autoturismul nu poate sa zboare, scuterul nu poate fi urcat in lift si elicopterul e scump, s-a ajuns la bicicleta…
    Care si bicicleta e supusa acelorlasi legi ca si masina. Exista si aici biciclete-logan, exista si aici “nemțeasca” care e sfânta si exista si aici cocalarii de rigoare.
    Dar, cocalarii “lor” sunt mai civilizati decât cei ai șoferilor.

  • hm

    Cocalarul care nu crede despre el ca este cocalar este cel mai nociv.
    Cocalarul „clasic” știe – pe undeva – ca e cocalar.

    De pilda, cetățeanul a cărui bicicleta apare in poza ce însoțeste articolul este, altminterea, un bun si folositor bucureștean.

  • Bicicleta are avantajul că poţi să o iei cu tine cam peste tot… o poţi ţine în apartament, la muncă o poţi băga în birou lângă tine. Dacă o laşi la 2-3 străzi distanţă, fie ea şi legată cu 7 antifurturi, tot ai şansa să nu o mai găseşti.
    Nu înţeleg faza cu plimbarea ,,ilegală”, nu scrie nicăieri că un număr de biciclişti mai mare de X nu poate circula pe un drum public, la fel cum nu scrie nicăieri că bicicliştii nu se pot depăşi între ei sau nu pot depăşi alte vehicule şi nici că nu se pot forma ambuteiaje de biciclişti…
    Curios lucru, în ziua plimbării, tot estul oraşului + Iuliu Maniu şi alte străzi au fost blocate cu autobuzele PSD-ului (Maior Coravu şi Vatra Luminoasă – permis accesul doar riveranilor, Pierre de Coubertin, Basarabia – închise complet, abia am intrat cu bicicleta). De asta nu se plânge nimeni.
    Mâine e un maraton prin Bucureşti… ceea ce înseamnă iar juma’ de oraş închis. Dar nici de ăsta nu se plânge nimeni.

    Nu mi s-a întâmplat să mă lovească vreo bicicletă până acum. Nu acelaşi lucru pot spune despre maşini. Ca să nu mai vorbesc de faptul că, atunci când sunt pe bicicletă, în 99% din intersecţiile în care am prioritate nu mi se acordă această prioritate.

  • Amiral Snagov

    ORLY “plimbare”
    http://www.blogdebiciclist.ro/ne-plimbat-cu-bicicleta-chiar-daca-mitingul-nu-era-autorizat/
    NU VAD BICICLISTI DEPLASANDU-SE IN COLOANA PE BANDA I 🙂

  • Amiral Snagov

    Asta e si ideea, cand pretinzi drepturi si civilizatie, sa faci si dovada ca le respecti si tu.
    O coada de 2km de biciclisti circuland regulamentar ar fi impresionat pozitiv pe oricine….

    Actiunea politica de la Arena Nationala a fost autorizata conform avizelor cerute.

  • Pentru circulaţia pe drumurile publice, chiar şi în grupuri mari, nu e nevoie de autorizaţie. De altfel, protestul bicicliştilor a fost anunţat de vreo 6 luni, au fost notificate toate entităţile posibile şi imposibile (primăria, poliţia, poliţia locală etc.). Unele au răspuns, altele nu, se mai găsesc pe net adresele făcute de Marian Ivan.
    Pentru ce s-a făcut cu PSD, nu cred că a plătit cineva pentru blocarea de câteva zeci de minute a intrării în Bucureşti de pe A1. Nu cred nici că RATB a primit bani pentru a-şi scoate troleibuzele din depou ca să încapă autobuzele lui Ponta. La fel cum nu cred că s-a plătit vreun leu pentru ce s-a făcut pe Basarabia şi în zona adiacentă, având în vedere că tov. Oprescu a luat cuvântul pe stadion alături de tov. Ponta.
    Nu ştiu de ce am senzaţia că blocarea unui pod care se poate ocoli uşor – fiind sâmbătă şi trafic lejer – a deranjat traficul mult mai puţin decât închiderea Bd. Basarabia (cine zice că nu înseamnă că nu a mers pe Baba Novac să vadă ce a fost acolo).

  • hm

    hai că s-a inflamat mai puțin decît mă temeam 🙂
    Matale, Dragoș, ai noroc că ai unde să-ți iei bicla sus la birou, da’ asta nu se aplică restului companiilor. Dar, din ce am văzut, în ultimii doi ani s-au găsit căi de a ajuta parcarea bicicletelor, cu rastele cît de cît puse în locuri mai sigure.

    De furat, se fură – înseamnă că e de unde 😉

    Eu tot visez la un serviciu public flexibil de închiriat biciclete, care să sprijine circulația între zonele orașului, și nu traficul de parc.

    Cum ar fi să-ți iei biclă de la Unirii și s-o lași în Cișmigiu. Și dup-aia să-ți iei alta de la Universitate pînă la Iancului (să zic un exemplu).

    Știu – s-ar fura și s-ar distruge 20-30 % dintre biciclete (citisem undeva despre procentele astea, aplicabile la Paris acum vreo cinci ani)

  • În faţa instituţiei e un rastel, cu 2 camere video orientate spre el, care se vede şi din cabina paznicului şi de la Registratură, deci e destul de sigur. Dar e în colţul ălălalt al instituţiei, trebuie să las bicla acolo, apoi iar să parcurg toată lungimea clădirii pe jos. Dacă nu se putea ţine în birou, ar fi stat acolo, eventual veneam cu cea veche şi netentantă.
    De altfel, cine îşi ia o bicicletă pentru a-şi face treaba cu ea (nu pentru a o etala printre pietonii din Herăstrău duminică), vrea să o poată folosi până acolo unde are nevoie. Că dacă las bicicleta şi merg 3 străzi pe jos… mai bine merg cu RATB-ul, că tot la timpul ăla ajung.
    Se pot găsi metode nenumărate de a încuraja mersul pe bicicletă şi de a descuraja traficul auto individual. Cea mai simplă e ridicarea maşinilor parcate neregulamentar şi amendarea celor care opresc cu avariile pe banda 2.

  • Cristian Ioan

    Daca alte afirmatii sunt discutabile, sau deh, fiecare cu parerea lui, in schimb cu:
    “e pot găsi metode nenumărate de a încuraja mersul pe bicicletă şi de a descuraja traficul auto individual. Cea mai simplă e ridicarea maşinilor parcate neregulamentar şi amendarea celor care opresc cu avariile pe banda 2.” sunt de acord suta la suta!
    in plus, prioritatea nr. 1 ar trebui sa fie nu “reducerea numarului de autiturisme individuale pt a micsora poluarea”, ci asigurarea unui TRAFIC FLUENT!
    Ce insemana asta?
    Asa cum este orasul AZI, si cum va fi si maine (nu exista solutii miraculoase, un pasaj sub- sau supra-teran este bun, dar nu face decat sa MULTE blocajul), daca toata lumea isese cu masina proprie, traficul devine extrem de aglomerat!
    Deci, DACA macar 30%, sa nu zicem chiar 50%, ar folosi transportul public SAU bicla, atunci ar fi excelent: traficul s-ar debloca!
    Transportul public de suprafata ar merge bine, iar cei care folosesc in cintinuare masina ar putea circula, cum este normal, cu 60 la ora, nu cu 20!
    Si da, ar rezulta si ceva reduceri de consum de benzina si diminuarea poluarii …

  • hm

    Trafic fluent?
    Cînd se va respecta și șoferul (atenție, nu vorbesc de favorizare, nu vorbesc de încurajare, ci pur și simplu de respectarea sa)
    Cum? Cînd Ștefan Cel Mare-Mihai Bravu va avea același număr de benzi, de exemplu, nu 4-3-4-3-2-3, unde se permite staționarea pe banda 2, parcarea pe banda 1, unde se permite săparea unei gropi pe banda 3 și lăsarea ei neastupată 3 zile.

    Exact, nu e nevoie de 4 benzi, și uneori nici de 3 – ci de 2 benzi pentru traficul personal auto (plus banda speciala pentru TP)care să fie SIGURE și la locul lor, să nu mai fii nevoit să croșetezi de o sută de ori.
    Atunci ai și trafic fluent, și decent, și mergi cu o viteză constantă și ajungi și liniștit unde vrei.

  • Ando

    Banda speciala pt. TP, şi nu oriunde,pe Ștefan Cel Mare-Mihai Bravu … ce vis minunat!Oare voi apuca aşa ceva-în Bucureşti- mă refer în această viaţă?

  • hm

    mai degrabă – cu progresele științei – ajungem să trăim 150 de ani decît – cu progresele civilizației – ajungem să vedem TP eficient 🙂

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>