despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

cinci-șase

Să ne aducem aminte de primul articol apărut aici despre anii ’90 – anume despre terasele uitate ale vremii… Bucureştiul anilor ‘90 e mai mult decît Bucureştiul mineriadelor şi al Pieţei Universităţii şi al mitingurilor. Bucureştiul anilor aceia e un oraş deodată-liber şi gata să fie valorificat.

Cam asta s-a-ntîmplat cu Bucureştiul nostru, în primii ani de libertate. A fost valorificat. Comerţul a-nforit şi fiecare spaţiu liber a primit o firmă deasupra. Fiecare colţişor de trotuar a fost folosit: tonete, chioşcuri, gherete, magazine au răsărit, parcă peste noapte.

De ce zic că Bucureştiul ăsta s-a pierdut? Pentru că nu s-a gîndit nimeni să-l ţină minte; aveam cu toţii alte lucruri de făcut pe-atunci. Aşa că, de căutaţi cumva poze făcute prin 91-94, o să găsiţi tare puţine.

…. și nici un articol-amestecat despre diferite chestiuni ce țin de civilizația publică nu-i de trecut cu vederea. Ţineţi minte prăvăliile care aveau chepengurile alea de aprovizionare pe trotuar? Marfa ajungea – cu liftul, sau pe un fel de tobogan, direct în pivniţă – ei, trebuia, totuşi, să fii cu luare-aminte cînd treceai pe lîngă un chepeng dintr-ăsta. Dar azi, cînd avem mii şi mii de gropi, de borduri ştirbe, de capace de canal sparte, ne rupem picioarele mai des ca-n interbelic.

3 comments to cinci-șase

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>