despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

din zbor: La Mama

… mi-am dat seama că, dus de-ale vieții valuri, n-am mai fost pe la un La Mama de ani și ani de zile. Se-ntîmplă, nu mi-o luați în nume de rău…

La sfîrșitul anilor ’90, Bucureștiul încă nu se dumirise bine care-i treaba aia cu civilizația, cu consumul, cu pauza de prînz, cu prinsul mușteriului în mreje.

La Mama este, poate, primul restaurant bucureștean care-a-nțeles că se poate face treabă-n domeniul ăsta, al mîncatului. Și-i datorăm multe și azi, acestui restaurant – fără glumă.

Și azi, La Mama” este un soi de etalon de eficiență și civilizație în lumea restaurantelor. E-un soi de eficiență cinstită, care nu-și dă cu firma-n gard – și asta-i grozav. Mă uit la restaurantul de lîngă Ateneu – solid și perfect și-mi pare bine că s-a menținut într-un simbol al zonei, că a devenit un etalon, că a ajuns o rețetă copiată.

Așa pare – și așa e; lucrurile care par într-un fel suficientă vreme, înseamnă că… așa sînt.

Și… cum naiba poți asculta aici, la restaurant, pe bandă, muzică mai bună, mai inspirat-aleasă, decît la radio?

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

2 comments to din zbor: La Mama

  • şi totuşi multă lume zice că a scăzut mult calitativ. eu n-am mai fost de vreo doi ani, deci nu prea mă pot pronunţa. deşi ultima oară când am fost, la cel de la piaţa Alba Iulia, am aşteptat cam mult şi parcă nu mai avea pastrama acelaşi gust.

  • hm

    naiba știe, despre toate restaurantele se zice mereu că “nu mai sunt ce-au fost”…

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>