… am lăsat oleac’ de vreme să se scurgă după ce s-au introdus noile sensuri unice pe perechea Polonă-Dorobanți. Știți probabil; pe Polonă mergi dinspre Mihai Eminescu spre Urgență, iar pe Dorobanți invers; de la Perla spre Mihai Eminescu – cu menținuea că, fiind mai larg, Dorobanțiul își permite acomodarea unei benzi unice și separate dedicate transportului local (adică autobuz, taxi și cocalari) înspre Perla.
Zic eu că nu-i rea, ideea – și că aceste sensuri unice descurcă binișor traficul central. Așa pare, cel puțin – și sper să fie, cu timpul, tot mai bine.
Deci, pe Polonă se circulă cam la fel ca înainte; dar am rămas surprins de libertatea cu care Mihai Eminescu s-a ales, pe segmentul gîtuit dinspre Polonă și Dorobanți; nu uit că aici, încă dinainte de ’89, am prins primele ambuteiaje bucureștene: nu glumesc!
Pare că treaba stă bine – orișicum, mai binișor ca înainte – și pe Calea Dorobanților:
E grozav că s-a înființat și stația ASE pe direcția Perla – era necesară de peste un sfert de secol.
Pozele-s făcute într-o zi de lucru; nu în week-end; și-n plus, sînt făcute la ora prînzului, ora la care de obicei orașul este blocat. Vedeți voi – îmi dau eu seama că am prins o zi ciudat de bună, dar, într-adevăr, partea asta de București o duce mai bine odată cu baterea în cuie a fluxurilor de trafic; ce să vă zic?
Desigur – dimineața ori la orele cînd lumea pleacă acasă nu întîlnim aceeași lejeritate pe-aici; n-are cum – dar nici nu este mai rău, ceea ce-nseamnă că a meritat; na!
De ce? Uite, pentru că la aceeași oră, Calea Victoriei, unde traficul auto a fost gîtuit pe două benzi, în loc să se sufoce… e mai liberă ca niciodată; iar asta v-o pot garanta că se petrece nu ca titlu de excepție; ci cam în fiecare zi:
… asta pen’ că, în paralel, avem senzaționala Buzești-Berzei, arteră care ne-a schimbat, în nici un an, obiceiurile de trafic; care ne ajută să ocolim centrul; care ne duce rapid și elegant și care a meritat fiecare bănuț și pierderea fiecărei cărămizi vechi din clădirile care-au căzut pentru a putea fi construită.
Imi place sa cred ca asta se intampla si din cauza (ca vad ca “datorita” se spune din ce in ce mai des in raport cu lucrurile negative) ca in 2011, in PUZ ZP 10 Dorobanti la care am lucrat, este scris in memoriul tehnic pe undeva:
“3.6. POTENŢIALUL DE DEZVOLTARE AL Z.I.R.
3.6.1. DOMENIUL PUBLIC
Pentru domeniul public există câteva zone ce prezintă un interes din punct de vedere al dezvoltării şi al îmbunătăţirii calităţii de utilizare a acestuia şi a nume: spaţiile verzi, sistemul de trafic, amplasarea de opere de artă.
– terenul liber situat între clădirea ASE şi Bd. Dacia poate căpăta o amenajare peisagistică menită să aducă mai multă vegetaţie şi să atenueze în acelaşi timp prezenţa disproporţionată a universităţii
– continuitatea aliniamentului de platani ar putea fi refăcută în segmentul dintre străzile Mihai Eminescu şi G-ral Broşteanu ţinând cont că acesta este un segment aliniat pe ideea unei supralărgiri interbelice, care nu a mai continuat operativ şi este improbabil a continua într-un viitor previzibil şi care permite revenirea în prospectul curent al Căii Dorobanţilor până în Şoseaua Ştefan cel Mare
– acelaşi teren poate primi o serie de obiecte de artă în memoria unor personalităţi, precum Nicolae Fleva, fost primar al Bucureştiului sau Iacob Negruzzi fost preşedinte al Academie Române, ambii avându-si locuinţele pe terenul ocupat în prezent de corpul nou al ASE. Alte personalităţi care au locuit în zonă, precum Constantin (Dinu) I.C. Brătianu – fost preşedinte al PNL, deputat şi ministru sau Jean Lahovary – important om politic, fost ministru, ar merita amplasarea unor lucrări sculpturale în legătură cu vechile lor proprietăţi ce încă mai există şi cu arhitecţii care le-au proiectat – Petre Antonescu şi Louis Blanc.
– traficul din zonă ar avea perspectiva recalibrării printr-un sistem de sensuri unice, profitând de paralelismul cu strada Polonă, stradă relativ apropiată ca gabarit dacă nu se ia în calcul prezenţa transportului public aflat exclusiv pe Calea Dorobanţilor; această acţiune ar avea ca scop individualizarea traseului transportului public, lărgirea trotuarelor şi crearea culoarelor de circulaţie pentru biciclete
– amanajările la sol, cu pavaje tradiţionale, eventual cu recuperarea pietrei cubice sacrificate pe bulevardele Prezan şi Aviatorilor, ce ar putea fi executate în zona intrărilor/fundăturilor sau a străzilor mici precum Maior Dimitrie Giurescu sau Nicolae Beldiceanu, ar putea stimula creşterea valorii clădirilor de locuit în formua actuală şi inhibarea în viitor a alterării fondului construit grupat în jurul acestor spaţii publice ca urmare a întăririi caracterului unitar al acestor subzone.”
deci matale ești de vină…
Apropo de ce spunea Popescu deunăzi 😉
http://www.ideiurbane.ro/arhitectii-vinovati/
Alternanţa sensurilor (sens unic pe o stradă, cu 2 benzi lăsate pentru parcare, sens unic în direcţia opusă pe următoarea stradă, tot cu 2 benzi lăsate pentru parcare ş.a.m.d.) e modelul austriac / german.
În Viena cam aşa sunt toate străzile din afara Ringului, 1 bandă de circulaţie + 2 benzi de parcare gratuită, sensuri alternative, şi la ei nu se întâmplă aproape niciodată ambuteiaje ca la noi.
La francezi, unde modelul 1+2 a fost adoptat în Paris doar pentru o mică parte din străzi, nu e trafic blocat pe acele străzi, în schimb se înfundă toate intersecţiile mari la ore de vârf.
Nu sunt eu, nu sunt atat de grozav. Asta am scris in memoriul proiectului care proiect a ramas ca-n tren. Cu toate procedurile de consultare publica indeplinite, cu toate avizele luate dar nepromovat niciodata in aprobarea CGMB nu stiu de ce… In sedinta de avizare am spus de propunerea de trafic dar asta nu era o decizie ce s-ar fi luat la nivelul “decat” al unei zone protejate cum e nr. 10-Dorobaniti, cu atat mai mult cu cat strada Polona e in alta ZCP. Mai mult, eu am propus alta varianta, cu autobuzele cu sens de mers spre Piata Aviatorilor prin Polona si doar intoarcerea prin Dorobantilor. Asta insemna si rezolvarea unui giratoriu in Stefan cel Mare unde e nodul dracului, cu desfiintarea statiei de la Perla si mutarea intr-o alveola de langa cladirea aia a telefoanelor sau ce o fi fost ea in trecut … Deci nu sunt eu dar poate cineva o fi tras cu urechea dar a pus altfel in practica. In plus, n-am remarcat largirea trotuarelor sau introducerea pistei de biciclete.
Nautilus: în 2010, când am fost ultima dată, parcarea în Viena era cu plată… 9 euro pe zi, o zi însemnând între 9 şi 18, fiind gratuită după oarele astea şi în week-end, cu unele excepţii, semnalizate ca atare. Biletul de parcare îl luai de la automat, tutungerie sau chioşc de ziare şi îl puneai în parbriz, dar plata sa nu îţi garanta că şi găseşti loc de parcare unde ai nevoie. În Centru era mai scump, 2,5 – 3 euro pe oră, dar doar în parcări subterane.