Un articol aruncat acum şase ani ne-a adus – azi – plăcerea de a ne întîlni cu Venera E. Dumitrescu-Staia.
Ne-a trimis o fotografie din 1934, cu imobilul din Calea Şerban Vodă 106. Şi cîteva cuvinte.
scris de Venera E. Dumitrescu-Staia
Imaginea dateaza din anul 1934.
Casa bunicilor si parintilor subsemnatei, din Calea Serban Voda Nr. 106, a fost construita de bunicul meu patern Dumitru Dumitrescu, fost negustor, mult înainte de anul 1900. Tatal meu Emil D. Dumitrescu (n.1897-d.1981) a fost ofiter superior activ, participând la Primul Razboi Mondial cu gradul de Sublocotenent, precum si în al Doilea Razboi (1939), fiind concentrat si purtând gradul de Lt.col în rezerva.
Aceasta constructie a fost realizata cu Credit la Creditul Funciar Urban, având la fatada 2 apartamente, unul la parter unde au locuit bunicii mei Dumitru si Ana Dumitrescu, cu descendentii, respectiv parintii subsemnatei si fratele meu, iar dupa decesul bunicilor, între anii 1927 si 1930, cu parintii si unicul meu frate, ne-am mutat la etaj. Suprafata imobilului cu terenul aferent constructiei de la strada si în interior, aproximativ 1.400 m.p., au existat 10 apartamente, totul fiind nationalizat în 1950. În prezent sunt demolate vechile constructii din interior.
Mentionez faptul ca aceasta mostenire a tatalui meu de la parintii lui, conform Legilor în vigoare, NU trebuia sa fie nationalizata.
Fratele meu a decedat în 1972 la numai 48 ani, iar parintii mei, în 1978 si 1981 – toti 3, precum si bunicii paterni si materni, se afla înhumati la Cimitirul Bellu din Bucuresti, Aleea C. Tanase, Fig. 4 – am scris, printre altele si un articol despre Cimitirul Bellu…
——————-
… iată casa, în zilele noastre:
ce a fost şi ce-a ajuns… 🙁
Felicitari, si bun-venit doamnei Dumitrescu-Staia!
Foarte ciudat! Deşi-după cum se vede în imagini-pe acea porţiune de stradă s-au păstrat clădirile, mie mi se pare că(cel, puţin dpdv vizual)s-a pierdut ceva din caracterul ei unitar…Poate şi din cauza vopselei, total nepotrivite.
HM:Interesant de aflat ce tramvai circula pe acolo -mai bine zis, care era traseul.
Simplu, 12-le intre Cimitirul Bellu si Regie, via Unirii – Splai 🙂
Aha!Deci nu exista încă traseul de pe Cuţitul de Argint, dealul Filaretului, 11 iunie, bd. Coşbuc…că eu pe ăsta mi-am mâncat câţiva ani cu ITB-ul.
Ba da, era și traseul prin Cuțitul de argint, pentru 17 și 20 🙂
Frumoase amintiri! Se cuvin multumiri pentru aceste bucati de istorie oferite si desigur – si altele, care speram sa urmeze!
Multumim d-nei Venera E. Dumitrescu-Staia
Faţada a fost simplificată enorm, arată ca un bloc comunist mai mic. Oare această modificare s-o fi făcut de mult sau s-a făcut acum câţiva ani, cu ocazia zugrăvelii şi, posibil, a reabilitării termice (că pare izolată pe exterior)?
Dr2005: oricând s-a făcut,a distrus personalitatea clădirii.Acum este ,aşa cum spui, un ”blocuşor” anonim.
Primordial multumesc celor care au transmis parerea despre cele publicate de subsemnata, cu toate ca TIMPUL este cel mai pretios, dar si dusmanul acestei epoci…Cine nu cunoaste trecutul, bun sau rau, al locului unde ne-a fost data viata,consider ca este o lacuna pentru cei care ne vor urma.
Referitor la modificarile acelei case unde am venit pe lume în 16 Octimbrie 1926, pentru mine este si va ramâne un loc SACRU, motiv pentru care, de câte ori am revenit în Romania sa-mi revad locurile copilariei si adolescentei,bineînteles si restul familiei, foarte putini, precum si vreo 3 colege de scoala, am facut si vizita noilor locatari, care au schimbat total, atât interiorul, câ si exteriorul, “modernizând” prin eliminare tot ce era de calitate în interior cu clante de bronz la usile sculptate, înalte pâna în tavan, stukaturile de pe pereti, tavanele au fost coborâte, sobele de teracota austriaca, precum si un chemineu din dormitor, au fost darâmate si înlocuite cu calorifere moderne si bineînteles încalzire centrala. Balcoanele au fost închise si transformate în camari etc., etc. Toate acestea relizate în ultimii 5 ani, de când eu, nici nu am mai calcat prin tara…Parcursul anilor din 1950 si în prezent, ref.la casele nationalizte care au fost efectiv MUTILATE, nu este numai vina celor instalati, ci si a administratiilor locale, care contra cost, au închis ochii. Proprietatea bunicilor si a parintilor mei, a fost MUTILATA si cu timpul, am sa afisez INVOLUTIA. Dar DURA LEX, SED LEX.
Multumiri din suflet si voi continua sa public o parte din trecutul meu îndepartat, dar vesnic prezent, cu multumirile si admiratia initiatorilor acestui link.
am vrut sa cumpar un apartament, la etajul 1 in aceasta casa. din pacate este sub legea 112. apartamentul este vis, o frumusete, in spate are o terasa din care cobori pe o scara de piatra intr o mica curte interioara. la parter locuieste o batrana de 90 ani, singura. fiind prin legea 112 am decis sa nu il cumpar desi este ca rupt din povestea spusa de Dvs, Venera. imi pare atat de rau.
~danuca
Este o mare minciuna ceea ce spuneti. Acest apartament despre care vorbiti nu este sub incidenta legii 112. Oricine este interesat de acest apartament se poate interesa la primarie si exista dovezi ca nu este revendicata aceasta casa si nici nu a avut vreodata vreun litigiu. Spuneti numai minciuni si nu inteleg care este scopul acestor minciuni. Iar la parter nu locuieste nici o batrana de 90 de ani. Ati insirat numai minciuni una dupa alta. Sunt curios care este scopul acestor minciuni.
Si ca sa va dovedesc ca mințiți va întreb, cand , cum si cu cine ati fost domneavoastra sa vedeti acest apartament pentru al cumpara asa cum spuneti ?!?
sa mi dovediti ca mint? aveti derapaje grave, atat ale eticii comunicarii cat si ale rigorilor gramaticale.
am spus ca apartamentul este cu legea 112 in istoric.
• COMENTARIILE VENITE DE LA „PROPRIETAR” VOR FI ȘTERSE •
— Redacția
LA MULTI ANI CU SANATATE, SA VA DEA DOMNUL DE TOATE! La început de AN NOU 2017, CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU, îmi voi permite ca “TÂNARA”NONAGENARA”, sa public o retrospectiva a vietii pe care am trait-o în BUCURESTIUL MEU IUBIT, din copilarie, pâna am devenit SEXAGENARA, plecând în LUMEA NOUA pentru reîntregirea familiei. TRECUTUL, PREZENTUL SI VIITORUL, asa cum le vad si traiesc în prezent.
Pâna atunci, doresc conducerii, colaboratorilor si cititorilor acestei publicatii minunate, multa sanatate, voie buna si PACE ÎN LUMEA ÎNTREAGA.
LA MULTI, ANI !
La multi ani, doamna! Ma inclin in fata venerabilitatii varstei dumneavoastra…