despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Liceul Ion Creangă – amintiri și coincidențe

scris de Venera E. Dumitrescu-Staia

Care este trecutul?

Cladirea inițială a liceului – unde am învățat cele 8 clase liceale, plus Bacalaureat în 1945 -, a fost înființată în anul 1926 (o coincidență regala…, anul nașterii mele) și se afla pe Calea Rahovei Nr 40.

Faptul ca în anul 1965 venise Ceausescu la putere, au început marile REFORME în toate domeniile… inclusiv cu totala reforma a învatamântului – începută în 1948 -, care a fost daunatoare generatilor ce au urmat… Ca atare, liceul în noua cladire nu a mai purtat denumirea Domnitei Ileana, patroana liceului, Ceausescu abolind tot ce era legat de Monarhie, iar cladirea veche si noua din Rahovei, fiind afectate unor alte interese, elevii fiind transferati în cladirea noua de pe str. Cuza Voda…

În ziua de 6 Noiembrie 1976 (alta coincidenta, astazi este 6 Noiembrie!), când s-a sarbatorit “Semicentenarul Liceului Ion Creanga” alias Domita Ileana, am fost invitata în mod special, primind Anuarul pe care-l posed, plus o medalie.

Va veti întreba, probabil, cum m-au gasit pe mine sa colaborez la acest Anuar? Simplu, datorita unor colege de liceu care aveau copiii la Ion Creanga, cu care am mentinut relatiile si pe care le mobilizam pentru aniversarile noastre din 10 în 10 ani, eu fiind organizatoarea si singura care mai pastram vechiul Anuar al Liceului aparut in anul 1942, intitulat “Din viata unei scoli – Liceul de fete “Domnita Ileana” – Bucuresti, 1926-1942.

Mentionez ca întreaga arhiva a fostului Liceu Domnita Ileana, dupa marele bombardament asupra Bucurestiului, din 4 Aprilie 1944, inclusiv cataloagele, a fost transferata la Sinaia în incinta Castelului Peles, iar dupa ocuparea de catre rusi în 1945, nu a mai interesat pe nimeni trecutul liceului, în felul acesta apelând la copii si parintii lor…

Autoarea, în primul rând, a doua din dreapta imaginii

Iata ce-mi scriu autorii pe prima pagina, drept multumire, citez: Prof. Ionescu: “Doamnei Venera Dumitrescu, cu aleasa pretuire pentru concursul dat cu prilejul întocmirii acestei Monografii” si Maria Soigan, profesoara: “Cu toata consideratia pentru concursul nepretuit dat la tiparirea Monografiei liceului.

________________

Resurse suplimentare:

  • Imagine cu vechea clădire a liceului, afectată de cutremurul din 1940:

  • Mormîntul Domniței Ileana, din Statele Unite:


7 comments to Liceul Ion Creangă – amintiri și coincidențe

  • Anastasiu

    Nu pot spune decat atat: JOS PALARIA!

    Pentru tot efortul de a tine vie istoria si viata frumoasa de odinioara, pentru lupta de a nu ne face sa uitam acele timpuri cand scoala era Scoala si oamenii erau Oameni.

    La multi ani, liceului si La multi ani, Doamna!

  • Ando

    Ce interesant!Mulţumesc,stimată doamnă!
    Am făcut liceul la “Mihai Eminescu” de pe Calea Rahovei, în perioada 1965-1969 dar nu ştiam de legătura cu Domniţa Ileana(Ion Creangă).
    Am prins căţiva profesori de mare calibru.Menşiune specială pentru
    extraordinarul profesor de română Vladimir Dogaru !!!

    Iată ce spunea Ion Caramitru despre acest profesor deosebit:

    “Apoi, in liceu, am avut norocul – urias! – de-a fi elevul unui extraordinar profesor de romana, pe nume Vladimir Dogaru. Era impatimit de Eminescu! Ni-l prezenta asa cum trebuie. Adica total diferit de modul proletcultist in care era promovat pe vremea comunistilor, cand Eminescu insemna, pentru elevi si pentru marele public, “doar” “Imparat si proletar”, cateva pasteluri si “ceva poezii de amor”. Nimic din marea lui adancime filozofica nu se pomenea pe-atunci, nu se studia. Si tot nimic nu se sufla despre publicistul care a fost Mihai Eminescu. Or, minunatul nostru profesor de romana ne-a deschis tot atatea porti spre aceste – pe-atunci neexplorate si necunoscute – fatete ale geniului eminescian.”

    http://www.formula-as.ro/2012/1015/ce-mai-face-86/ion-caramitru-14968

  • Venera

    Multumesc Domnilor Anastasiu si Ando pentru aprecieri. Ne despart multi ani…dar niciodata nu este prea târziu ca sa ne cunoastem TARA cu trecutul ei, pentru ca generatiile ce ne vor urma sa aprecieze si sa faca diferenta între BINE si RAU. Tehnologia moderna ne ajuta sa comunicam între noi, important ar fi ca noile generatii sa fie interesate de trecutul stramosilor, totul depinde însa de învatamânt , parinti si bunici. Din pacat, TIME IS MONEY si fuga dupa material predomina acest Secol XXI. Datoria noastra, a celor care am suportat si BUNE, dar si RELE, este sa le vorbim, sa scriem, astfel ca ei sa deosebeasca BINELE de RAU.
    Va doresc numai bine si pe curând cu “ALTE NOUTATI VECHI”.

  • Amiral Snagov

    Ma alatur si eu celor care gasesc incursiunea in trecutul acestui liceu fascinanta!

  • hm

    Știam eu că o să vă placă și mi se pare – și mie – un material extraordinar.

    Am ajuns și eu – cîndva, demult-de-acuma – să învăț în Creangă. Din păcate, în altă epocă, una în care relațiile între elevi și profesori erau altele.
    O epocă în care Domnița Ileana ajunsese… liceul industrial numărul 36.

  • PaulIP

    Nu pot decat sa raman uimit de istoria acestui liceu!
    Gimnaziul l-am urmat la Scoala 79, care impartea curtea cu Liceul Ion Creanga, si ma intrebam daca a existat dintotdeauna acolo.
    Stimata doamna Dumitrescu-Staia, va felicit pentru “vechile noutati” cu care ne delectati!
    Tocmai acestea dau valoare unui asemenea site! Desi am doar 15 ani (sau poate tocmai de aceea), prezint un mare interes in a afla istoria -cu bune si cu rele – a Bucurestiului.
    Cu deosebit respect,
    Paul Parlea

  • Venera

    Te felicit PAUL (îmi permit sa te tutuiesc…) si te admir pentru faptul ca esti interesat de TRECUTUL VECHIULUI BUCURESTI deci al României, si LAST, BUT NOT LEAST, felicitari si admiratie bunicilor si parintilor, care sunt convinsa,faptele o dovedesc, te-au îndrumat si te vor îndruma pe calea cea buna a progresului acestei TARI MINUNATE CARE SE NUMESTE ROMÂNIA. La vârsta de 15 ani trecusem în cursul Superior al liceului despre care am scris cu mândrie si datorita profesoarelor de Istorie OTILIA IONESCU(si directoare), precum si a D-nei Lucia GIORGIAN, orele de istorie erau o întoarcere în timp, povestite si explicate cu dragoste si devotament, care s-au imprimat în memoria si sufletele noastre, a celor care ACUM avem datoria sa retransmitem generatilor urmatoare. Îti multumesc Paul pentru apreciere si sunt convinsa ca ne vom “reîntâlni” pe aceasta cale virtuala pe care mi-am însusit-o din 2002. Suces în viitor, cu sanatate si bucurii pentru întreaga familie.
    MUNCA A FOST SI VA RAMÂNE BRATARA DE AUR, iar CREIERUL NU TREBUIE LASAT SA RUGINEASCA.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>