despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

„Străinii” Bucureştilor

scris de Ando

Timp de câteva decenii, capitala ţării a găzduit, forţată de vremuri, statuile „tătucăi” Stalin şi a „atotcălăuzitorului” Lenin.

Bineînţeles că, între timp, comuniştii s-au năpustit şi au distrus, fără noimă, multe din statuile şi monumentele oraşului existente dar considerate indezirabile pentru noua orânduire.

Dacă statuia lui Stalin a dispărut relativ repede, spulberată de vânturile schimbărilor ideologice, Lenin avea să fie coborât de pe soclu abia în martie 1990, deci după treizeci de ani de la inaugurare.

Este cazul să menţionăm şi un episod de care eu, mărturisesc, habar n-aveam: în 1971, în cartierul Bucureştii Noi, s-au dezvelit şi busturile celorlalţi doi promotori ai socialismului: Marx şi Engels.

Era, deci, o perioadă în care era aproape de neconceput să găseşti statuia unei alte personalităţi străine în Bucureşti.

Şi totuşi…

Amplasat mai „la fereală”, acest cochet părculeţ găzduia (şi găzduieşte) din 1905 şi bustul româno-italianului Luigi Cazzavillan fondatorului ziarului „Universul” şi, practic, al gazetăriei moderne în România.

Ei bine, în 1961, bustul unui alt italian, mult mai celebru – Garibaldi- avea totuşi să se „infiltreze”, în noul cartier Floresca, la schimb cu bustul lui Bălcescu inaugurat în acelaşi an la Palermo:

În Piaţa Spaniei, una din cele mai frumoase din oraş (după mine), se află încă din 1953 bustul marelui scriitor spaniol Cervantes, lucrarea aparţinând lui Ion Jalea.

Ar mai fi de asemenea, de luat în discuţie, pentru perioada de dinainte de 1989, bustul lui Kutuzov din curtea spitalului Filantropia, atât de şugubăţ prezentat aici de HM:

Aşadar, exceptând busturile răspândite prin parcul Herăstrău, nu-mi aduc aminte de alţi „străini” imortalizaţi, în acea perioadă, prin vreun monument de prin Bucureşti.

După 1989, normal, lucrurile s-au schimbat şi am să ma încumet la o scurtă trecere în revistă.

Avem, astfel, statuia generalului Charles de Gaulle, amplasată la intrarea în parcul Herăstrău.

În cartierul apropiat parcului, găsim mai multe monumente dedicate unor eroi din zbuciumata istorie a Americii Latine.

La intrarea pe str. Amiral Bălescu, dinspre Calea Dorobanţilor, este statuia lui Simon Bolivar

Iar, în acest scuar de pe Bd. Primăverii avem aliniate trei busturi: Jose de San Martin, Bernardo O’Higgins şi Jose Artigas, cei care au adus independenţa pentru Argentina, Chile şi Uruguay.

Să nu părăsim totuşi parcul Herăstrău fără a aminti şi de controversata rotondă a capetelor fondatorilor UE:

Bustul lui Napoléon al III-lea – „mare prieten al românilor” este amplasat în piațeta care îi poartă numele, aflată la intersecția străzilor Londra, Haga şi Paris:

În ultimul rond de pe Kiseleff, cum mergi spre Piaţa Victoriei, pe peluza din dreapta, se află bustul lui Omar Khayyam, „poet, filozof, astronom şi matematician iranian” cum scrie pe placa de pe soclu:

Mai „băgăreţi”, turcii au două monumente în Bucureşti: cel al vestitului Atatürk, „părintele Turciei moderne”, din piaţeta Teatrului Odeon de pe Calea Victoriei:

… şi cel din părculeţul de la Perla (intersecţia Ştefan cel Mare cu Calea Dorobanţilor) al lui Hamdullah Suphi Tanriover (1885-1966), diplomat şi scriitor turc, fost ambasador al Turciei în România între anii 1931 şi 1944:

Dacă tot am pomenit de turci, să nu-i uităm pe… greci. Şi ei au două busturi în capitală. Unul chiar în curtea bisercii greceşti, cea de lângă parcul Pache. Este al lui Rigas Velestinlis „scriitor, cărturar și revoluționar grec, o figură eminentă a iluminismului grec”:

… Iar la circa 200 de metri mai sus, în scuarul de la intersecţia bd. Pache Protopopescu cu strada Traian, chiar în staţia de troleibuz, este bustul lui Eleftherios Venizelos, om politic de anvergură care a marcat adânc istoria Greciei.

In altă zonă a oraşului, o porţiune a parcului Tei a fost, în 2007, reconstruită şi transformată în parcul Heydar Aliyev, unde, pe aleea centrală, se găseşte bustul fostului preşedinte azer.

7-9 mai 1999. Papa Ioan Paul al II-lea efectua, pentru prima oară, o vizită în România, ţară majoritar creştin-ortodoxă. Era şi prima vizită a unui Papă în România. În amintirea acestei vizite, în apropierea palatului Nunţiaturii Apostolice (reprezentanţa Vaticanului în România), acolo unde panta străzii Schitu Măguranu se întâlneşte cu strada Constantin Stahi, a fost dezvelit un bust al Suveranului Pontif.

La final, ca să ieşim un pic din clasicul tipar statuie-bust, am lăsat această lucrare originala (autor polonezul Marek Moderau) amplasată acum doi ani în Parcul Ioanid, în memoria mareşalului Jozef Pilsudski, primul conducator al statului polonez renăscut şi care a avut relaţii strânse cu casa regală a României.

Surse folosite pentru text si imagini:

Wikipedia | Agerpres | Cristian Malide | Robert Janak | Jurnalul National | www.gazetaromaneasca.com | Site-urile ambasadelor Poloniei si Azerbaidjanului din Romania | Interviuri Nini Vasilescu | Administratia Monumentelor si Patrimoniului Turistic.

7 comments to „Străinii” Bucureştilor

  • hm

    Într-adevăr, puține! Dar, din fericire, sunt cele mai de bun-simț monumente apărute.
    Doar dacă mă uit la îngrozitoarele:
    – Cuza (din IOR și de la Mitropolie)
    – Șerban Vodă Cantacuzino (Popândăul de la Mitropolie)
    – Coposu și Maniu
    – Bălcescu de la Izvorul Rece
    – Brîncoveanu de la Brîncoveanu
    – Regele Carol, unde coaiele calului sînt mai mari decît capul Regelui.

    … mi-e și frică să mă mai gîndesc și la altele!

  • Anastasiu

    Khayyam arată groaznic. Poate fi oricine, inclusiv Burebista.
    Chiar… Nu avem un Burebista!

    Iar de Gaulle, asa cum am stabilit: parca ar vrea sa ia comanda cuiva…

  • Omar Khayyam prezintă o importanţă deosebită, care nu are legătură cu posibilele relaţii ale României cu Iranul (care erau la fel de apropiate precum canarul şi colivia între 1966 şi 1979, după care s-au dus Golfului de suflet).

    Statuia lui Omar Khayyam era necesară în acel loc fiindcă acolo a stat Monumentul ostaşului muji… sovietic cotropi… eliberator, cel căruia Păstorel îi punea nişte întrebări mai incomode în versuri. În prezent, monumentul a fost mutat în cimitirul eroilor sovietici de la Pipera, asociere destul de comică în cultura populară de după 2006.

    Nicio ţară europeană nu se atinsese de monumentele ostaşilor sovietici în acel moment. După căderea URSS în 1991 au mai fost încăierări pe şi cu monumente. Unele mutate, altele deteriorate de protestatari. După. Nu înainte de 1991.

    Monumentul Armatei Roşii din Viena nu a păţit nimic, ba chiar la mijlocul anilor 2000 a fost restaurat pe cheltuiala Primăriei şi inscripţiile aurii refăcute. Putin însuşi l-a vizitat în 2007. Ca şi monumentul din Berlinul de Vest, păzit şi îngrijit cu minuţiozitate germană.

    A te atinge de vreunul din ele nu înseamnă doar a-l înfuria pe Piticul Atomic din Moscova. Înseamnă şi că eşti împotriva URSS şi de partea “ălorlalţi”.

    Era foarte posibil ca Putin, călare pe valul petrolului şi ridicând pumnul nuclear, să ceară punerea la loc a Monumentului în rondul de la Kisseleff, dacă acel rond ar fi rămas liber.

    Din punct de vedere diplomatic însă, să ceri să fie demontat alt monument ca să îl pui pe al tău reprezintă o pierdere de imagine. Astfel încât locul trebuia ţinut ocupat.

  • Ando

    @Nautilus: o corecţie- Monumentul ostaşului mujic era amplasat chiar în Piaţa Victoriei, pe scuarul din unghiul format de Kiseleff cu bd. Aviatorilor.
    Cam prin spatele microbuzului Jandarmeriei din foto-captura asta:

    http://www.instantstreetview.com/2jkwqsz3wbn6uz2npzoezy

    Rondul cu bustul lui Khayyam este chiar pe Kiseleff, e adevărat foarte aproape.
    In ce priveşte relaţia cu Iran-ul..să nu uităm ca din Iran a venit nea Nicu în săptămâna ce avea să-i fie fatală…

  • PaulIP

    Felicitari!
    Cu ocazia asta am aflat de parculetul Cazzavillan. Trebuie sa-l vizitez!
    Decat hidoseniile de statui amintite de hm mai sus, prefer ori unele bine facute, ori unele ale unor personalitati straine.

  • Monumentul muji… ostaşului sovietic a fost aşezat la origine în unghiul dintre Kisseleff şi Aviatorilor, dincolo de actualul Muzeu Geologic.

    http://etimpu.files.wordpress.com/2011/04/monumentul-ostasului-sovietic.jpg

    Ceaşcă l-a mutat în rondul unde astăzi se află Omar Khayyam, sub pretextul de a-l proteja de lucrările la metrou.

    https://mirceaordean.files.wordpress.com/2012/01/1991august721.jpg

    Prin 1988, ne duceau (în calitate de pionieri cu cravată şi şnur galben, roşu şi alte rahaturi) acolo, la rond.

    Peste drum au ridicat Monumentul infanteriştilor (în care nişte infanterişti fără un picior aveau figura unor generali din MApN cât se poate de vii şi întregi).

  • Ando

    @Nautilus: mulţumesc pentru precizări; chiar nu ştiam de mutarea monumentului în rondul respectiv.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>