despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

cîntarele din Cişmigiu

Reacţiile venite în urma materialului „din presa vremii” dintr-o Duminică trecută m-a făcut să mă gîndesc că cele trei cîntare albaste din Cişmigiu merită un mic articol, numai al lor. Aşa că le-am făcut o vizită.

Le găsiţi oarecum vizavi de Primărie, la Debarcader şi lîngă Foişor – pe la Buturugă.

Ştiţi că au mai bine de 85 de ani? Ei, da!

Ştiţi că funcţionează impecabil? Ei, da – vă spun eu, pen’ că le-am verificat pe toate: şi-arată aceeaşi greutate; cea bună. Parcă cel de la Foişor să te facă un picuţ mai slab, da’ nu mult…

De 50 de bani istorie!

… puteţi şi voi să vă cîntăriţi – cu moneda asta gălbuie veţi cinsti lucrul bun, bine-făcut, care se încăpăţînează să reziste; şi oamenii care-l fac aşa.

2 comments to cîntarele din Cişmigiu

  • AoC

    Ma gandesc ca faptul ca inca functioneaza e un semn bun, inseamna ca cineva totusi a avut cat de cat grija lor si probabil nu vor fi dezmembrate…cel putin sper.

  • hm

    Cineva se lupta pentru ele!

    http://libersaspun.3netmedia.ro/rezumate/din-bucurestiul-de-altadata-istoria-cantarelor-automate-din-gradina-cismigiu/

    După război, în anul 1946, datorită schimbării regimului, s-au concesionat prin Actul de Concesiune 2300/14.10.1946, înregistrat la Primăria Municipiului Bucureşti, Direcţiunea Grădinilor, pe numele unui invalid de război, Damian Ioan, trei locuri pentru instalarea a trei cântare cu tichet în Grădina Cişmigiu, în perioada 23 iulie 1946–23 iulie 1947, cu opţiunea de prelungire .

    Tot în această perioadă, cele două chioşcuri, Podul Mare şi Porumbei, pe care Marcu Gheorgon le deţinea, au fost naţionalizate. Cele 14 cântare amplasate stradal nu au fost cantar vechi cismigiu istorie gheorgonrecuperate.

    Însă Marcu Gheorgon recuperează cântarele din Cişmigiu şi în anul 1950 obţine Autorizaţia de Funcţionare nr. 1587/1950, iar ulterior Autorizaţia de Funcţionare nr. 150/1956. În perioada 1950–1974, an în care Marcu Gheorgon a decedat, regimul comunist a încercat de nenumărate ori să anuleze Autorizaţia de Funcţionare, datorită politicii împotriva activităţii private. Asupra lui Marcu Gheorgon s-au făcut nenumărate presiuni să renunţe la Autorizaţia de Funcţionare, dar datorită situaţiei în care se afla, bolnav de diabet şi TBC, având în întreţinere trei copii minori, născuţi în perioada 1946–1951, soţia neavând nici un venit, a reuşit să întreţină numai cele trei cântare din Grădina Cişmigiu. Pentru cele două cântare din Parcul Carol, Autorizaţia de Funcţionare a fost anulată în anul 1959, atunci când a început construirea Mausoleului pregătit pentru Gheorghe Gheorghiu-Dej. Pentru celelalte două din Parcul Herăstrău nu s-a putut prelungi Autorizaţia de Funcţionare şi au fost vandalizate. După decesul lui Marcu Gheorgon, văduva acestuia, Ecaterina Gheorgon, ajutată de cei trei fii, Ioan, Mihai şi Constantin, obţine Autorizaţia de Funcţionare 677/1975 şi continuă activitatea. În anul 1991, în conformitate cu art. 28 din Decretul Lege 54/1990 se obţine Autorizaţia de Funcţionare nr. 176112/01.04.1991.

    În anul 2004, Ecaterina Gheorgon vinde cele trei cântare din Grădina Cişmigiu fiului ei Gheorgon Constantin, care obţine Autorizaţia de Funcţionare nr. 1277/22.03.2011, preschimbată ulterior în Certificat de înregistrare Cod Unic 21296775/07.03.2007.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>