despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

weekend plăcut

Sîmbăta asta ne-a dat tîrcoale nu numai sfîntul Valentin, ci și Primăvara:

Da, în Cișmigiu au apărut floricelele. Firave și lipite de pămîntul care le ține cald, rîd și ele la Soare.

Și lumea a început să mai fugă de-acasă.

Pe Lipscani – ați auzit, probabil – s-a deschis o ditai librăria:

Cică e super, înăuntru; dar asta n-am de unde s-o știu, că lumea ședea la coadă să intre de parcă era primul Mc Donald’s deschis acum 20 de ani; și cum eu, în amiaza zilei de 22 Decembrie 1989, m-am jurat că n-o să mai stau la nici o coadă, indiferent la ce s-o da, am lăsat librăria pe altcîndva.

… ține de Cărturești; sper, deci, să putem găsi și cărți înăuntru.

Ce e trist – dar trist cu adevărat! – e că la un cîțiva pași zace de astă toamnă o altă clădire readusă la viață, care ar putea și ea să atragă oameni:

… e vorba de așa-numitul Han Gabroveni, refăcut frumos și cu mare fast, astă-toamnă, de Primărie; dar care, de atunci încoace, nu-și găsește o întrebuințare pe măsura zonei și poftei bucureșteanului de chestii atractive. Mare păcat!

… Nu-mi vine, însă, să închei pe-o notă pesimistă. Am trecut, firește, pe la Ozosep; iar le-am făcut o saftea frumoasă și m-am încărcat cu bunătăți care… probabil c-or să ție cam o zi, la cît sînt de bune. Cașul cu ceapă, guguloaiele acelea de brînză de vaci cu nuci și miere, cîrnații aceia afumați cu carne de porc Mangalița, gălbiorii murați, rulada de carne nu le găsiți altundeva în orașul ăsta; și-n orice caz, nu la banii ăștia. Cu ele ne-ntîlnim iar doar peste o lună, cînd tot maghiarul va fi-n sărbătoare mare.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>