în ziua sosirii delegaţiei de partid şi guvernamentale Vietnameze ați părăsit coloana de demonstranți
scris de Ando
Tot căutând prin vechiturile sertarelor după nişte acte, am dat de această „comunicare” strecurată printre alte hârtii.
Da. Este o „Mustrare”, sancţiune căpătată, aşa cum se poate citi, în noiembrie 1975, pentru că am „părăsit” coloana de demonstranţi constituită „în ziua sosirii delegaţiei de partid şi guvernamentale Vietnameze” 🙂
Ce s-a întâmplat, de fapt. Proaspăt stagiar, conform cutumelor de atunci, după ce am fost „rotit” prin diverse ateliere şi secţii ale întreprinderii, am ajuns şi la atelierul de proiectare.
Nu trecuse mai mult de o lună, nu apucasem să-mi cunosc prea bine colegii, când a venit „mobilizarea” pentru acţiunea de mai sus.
Ce însemna asta, concret? Explic, concis, pentru cei mai tineri: un număr de „oameni ai muncii, cetăţeni ai Capitalei” trebuiau să fie prezenţi de-a lungul traseului pe care care-l parcurgea convoiul oficial fie la sosire, fie la plecare.
Bun. Fiind vorba de o acţiune în timpul orelor de program, se scoteau, de regulă, „neproductivii” fabricii, adică cei de la proiectări, laboratoare, serviciile economic, financiar, administrativ etc.
Aşa că noul meu colectiv era „în păr” la locul faptei, undeva în rondul de la Piaţa Aviatorilor (actualmente Charles de Gaulle).
Bineînţeles că „organizatorii” (adică cei de la partid) făceau mobilizarea cu mare rezervă de timp asta însemnând, de cele mai multe ori, ore în şir de stat în picioare în aşteptarea trecerii cortegiului oficial.
După vreo oră de aşteptare tembelă, „în dispozitiv”, unul din colegi a lansat provocarea: hai, fraţilor să mergem la „Bolta Rece” (era la doi paşi), bem o bere şi ne întoarcem în coloană.
Ce puteam să fac în această situaţie? Nou fiind în colectiv, nu mi s-a părut normal să mă pun contra curentului. Aşa că am ales… Bolta Rece 🙂
Bineînţeles că, vorba ceea „dă-i cu bere, dă-i cu vin”, nu ne-am mai întors în coloană. Am fost daţi absenţi şi ne-am luat „mustrările” de rigoare.
Dar pentru mine a fost alegerea corectă: a fost, dacă vreţi, botezul celor mai frumoşi 7 ani din cariera mea profesională, şi nu numai. Am căpătat „patalamaua” de intrare într-un colectiv de oameni deschişi, generoşi, veseli, gata oricând să te ajute, fără fasoane. Oameni de la care am învăţat multe (nu numai profesional), oameni cu care am împărtăşit de toate: bune şi mai puţin bune. Oameni de care nu-mi pare rău că au intrat, într-un fel sau altul, în viaţa mea. Ne-am despărţit, prin 1981, eu plecând la altă întreprindere. Dar punţile nu s-au rupt total. Cu unii mă văd şi acum cu mare bucurie, alţii au plecat, din păcate, la odihna veşnică…
De aia, petecul ăsta de hârtie pomenit mai sus, reprezintă pentru mine mai mult decât o simplă… mustrare.
Cel mai placut era sa sabotezi sistemul la o bere rece!
@Anastasiu: cel mai nasol era la “acţiunile” de pe aeroport.
Acolo erai pur şi simplu sechestrat 🙁
oh, de aeroport îmi amintesc şi eu cu groază! eram pionieră şi fusesem duşi să întâmpinăm pe conducătorul iubit la întoarcerea dintr-o vizită. era iarnă. pe aeroport bătea un crivăţ de te lua pe sus. ne-au ţinut pe pistă îngrămădiţi ca pinguinii, vineţi de frig. aveam pulovere groase de lână pe sub cămăşile albe de pionier şi multe alte straturi de haine, dar la momentul x, ne-am scos iute pantalonii matlasaţi, căciulile, paltoanele ca să dăm frumos la cadru, cu ciorăpeii albi, pantofiori negri şi capete bălaie…bâţăind flori îngheţate şi steguleţe. apoi am stat cu toţii răciţi acasă o săptămână…
Foarte frumos si bine procedat :)!
Era o vorba cu talc in acele vremuri: in loc de “neclintit urmam Partidul”, la noi se adaptase, “NECLINTIT(I) urmam Partidul…
Poate intr-adevar ca cei tineri ar trebui sa stie, dar mai ales sa inteleaga mai multe..
Am si eu una “apocaliptic de comica”: prin 1988, saturat de mizerie si plimbat pe la toate manifestatiile..am vrut sa intru in PCR..cu gandul de a submina sistemul din interior :)!!! Da, sunt vonovat, eu singur si nesilit de nimeni, am intrebat-o pe Secretara PCR, din intreprinderea unde lucram daca ma primeste ? Raspunsul m-a cocosat de: ras si uimire…cica nu se poate tovarase ca nu mai avem locuri…PENTRU MUNCITORI !!!!! Daca ne auzea cineva discutia…pe ea o trimiteau direct pe “scaunul electric” activista la CAP !!! Ha, ha,ha..am scapat ! Si asa pusesera “geana pe mine” fiindca refuzasem (intr-o discutie) in cadrul org. UTC, sa critic o frumusete de colega, ce facuse cerere de “plecare definitiva” in RFG, prin casatorie ! Cum sa explici astazi asa ceva generatiei IPod si Iphone !!!
Oare ce o fi fost in capul meu ?!
Sunt in perfect acord cu autorul articolului !
Daca “plang” dupa ceva..atunci sunt sigur relatiile inter-umane din acea vreme..
@Alex:departe de mine intenţia de a iniţia un “conflict” între generaţii.
Este total neproductiv -din punctul meu de vedere.
Dar de ştiut trebuie să se ştie cât mai mult despre perioada respectivă pentru ca istoria să nu se repete.Interpretarile sunt la latitudinea fiecăruia.
Aparent sunt detalii, dar multe din acestea ne otrăveau existenţa zilnică.
Aşa era, cum zicea “tovaraşa”: existau instrucţiuni clare “de sus” să se respecte proporţia (mi se pare 5 la 1) membrilor de partid…cum s-ar zice “compoziţia sanatoasa” a partidului !
@Ando
Departe si de mine de a insinua/sugera asa ceva; poate nu m-a exprimat corect ?! Faceam doar o paralela intru “utilajele lor” si berea noastra..la metru !
Multumesc pentru completate…asta cu compozitia sanatoasa, chiar n-o stiam !!
Apopo de apecte anecdotice din Iepoca de Aur, mai exact din anii 70, cand erau inca nostime, pentru ca in 80 ne cam trecuse cheful de ras …
– prin 74 am fost la o astfel de actiune pe stadion. Am incercat si noi sa ne pierdem, dar nu am reusit, nu se putea iesi la bere! Un cloeg comenta “acum inteleg de ce in Chile ii tine pe aia pe stadioane” – avusese loc recent lovitura de stat din Chile, prin care guvernul socialist al lui Salvator Aliende a fost inlocuit de o dictatura militara, foarte represiva.
– secretarul de Partid de la institut ne povestea cum a vrut sa se faca membru, darf nu l-au primit de la inceput, desi avea note foarte bune, tot pe motiv ca “nu mai sunt locuri”. Existau cote de muncitori, taraani si telectuali, iar in sectorul respectiv locuiau multi MILITIENI, ce figurau ca … intelectuali!
@Cristian Ioan
🙂
In continuarea a ceea ce spuneti Dvs, Romania a primit imediat dupa lovitura de stat din Chile, ca refugiati politici, un numar relativ mare de intelectuali de stanga ! Astfel se face ca, in unele scoli, s-a introdus Limba Spaniola ca limba straina de studiu ! Eu de ex. eram prin clasa a-II-a cand am inceput cu D.na Profesoara Espinoza…am amintiri frumoase si chiar am invatat ceva spaniola, pana printr-a-V-a..Sotul dansei, medic stomatolog a lucrat pana tarziu spre anii ’80 la Policilnica Min. Chimiei..
@Alex, multumesc de completare!
Da, sotia a facut la liceu si limba spaniola, ce nu era curent disponibila pe vremea mea.
Refugiatii chilieni erau cazti in blocuri din Drumul taberei, in special pe Compozitorilor. Se zice ca la cutremur au iesit afara inainte de seism, fiind alertati de animalele de companie! Chile are aprte de seisme foarte puternice, nu doar 7.4 ca la noi, locuitorii de acolo nu is permit sa ignore avertizarile si sa spere ca vor rezita cladirile cu bulina rosie …