despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

La drum! Bucureşti-Bacău

… m-am lovit din nou de ruşinoasa ieşire din Bucureşti care e Colentina.

Odată-n plus am rămas uimit de mizeria din Voluntari; ar trebui să fie un oraş bogat, Voluntari, şi să aibă străzi, trotuare, asfalt pe şosea – dar nu are decît ţărînă. Şoseaua e jignitor de proastă, şi o ţine aşa pînă pe la Afumaţi, după care este – pur şi simplu – doar proastă.

Din păcate habar n-am de o altă cale, decentă, de a ieşi din Bucureşti înspre Urziceni; cel mult poţi folosi – cu riscurile asumate – şoseaua de centură. La intrarea în Bucureşti poţi s-o iei pe centură – am făcut şi 20 de minute pînă-n Unirii, mergînd pe Centură înspre Pantelimon-Cernica-Căţelu şi intrînd în oraş pe Splai.

Revenind la drumul spre Urziceni, drumul european 85, n-o să pot pricepe niciodată de ce nu a fost lărgit la patru benzi, din moment ce a fost refăcut, acum cîţiva ani, cu o bandă-jumate pe sens.

Dar ce-are a face! Toată lumea – că e camion, autobuz, ori microbuz – goneşte oricum. Drumul începe să arate a drum după Urziceni, fără a se lărgi însă – şi o ţii aşa, pe o bandă-jumate, pînă la Bacău.

Ocoleşti Buzăul, treci prin RîmnicuSărat, ocoleşti Focşaniul (a cărui centură e tot mai aglomerată din cauza centrelor comerciale construite acolo), treci repede prin Adjud, şi mai repede prin Sascut (unde la intrare scrie WILLKOMMEN şi la ieşire FAREWELL), şi apoi ajungi în Bacău. Vezi că s-au înmulţit şi sensurile giratorii, răspunsul primarilor incompetenţi la traficul din ce în ce mai intens…

Nu ştiu dacă v-aţi întrebat vreodată cît ar trebui să dureze, legal, un drum de la Bucureşti la Bacău. Legal, adică străbătînd comunele cu 50 la oră şi aşa mai departe: vreo cinci ore-jumate…

Drumul ăsta nu-ţi oferă mare lucru: pînă pe la Urziceni toată lumea vinde ardei pe marginea şoselei, înspre Buzău toată lumea vinde ceapă, iar prin Vrancea toată lumea vinde struguri (găsiţi şi must de-acuma). Covrigi de Buzău găsiţi, fireşte, în Rîmnicu-Sărat…

E mai mare dragul să-ncerci să găseşti un post de radio pe drumul ăsta – şi să-ţi păstrezi sănătatea mintală. În afară de Kiss şi 21, dai doar peste nişte posturi locale care sună la fel şi peste Europa FM, care sună şi el la fel – doar că are şi Julio Iglesias. Nu vă opreşte nimeni să ascultaţi şi postul public de radio, cu emisiunile sale delicioase ca Azi un telefon, mîine-un microfon

Ei, şi ajungi în Bacău, care e tare frumos acum, la sfîrşitul verii. Are un parc de toată lauda şi i-au mai rămas cîteva străzi pline de farmec, cruţate de demolări. Ceea ce-am pozat mai jos nu e un turn de apă – deşi odinioară asta a fost! – ci Planetariul, unul dintre cele cinci-şase planetarii din ţară.

Planetariul e pe o stradă cu case şi vile de dinainte de Război, care ar face Bucureştiul să se-nverzească de invidie.

… Şi te-ntorci; pe drum toată lumea goneşte la fel, ba chiar mai tare. Cel puţin de la Urziceni-încoace, ai zice că şoferii nu mai pot de dorul Bucureştiului!

3 comments to La drum! Bucureşti-Bacău

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>