despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Vitan – felurimi (III) Grabowski şi Siaroff

scris de C. D. Mocanu

Precizare: Acest articol se bazează pe documente şi în mică măsură pe amintiri personale.

În numărul 4 de sâmbătă, 30 ianuarie 1882, Monitorul Comunal al Primăriei Bucuresci publică procesul verbal al şedinţei Consiliului de Hygienă şi de Salubritate Publică din ziua de 22 decembrie 1881 desfăşurată sub preşedinţia doctorului Felix, medic – şef al oraşului şi vicepreşedinte al consiliului.

Astfel a ajuns până la noi povestea a doi oameni îndrăzneţi, cu iniţiativă, care vor să dezvolte o afacere dar li se opun, nu atât legea, cât mai ales mentalităţile şi limitele celor investiţi cu puterea de decizie.

La al doilea punct din ordinea de zi „D. Vice-preşedinte arétă că dd. Alex. Grabowski şi Hristo Siaroff aŭ cerut voe Primăriei să înfiinţeze o fabrică de parfumurĭ, săpun de lux şi săpun de rufe în calea Vitan No. 1 , că spre înlesnirea lucrărilor Consiliuluĭ şi pentru a nu se întârᶁia resolvarea cerereĭ; a rugat pe d-niĭ medicĭ aĭ culoriĭ de Albastru a cerceta localitatea şi a’şi da avisul; ast-fel s’a priimit relaţiunea d-lor prin care arată că în apropierea localităţiĭ ar fi locuinţe şi că ar fi de părere a nu se da voe.”

Iată deci că avizul medicilor comunali din culoarea de Albastru nu permitea înfiinţarea fabricii. Cuvântul acestora cântărea greu şi nimeni nu punea la îndoială corectitudinea şi legalitatea opiniei exprimate. Şi cu toate acestea preşedintele de şedinţă, vestitul medic dr. Iacob Felix analiza situaţia ceva mai nuanţat.

„D. Vice-preşedinte ᶁice că din parte’i ‘şi permite a nu fi de opinia comisiuneĭ, căcĭ décă administraţiunea va fi tot atât de aspră ca şi comisiunea, vom ajunge ca nici o industriă sau meseriă să nu mai existe la noĭ. D-sea are alte ideĭ despre igiena publică, trebuie maĭ ântêiŭ să avem ce mânca şi apoĭ să facem exces de curăţeniă. Locul unde voesc aceştĭ domnĭ a stabili fabrica este afară de şoseaua încongiurătóre a oraşului şi de şi icĭ-colea maĭ sunt locuinţe, ele ênsă sunt prea rarĭ. Apoi pe cât vedem din declaraţiă, acolo se va lucra săpun cu seŭ topit aiurea şi fără a avea deposit de seŭ; nu vede d. Felix unde ar fi pericol pentru igienă, căcĭ numaĭ topirea seuluĭ şi depositele de seŭ crud alteréză atmosfera. De aceea d-sea e de părere că în aceste condiţiĭ, şi dacă vor lucra petiţionariĭ pe o scară mică n’ar fi bine a li se pune pedicĭ.”

Schimbul de argumente se înteţeşte şi dr. Penescu aduce în discuţie precedentul „d-luĭ Flesch de la Colentina pentru care am pus condiţiunĭ d’a avea puţuri absorbente, d’a nu lucra săpun prost şi lucrul a ajuns a fi din contra, ba âncă chiar topirea seuluĭ se prepară acolo. De aci apoĭ este infecţiunea cea maĭ mare pentru locuinţele şi grădinele din faţa fabriciĭ.” Domnia sa „nu ar fi contra înfiinţăreĭ fabriceĭ de la Vitan, dar aduce aminte că acolo maĭ există o cherhana care e fórte infectă şi d-sea e de părere a nu se împiedica comerciul, dar trebuie să luăm mari precauţiunĭ în casul d’a se aproba înfiinţarea unor asemenea fabricĭ.”

Doctorul Felix îşi continuă însă nesmintit raţionamentul şi „observă că d. dr. Penescu să nu confunde douĕ lucruri într’una, una e darea uneĭ concesiunĭ şi alta e modul cum se va controla observarea regulamentelor. De aceea în ce privesce fabrica d-lui Flesch, dacă d-luĭ nu s’a ţinut de condiţiunĭ, avem legĭ care permit închiderea fabriceĭ, dacă Consiliul aprobă să mérgă acolo o comisiune, să observe dacă d. Flesch a călcat condiţiile de salubritate, însă nu resultă necesitatea a se opri şi alţiĭ a’şi face stabilimente industriale. Apoi d. Flesch lucréᶁă pe o scară întinsă, petiţionariĭ d’astă-ᶁĭ voiesc a lucra pe o scară mică şi nu e bine să fim aspri cu miciĭ meseriaşĭ când nu există o necesitate absolută. Prin urmare repetă şi acum că trebuie a i se impune orĭ-ce condiţiĭ de curăţenie, dar să nu oprim înfiinţarea fabriceĭ.”

Se argumentează şi necesitatea respectării cu stricteţe a regulamentului aşa cum este el dar şi posibilitatea „ca el să fie maĭ dulce pentru asemenea micĭ industriĭ.” Doctorul Varlam susţine cu insistenţă că regulamentul nu poate fi comentat.

În ultima sa intervenţie „D. Vice-preşedinte observă că dacă legiuitorul ar fi voit ca regulamentul să se aplice aşa cum crede d. dr. Varlam, nu ar fi prevĕᶁut ca Consiliul de igienă să aviseze asupra cererilor de înfiinţărĭ de asemenea fabricĭ. Prin acésta dar se lasă facultatea d’a aprecia în limitele regulamentului importanţa igienică a fabriceĭ şi locul pe care are a se înfiinţa.”

Dezbaterile se încheie cu opinia doctorului Teodorescu care luând „în consideraţie că populaţia e limitată spre partea unde voesc reclamaţiĭ a înfiinţa fabrica, în considerare că eĭ vor lucra cu seŭ topit aiurea, ceea ce e un avantagiŭ mare pentru igienă, e de părere a li se da concesiunea pe un termen limitat de 5 anĭ cu obligaţiune d’a se supune regulamentuluĭ respectiv”

„Consiliul unindu-se cu părerea d-lui dr. Teodorescu opinéză ca să se permită înfiinţarea unei micĭ fabrici de săpun pe termen de 5 ani, care va lucra cu seŭ topit în altă parte fără a avea deposit de seŭ brut în curtea fabriceĭ.”

Astfel, o decizie înţeleaptă, echilibrată, bazată pe argumente de bun simţ a făcut posibilă apariţia unei noi afaceri „în gura” Vitanului. Auspiciile sub care aceasta demara nu erau dintre cele mai bune. La câteva sute de metri, pe Calea Dudeşti, funcţiona de mulţi ani fabrica de săpun a lui Costache Zamfirescu şi a fiului său Toma. Aceasta folosea o tehnologie modernă şi utilaje cu productivitate ridicată având o gamă de produse mult mai bogată decât cea propusă de Grabowski şi Siaroff: săpun de rufe, săpun de toaletă, glicerină, lumânări şi săpunuri speciale. Concurenţă straşnică! Greu de crezut că cei doi nu ştiau dar cum sub soare este loc pentru toţi, se pun repede pe trabă. Să nu uităm, primiseră aprobarea Consiliului de Hygienă şi de Salubritate Publică la sfârşitul anului 1881.

Sub marca „Flora României” fabrica de săpun „Grabowski & Siaroff Fabricanţi Bucuresci” participă, în 1882, la Expoziţia Agricolă şi obţine o medalie de aur. Producea „Specialitatea Săpunului de Toaletă, după sistemul modern, fabricat din substanţe fine, nevătĕmătóre pieleĭ” şi „Săpun Progresiv Român, un săpun pentru spălatul rufelor fără a le ferbe, în mod economic, prin urmare, conservându-le pentru curăţitul petelor de orĭ-ce natură.” Din depozitele aflate în buricul târgului, pe str. Şelari nr. 13 şi pe str. Soarelui nr. 4, produsele erau distribuite spre „vînᶁare la tóte magazinele de prima ordine”.

Lucrurile păreau să meargă bine. Reclama din fotografie a apărul în Carte de adresse a Bucurescilor, a 2-a ediţie, editura tipografiei „Românul” Carol Göbl, str. Dómneĭ 14, Bucuresci, 1883.

Nu ştiu dacă cei doi fabricanţi au ajuns să solicite prelungirea termenului pentru care au primit aprobarea de funcţionare. Cel mai probabil timpul s-a grăbit şi nu au mai apucat să o facă. Viaţa îşi vedea de drumul ei şi atât Grabowski & Siaroff cât şi Zamfirescu se vor confrunta curând cu o concurenţă autentică.

În 1883, pe Şos. Colentina din suburbia Sf. Ion Moşi, vienezul Iulius Hoffmier pune bazele celei mai mari şi mai moderne fabricii de săpun. Se va numi până la dispariţia ei survenită în 2003 Stella/Stela şi avea să fie prima fabrică de săpun „cu vapor” din Vechiul Regat, adică acţionată de motoare cu abur. Dotarea modermă, mecanizarea principalelor operaţiuni, tehnologiile moderne şi nu în ultimul rând o strategie comercială coerentă fac din fabrica Stella un concurent de temut care preia repede cea mai mare parte din piaţă.

Afacerea lui Toma Zamfirescu a supravieţuit cu mare greutate, în schimb producătorii săpunului Flora României au fost victime sigure.

Iată câteva dintre reclamele fabricii Stella utilizate la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Anul apariţiei este indicat pe fiecare din ele.

În perioada 1883 – 1892 în imobilele din Şos. Vitan nr. 1, amplasate pe colţul din stânga al intersecţiei Şos. Vitan x Calea Dudeşti au mai funcţionat, pentru diverse intervale de timp Secţia 43/39 Poliţie şi permanent Băcănia Alton Herman.

Clădirile, aflate într-o stare avansată de degradare, au fost demolate la începutul anilor ’60 şi terenul a stat nefolosit mulţi, mulţi ani până în 2008. Alături, pe Vitan la nr. 3, stătea tentaţie în calea însetaţilor, un bufet care avea şi o grădină mică, de vară. Există şi azi. Vizavi, în mijlocul Vitanului, pe o insulă, se afla o Găzărie.
Am marcat locul pe o hartă actuală.

Lucrările de sistematizare a ansamblului de locuinţe „Calea Dudeşti – Calea Vitan – Strada Foişorului”, aprobate prin Decretele Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 26/1988 şi nr. 112/26 aprilie 1989 , nu au modificat aliniamentul părţii stângi a Vitanului (numerele impare), între Calea Dudeşti şi Str. Laborator/Zizin. Traseul străzii a fost extins spre dreapta (numerele pare) şi a fost modificată configuraţia intersecţiei cu Calea Dudeşti.

După 126 de ani alţi oameni îndrăzneţi şi cu iniţiativă, prinşi de avântul investiţional postdecembrist şi de febra construcţiilor cu orice preţ, în dispreţul legii, au făcut ca pe locul fabricii de săpun Grabowski şi Siaroff să apară o clădire hidoasă.

Dacă predecesorii lor au respectat legea dar le-a venit de hac concurenţa, cei de azi, fără să fie stânjeniţi de concurenţă, au nesocotit regulile şi prevederile legale iar acestea i-au răzbit. Există deja o primă hotărâre judecătorească prin care se dispune demolarea hurdubăii.

Oameni şi oameni! Alte vremuri, alte moravuri!

5 comments to Vitan – felurimi (III) Grabowski şi Siaroff

  • Apropo de zona aceea, înainte să fie construit Bucureşti Mall, în spatele acestuia era un parc, cu o mică bază sportivă dezafectată (era un bazin de înot părăsit de mulţi ani). Prin 1998 s-a ras tot, ca să se construiască parcarea mall-ului…

  • C.D.Mocanu

    @Dr 2005
    Da! Pe Dudeşti, vizavi de Şcoala Ciocanul, unde acum se află parcarea mall-ului, exista în copilăria mea parcul Nicuşor. Unii îi mai spuneau şi parcul Vitan. Avea acces şi din Vitan pe str. Hornului, actuala alee de acces în curtea Secţiei de Poliţie de lângă mall.La începutul anilor ’70 parcul a fost preluat de Uzinele Timpuri Noi şi transformat în bază sportivă. Cu această ocazie a apărut şi bazinul de care amintiţi.

  • Anastasiu

    Oameni care stiau ce vroiau, care aveau in gand binele urbei – pe de o parte – si oameni care indrazneau – pe de alta parte.

    Ce vremuri au fost; pacat nu ca nu le-am prins, ci ca nu dorim sa le intelegem!

  • Ando

    Din nou,o poveste frumoasă, mai ales pentru unul ca mine care nu prea a avut tangenţă cu zona!In ce priveşte mizeria aia de clădire, pe care am văzut-o(întâmplător) în diverse stadii de construcţie, m-aş bucura să se aplice legea …dar, tare mă îndoiesc de asta 🙁

  • C.D.Mocanu

    @Ando:
    Clădirea s-a “născut” greu, în mai multe etape, cu mari pauze între ele, pentru a se obţine cuvenitele autorizaţii. Primăria a eliberat succesiv autorizaţii pentru un imobil P+5, P+7, P+8, P+9. În final a ieşit P+10 fără o nouă autorizaţie. Urmărind aproape zilnic ce se întâmpla acolo, am convingerea că lucrările şi materialele utilizate sunt de o calitate periculos de proaste.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>