despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

din zbor

N-aș vrea să credeți că, aflîndu-ne prin oraș, ne plimbăm doar de la o gogoșerie la alta. Bucureștiul are destule lucruri de arătat oricui – oricît de mic sau mare ar fi. Orice colț de stradă are o poveste – știți, nu mai e nevoie să v-o spun. Orice clădire are o istorie – și rememorînd-o, ajungi să vezi că avem un oraș interesant. Îți răspunzi ție la întrebări. De ce Spiridonul-Vechi (reconstruit) e sub nivelul străzii? Pe unde se unduia Dîmbovița de dinainte de regularizare? Atîtea s-au schimbat – și se schimbă în București… Deci, mergînd pe stradă, căutăm să vedem cît mai multe. Să descoperim, să explorăm – și, luînd urma vreunei pisici, să ajungem să descoperim o casă interesantă, de pildă.

Ce bine că Bucureștiul nu e doar „locuri de mers” convenționale. Poți intra în clădiri, în muzee, în expoziții.

Nouă ne place să intrăm în expoziții. Lumea n-o prea face; mai anul trecut, curioși să vedem niște tablouri, gazda ne-a tras discret de mînecă, arătîndu-ne unde e baia: presupusese că de-asta intrasem în expoziția ei… Pare hazliu, dar… e trist.

Duminică am intrat iar la o mică expoziție; se ține la CCA (Cercul Militar, cum se cheamă azi), pe Bulevard. Tablourile sînt ale Adinei Moldova Țitrea; nouă ne-au plăcut și m-am gîndit să vă recomand și vouă să vă faceți timp și să intrați să le vedeți.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>