… săptămîna de dinaintea Paștelui se-ncheie, încet. Cică – zice tradiția – oamenii ar trebui să se gîndească la lucruri bune, la suflet; dar aceeași tradiție îi îndeamnă pe-aceeași oameni să spele geamurile, să bată covoarele, să frămînte cozonacul, să umble după miel, să-și cumpere haine noi, să se tundă și să-și spele mașina. Cum ar veni, pic de răgaz înainte de Paște – așa-i viața, aglomerată.
Și de-odată, ceva ca o frînă bruscă pe-un drum pustiu dintre cîmpii și dealuri: te-oprești și te lovește liniștea. Fără să fii bisericos, înainte de Paște te pomenești căutînd locurile unde simți că ai loc în față la ce-o fi ea, credința: spectacol ori confort sufletesc.
Așa că-n Vinerea Mare, în ceasul serii, am dat și eu roată Mitropoliei.
multumim, frumos!
ai perfecta dreptate cu activitatea frenetica inainte de Pasti, nici macar o )inexistenta) sapatamna libera nu ar fi de ajuns …