despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Bucureşti. 7 repere… comuniste

scris de Ando

Dupa cum vedeţi, numărul 7 cam bântuie blogul nostru fie că vorbim de maşini vechi, fie că vorbim de blocuri vechi

Câteva considerente inţiale.

Ştim bine cam ce şi cum s-a construit în acea perioadă în capitală(şi nu numai): în principal, mari cartiere de blocuri de locuinţe parcă trase la indigo, fabrici, uzine, deci obiective industriale, în principal. O monotonie cvasi cenuşie.

Tocmai de aceea, am vrut să mă opresc asupra unor construcţii care au ieşit totuşi din anonimatul unei arhitecturi, fără voia ei, nefericit strangulată şi ghidonată ideologic.

Nu este nicidecum un top, iar selecţia şi ordinea sunt strict personale, făcute doar din punctul de vedere al “excursionistului”… de Bucureşti. Acolo unde am găsit, am inserat şi diverse relatări din presa vremii.
De asemenea, am dorit explicit să nu mă opresc neapărat la categoria “clădiri”, luând în considerare şi alte repere, zic eu, interesante.

Din motive evidente am exclus, din start, Casa Republicii – monstrul născut din crâncena paranoia a unui dictator.

Aşadar, să începem:

1. Clădirea Circului. Noi am scris mai detaliat despre ea, dar îmi face plăcere să subliniez, din nou, aspectul deosebit de modern pentru arhitectura şi posibilităţile tehnologice ale acelor ani.

2. Ansamblul Teatrul Naţional şi Hotelul Intercontinental.

La doi paşi de Km 0 al capitalei, zona este arhicunoscută bucureştenilor şi, cred că, nu numai lor. Din fericire, mai ales pe internet, se găsesc o mulţime de detalii şi fotografii care mai de care mai interesante. Iată doar un exemplu. Am pus, în plus, câteva materiale din presă legate de “naşterea” şi finalizarea Intercontinental-ului.

3. Monumentul Eroilor din parcul Carol.

Trecând peste considerentele ideologice care au stat la baza ridicării acestui mausoleu, bucureştenii au înţeles şi au reuşit să păstreze această reuşită arhitectonică deosebită.

Spun “să păstreze” pentru că acum 11 ani, în purul stil românesc de a şterge urmele istoriei, se punea dramatic problema demolării mausoleului pentru a face loc Catedralei Mântuirii Neamului.
Protestele multor oameni lucizi au reuşit să stopeze această nefericită idee.

4. Sala Palatului

Sala este elementul central al ansamblului din spatele Palatului Regal construită, bineînţeles, în primul rând pentru a găzdui conferinţele şi manifestările pompoase ale puterii politice din acea perioadă.
Totuşi, de-a lungul timpului, a găzduit şi numeroase spectacole, filme, concerte etc. devenind, astfel şi un reper cultural al capitalei.
Dacă suntem la acest obiectiv, merită să observăm ca în proiectul iniţial al ansamblului, aşa cum apare în fotografia publicată de “Scînteia” din 10.05.1959, clădirea Bibliotecii Centrale Universitare… dispărea, făcând loc unor blocuri noi, notate în poză cu 15÷18 !!! Din fericire, din motive pe care nu le cunosc, pe teren, proiectul s-a oprit la ridicarea ansamblului Pieţei Sălii Palatului.

5. Casa Presei (fosta Casa Scînteii)

Sigur, este incontestabilă (şi pentru multă lume, încă blamabilă) influenţa arhitecturii din ţara “prietenă” din perioada respectivă dar, la ora actuală… avem o clădire, clădire care, în opinia mea, domină vizual şi îndrăznesc să spun chiar estetic piaţa din capătul nordic al bulevardului Kiseleff – în ciuda apariţiei mai recente a celor două turnuri gemene – City Gate Towers, mult mai înalte dar, poate la fel de lipsite de originalitate.

6. Staţia de metrou Titan

De data asta, nu mai zic nimic, dar vă las în compania lui Andrei Popescu. Merită citit tot materialul de aici!!!

Pentru final, am ales Pavilionul Romexpo

Am scris mai mult anul trecut despre el. Conform convenţiei, mă opresc aici. Repet, este pur şi simplu o încercare de selecţie personală şi doar timpul va decide care dintre aceste repere vor rezista, în continuare, pe harta Bucureştilor.

alte surse pt. imagini: ziarele Scânteia şi România liberă, instantstreetview.com, infomusic.ro,
Robert Janak, ideiurbane.ro, metropotam

8 comments to Bucureşti. 7 repere… comuniste

  • 3 din 7 sunt in lista monumentelor.

  • Staţia de metrou Titan (construită 1977-1985) nu seamănă cu kitschurile obişnuite din staţiile de metrou de la noi (inscripţii aurii, marmură albă cu roşu, tablă vopsită, faianţă măruntă-măruntă ca de piscină sau de WC public etc) fiindcă e o copie la scară mai mică a staţiei Metro Center din Washington, D.C. (deschisă 1976).

    http://farm3.static.flickr.com/2524/4038314667_7d1c9eae47.jpg

    Staţiile din Washington, D.C. au fost concepute pentru un spaţiu interior cât mai mare şi o construcţie cât mai simplă, uşor de curăţat şi întreţinut, fiindcă în caz de calamitate trebuiau să se transforme în adăposturi temporare pentru populaţie.

  • Ando

    @Nautilus:Arată bine.Sunt curios cum vor arăta staţiile de pe noua magistrală Drumul Taberei-Pantelimon.
    Mai ales că, acum nu mai există presiunea ”indicaţiilor” politrucilor.

  • hm

    Acuma este presiunea materialelor ieftine, uită-te la ce s-a construit de exemplu pe ciotul acela dinspre Bucureștii-Noi.

    Iar mie, dintre toate astea, tot Circul îmi place cel mai tare. Dacă-i să aleg. Și după el, Pavilionul Expozițional. Și pe trei, Mausoleul.

    Părerea mea 🙂

  • Staţiile de pe M4 Gara de Nord – Laromet sunt construite cu materiale mult mai aspectuoase şi mai scumpe faţă de M1 / M3: exemplu placarea cu ceramică a pereţilor.

    Şi tot chestiunea materialelor este cea care a săpat “arhitectura modernistă” pe care americanii o numesc acum în bătaie de joc “Googie architecture” (Circul, clădirile mai mici din Romexpo, Mamaia, Olimp-Saturn etc). Adică autorităţile de acum 50-60 de ani au încercat să creeze un decor de revistă de SF, pompos, futurist şi festivist, dar cu materiale clasice: beton turnat şi amprentat, tablă vopsită, ţevi de oţel, geamuri obişnuite.

    Un bufet al epocii Googie în Tacoma, Washington:

    https://www.flickr.com/photos/justintron/6072225409/

    Cu toate diferenţele dintre Blocul Estic şi cel Vestic, o privelişte obişnuită pentru generaţiile mai vârstnice de la noi. Decorul tipic de bufet de gară sau autogară. Geamuri clasice, cadru de metal vopsit, neoanele ieftine care se montau pe hol la şcoli, meniul scris caligrafic pe tablă cu pensula şi şablonul. La noi, până când au apărut termopanele, metalul era vopsit şi răsvopsit până când ajunsese să arate în anii ’90 ca o scoarţă de copac. Un fel de “vechiul bufet din Herăstrău de la vaporaşe” sau de “autogara Chitila”.

    Fostă alimentară din El Monte, California:

    https://www.flickr.com/photos/79761301@N00/1190772696/

    Arată la fel ca orice complex cu multe chioşcuri de la noi din anii ’90, are până şi folie de staniol în geamuri. Clădirea era programată pentru demolare în 2007 🙂

  • Ando

    @Nautilus:Intr-adevar,era o tendinţă.Aici sunt câteva poze cu bufetul “5 minute”, de pe lângă pavilionul mare de la Romexpo

    http://www.simplybucharest.ro/?p=23622

  • Ando

    Apropo, ce părere aveţi despre cum va arata pavilionul României la apropiata expoziţie universală de la Milano-EXPO Milano 2015 ?

    http://www.mae.ro/node/25604

  • hm

    Coliba unchiului Tom?

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>