Duminică se nimeri s-avem treabă pe Olteniței – și, fiindcă tot ajunserăm pe-acolo, ne zisărăm să intrăm în Orășel – la Piedone, cum zice lumea de-acuma.
Orășelul era plin-ochi și socotirăm că-i mai sănătos pentru confortul nostru psihic să nu adăstăm prea mult pe-acolo; ne-am luat tălpășița pe dată.
Nu-i asta beleaua. Oamenii au nevoie să iasă duminica, oamenii trebuie să se relaxeze; deși e greu să te relaxezi cu mii și mii de oameni în spate.
E vorba despre falimentul vădit al ideii de sector.
Vedeți voi, Piedone a făcut aici un loc extraordinar de petrecut timpul liber. Acest loc este plin de kitsch, obositor – dar este, totodată, suficient de mare pentru a primi foarte, foarte mulți oameni. Piedone, în sinea lui, a făcut un lucru bun – dar l-a făcut pentru sectorul lui.
Or, bucureșteanul nu trebuie să își ducă viața în sectorul lui. Parcurile și locurile de recreere trebuie împrăștiate prin tot orașul astfel încît să-i fie ușor oricui să ajungă la ele; iar condițiile din fiecare acest loc să fie, firește, similare.
Dar în Parcul lui Piedone merg oameni din sectorul 3, din sectorul 5, din sectorul 6 – logica de primar care a făcut ceva pentru sectorul său e șchioapă.
Un astfel de parc e în folosul unui oraș întreg; e nevoie, deci, ca întregul oraș să participe la buna sa funcționare. Piedone poate face suficiente locuri de parcare gîndindu-se la locuitorii lui; dar aici vin cu mașinile oameni de departe – pentru ei e nevoie de parcări suplimentare, iar aceasta e o investiție mare, a orașului și nu a cartierului. Firește, ar fi splendid să încurajăm oamenii să nu vină cu mașina în parc – dar asta înseamnă că oamenii aceștia au nevoie de un transport public eficient și prietenos care să-i aducă aici. Parcul acesta e legat bine de centru – are metrou; dar de cartierele adiacente nu este legat cum se cuvine. Nici cu bicicleta nu-i comod defel să ajungi aici.
Vedeți? Toate astea nu-s treaba lui Piedone. El s-a ocupat de un parc, dar nu are cum să țină acest parc doar pentru locuitorii peste care-i el primar.
Ideea de sector, așa cum e aplicată în București, e falimentară – iar ce v-am scris eu e numai un exemplu.
În mod sigur când a făcut parcul, l-a făcut ca să obţină voturile celor din zona adiacentă, mai ales după ce o parte din parc a ajuns, pe căi dubioase, cartier de blocuri. Tot în zonă e şi Parcul Tineretului – care e la Oprescu, deci e cam neîntreţinut, ca tot ce e sub administrarea lui oprică.
Alţi primari, în schimb, nu dau 2 bani pe votanţi… vezi cazul Parcului Moghioroş. Deşi pun pariu că Mănescu îl va deschide la anul şi se va lăuda cu el. Din nou subliniez că ÎN DRUMUL TABEREI NU EXISTĂ PARCURI ŞI NU EXISTĂ SPAŢII VERZI UNDE OAMENII SĂ SE RELAXEZE! Există doar câteva bănci printre blocuri (care deja încep să fie vandalizate, din cauza poziţiei inaccesibile, de exemplu 8 bănci între 2 blocuri care nu au niciunul intrări pe partea respectivă! Astea atrag aurolaci, atrag derbedei, beţivi şi alte specii.
Ăla nu e parc, ăia e p#1a pe care analfabetul ăla (ajutor de măcelar de profesie) şi-a bagat-o în tot Bucureştiul. Este o bataie de joc odioasă la adresa oraşului şi locuitorilor.
Am şi eu zilele astea acolo după o pauză de câţiva ani şi am rămas şocat. Pe langă faptul că Piedone a pus în posesie abuziv nişte mafioţi cu zeci de hectare din parc le-a mai dat şi ok-ul la construcţii P+12. Orăşelul copiilor a fost transformat în orăşelul cârciumilor, trenuleţul care era simbolul parcului a fost scos şi înlocuit cu un tractoraş ridicol ca la mare, rondul expoziţional a fost distrus şi el în mijlocul lui fiind plantată o fântână de un prost gust inimaginabil înconjurata de sălcii înfipte în bitum. Cred că peste 75% din producţia mondială de OSB din ultimii zece ani a fost concentrată în parcul ăsta.
Parc-neparc, are un succes nebun. Știu ca ăsta nu e un argument, dar scoate in evidenta lipsa alternativelor. In 5 nu există un parc. In 6, Moghiorosul oricum nu e de ajuns.