despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

O explicaţie în folosul Bucureştiului

Săptămîna trecută Radu Oltean a vorbit despre forma corectă a numelui oraşului nostru. Noi articulăm – cam cu toţii – Bucureştiul; cînd colo, din punct de vedere istoric – şi nu numai – corect ar fi Bucureştii. Forma asta e susţinută de mulţi dintre oamenii a căror părere o preţuiesc.

Eu cred – şi accentuez pe cred – că, astăzi, ne-am obişnuit să socotim forma Bucureştii un arhaism. Multora ni se pare, chiar, ciudată folosirea ei. Şi am văzut cîteva cazuri în care folosirea acestei forme a alterat percepţia unui mesaj public, altminterea corect şi util.

Şi-atunci, ce folos în promovarea acestei forme, aţi zice? N-avem altele pe cap, s-au terminat casele vechi ameninţate de demolare, s-au pus coşuri de gunoi pe fiecare stîlp de pe fiecare stradă, au fost amendaţi toţi mitocanii care parchează pe trotuar?

Multe din lucrurile pe care le facem par cauze pierdute, dar asta nu-nseamnă că nu merită să te-apuci de ele. Aşa că dacă, pentru-nceput, veţi sta măcar un pic la-ndoială dacă să ziceţi Bucureştiul sau Bucureştii, nu-i rău!

Însă nu vreau să fiu ipocrit. Folosesc mereu o singură formă, şi aceea e Bucureştiul. Voi continua s-o folosesc, aici şi în alte părţi. Nu mă-ntrebaţi de ce; poate fiindcă pentru mine Bucureştiul e unul singur. Are multe feţe, are multe obiceiuri; o glumă făcută-n Titan poate să nu fie-nţeleasă-n Drumul Taberei – dar e unul singur. Şi e Bucureştiul meu, despre care scriu, pe care caut să-l înţeleg, să-l descopăr, să vi-l arăt aşa cum îl am eu în minte.

Şi nu mi-e ruşine de asta.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>