Este o idee măreață să stropești străzile la ora de vîrf a dimineții.
La 8, cînd lumea – fie ea în mașina personală ori în transportul public – iese din case, răspîndindu-se în tot orașul, fiecare vehicul în plus este o durere.
Iar o ditai cisterna care se tîrîie cu 20 la oră pe bulevard nu ajută la nimic – ba, dimpotrivă.
E minunat să te trezești într-un oraș care miroase a curat și a proaspăt; dar stropirea – zic stropirea, pentru că stropire e, și nu spălare! – se poate face la 5 dimineața, la 6: cînd traficul este redus.
Curățenia se face discret și se menține discret… Cînd faci astfel de lucruri doar pentru a scoate ochii cetățeanului, iese mai mult rău decît bine.
Prin Drumul Taberei se stropeşte dimineaţa (cam pe la 7:30 termină maşinile, dar uneori le mai prind şi pe la 8 fără 10) şi seara (în jur de 19). Mai se curăţă cioburile şi pietricelele de pe margine, care altfel pot produce pene de cauciuc. Numai că se mai întâmplă să rămână sârmuliţe din peria de sârmă pe drum… care au fix acelaşi efect ca cioburile asupra roţilor 🙁
mi-aduc aminte că, pe vremea cînd eram puști, cînd aveam nevoie de piulițe, șurubele, șaibe șamd o luam cu bicla pe marginea șoselei. Între Otopeni și Băneasa strîngeam o punguță plină.