despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Calea Dudeşti nr. 169 – Şcoală, club şi cinematograf sindical

scris de C. D. Mocanu

Precizare: Acest articol se bazează pe documente şi pe amintiri personale

Se dedică celui care fantazează pe orice subiect, pune barieră tuturor comentariilor şi le cercetează suspicios ca un guard comunal. Opiniile care nu se potrivesc cu fantaziile dumisale nu primesc cale liberă. Iar dacă se întâmplă să uite stănoaga ridicată (căci se mai întâmplă) şi comentariul scapă ochiului său vigilent, atunci se pitulează în tăcere continuând să scrie cu sârg… alte fantazii.
Şi toate astea pentru că „din 2007 se ocupă de partea cu Bucureşti (istorie, antropologie şi explorare urbană), ocazional mai ţine conferinţe, dă interviuri şi mai scrie şi despre altele.”
Adică se pricepe!

Într-un articol recent, altminteri interesant dar marcat de unele erori, autorul prezintă această fotografie, cu explicaţia:

„Scenă de pe Calea Dudești, la intersecția cu str. Popa Stoica din Farcaș, marcată de casa cu etaj și balcon.[…] Pe fundal, turla unei biserici și intersecția cu șoseaua Mihai-Bravu, la vechea școală comunală. […] Biserica din stânga și mare parte din case au fost demolate în anii ’80. […]”

Fotografia provine din  arhiva AGERPRES, poartă titlul „Bucureşti – iarna anului 1954″, are codul de identificare (ID) 7528870 şi a fost făcută de Marcu Mayer la data de 24 februarie 1954.

Scena se desfăşura într-adevăr pe calea Dudeşti la intersecţia cu strada Popa Stoica Farcaş sau Popa Farcaş cum i se mai spunea în cartier şi a fost fotografiată dinspre Poşta Vitan către şoseaua Mihai Bravu. Diavolul însă se ascunde în detalii!

Singura biserică din zonă era la acea vreme Biserica Izvorul Nou – Dintre Vii situată pe şos. Mihai Bravu nr. 311. Ctitorită de comunitatea locuitorilor „dintre vii”, a fost târnosită la data de 18 mai 1823 având hramurile Izvorul Tămăduirii şi Schimbarea la Faţă. A supravieţuit încadrată între blocuri dar cu numele schimbat în Izvorul Nou – Dristor.

La circa o sută de metri în spatele vagonului de serviciu echipat pentru îndepărtarea zăpezii, pe partea dreaptă, se afla şi încă se află Depoul I.T.B. Dincolo de acesta calea Dudeşti îşi schimbă direcţia spre stânga cu un unghi destul de mare. Acesta este motivul pentru care, nici atunci şi nici acum, din locul de unde a fost făcută fotografia nu vom surprinde în fundal Biserica Izvorul Nou sau şoseaua Mihai Bravu, „la vechea şcoală comunală”. În planul îndepărtat apar clădirile Uzinelor Textile „7 Noiembrie” şi ale Ţesătoriei de Mătase „Ilie Pintilie”. Dacă am reface azi fotografia, atunci am avea în fundal complexul rezidenţial In City Residences, construit pe amplasamentul S.C. Uzitex S.A. (fostă „7 Noiembrie”) şi ce a mai rămas din Fabrica „Select” (fostă „Ilie Pintilie”).

Şi totuşi „turla” exista. Iat-o într-o altă fotografie din aceeaşi serie (AGERPRES, Marcu Mayer, 24 februarie 1954, ID 7528869).

Aparţinea unei clădiri (parter şi etaj) care se afla pe calea Dudeşti nr. 169 la intersecţia cu strada Cultul Patriei. De la începutul anilor ’20 până în 1948 a adăpostit Şcoala de fete nr. 23. Intrarea principală, a profesorilor, era amplasată pe Dudeşti. Pe colţ era intrarea elevilor care aveau de aici acces la parter dar şi la etaj, pe o scară în spirală. Casa scării se termina cu domul („turla”) din fotografiile lui Marcu Mayer.

A fost de la început până la sfârşit un aşezămât de educaţie şi cultură deşi a trecut prin două orânduiri sociale şi de stat fundamental diferite. Trecerea prin vremuri a acestei clădiri merită cunoscută, ca şi a celor două fabrici aflate în apropiere. Vom face acum primii paşi.

A. Şcoală

Şcoala de fete nr. 23 – demers documentar

Aici adresa conţine o eroare:

Numărul 161 se afla la intersecţia Calea Dudeşti x Str. C.F. Robescu (Unirei). În 1934 imobilul adăpostea la parter o prăvălie iar la etaj locuia medicul de boli interne dr. Nicolae Mindirigiu. Clădirea există şi azi. Eroarea este confirmată şi de harta următoare care face parte din aceeaşi lucrare cu lista.

La data de 3 august 1948 a intrat în vigoare Decretul Marii Adunări Naţionale nr. 175/1948 pentru reforma învăţământului. Procesul de reformă a cuprins şi reorganizarea reţelei de şcoli din toată ţara, inclusiv din Bucureşti. Astfel, o parte a efectivului Şcolii primare de băieţi nr. 23-Constantin Bosianu, Calea Dudeşti nr. 191 (Calea Dudeşti x Şos. Mihai Bravu) a fost dislocat în imobilul situat pe strada Colonel Orero/Avram Goldfaden nr. 30 sub denumirea de Şcoala Elementară de Băieţi Nr. 23 bis.

În spaţiul rămas liber au fost instalate Căminul de zi Nr. 6, proaspăt înfiinţat şi o parte a Şcolii primare de fete nr. 23 având însă o nouă denumire: Şcoala Elementară de Fete Nr. 23. Cealaltă parte a şcolii, Şcoala Elementară de Fete Nr. 23 bis, a fost mutată în imobilul situat pe Calea Dudeşti nr. 123 (casa Zamfirescu – celebri fabricanţi de săpun şi de ciocolată).

B. Club muncitoresc

Pe la jumătatea anilor ’20, industriaşul armean Exergian construieşte în zona viitoarei parcelări Radorin, Ţesătoria Mecanică „Dâmboviţa” care în scurt timp va deveni un pion important al industriei textile bucureştene. Se afla pe Calea Dudeşti nr. 188, gard în gard cu Ţesătoria de mătase Lyon’s (Calea Dudeşti nr. 186) vizavi de Şcoala primară de fete nr. 23.

În 1948, cu circa două luni înainte de reforma învăţământului, cele două fabrici au fost trecute în proprietatea statului ca efect al Legii nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi.

Ziarul Scânteia din 14 aprilie 1947 publica reclama alăturată care prezintă potenţialul economic şi productiv al Ţesătoriei Dâmboviţa.

După Naţionalizare, la sfârşitul anului 1948 – începutul anului 1949, fabrica cu denumirea schimbată în Uzinele Textile 7 Noiembrie I.I.S. (Întreprindere Industrială de Stat) a primit în administrare imobilul în care a funcţionat Şcoala primară de fete nr. 23 situat pe calea Dudeşti nr. 169, disponibilizat prin reforma învăţământului.

Încercând să-şi consolideze poziţia, regimul politic instalat de puţin timp în România acorda o atenţie specială problemelor sociale ale salariaţilor şi era preocupat de îmbunătăţirea nivelului lor de cultură şi de educaţie. În timp şi atenţia şi preocuparea s-au diluat până la dispariţie. Astfel, pe lângă creşă, grădiniţă, dispensar, cantină, baie publică pentru familiile angajaţilor, tabără de copii, la începutul anilor ’50 fabrica a înfiinţat în localul fostei şcoli Clubul Uzinelor Textile 7 Noiembrie, aflat în administrarea sindicatului.

În statisticile oficiale ale Bucureştiului acelor vremuri, numărul cluburilor şi al sălilor de cultură aprţinând sindicatelor depăşeşte cu mult pe cel al celorlalte lăcaşuri cultural – educative.

Clădirea se potrivea perfect scopului propus: spaţii generoase, inclusiv o sală de spectacole cu balcon şi cu scenă, bibliotecă, sală de lectură, hol elegant, dotări specifice. Intrarea principală se afla pe Calea Dudeşti. Pe colţul cu strada Cultul Patriei era o intrare separată care ducea direct în sala de spectacole. Clubul avea o activitate bogată. Aici funcţionau cercurile artistice de desen, acordeon, chitară şi mandolină, biblioteca (cu secţie de împrumut dar şi de lectură la sală), în holul mare se juca şah şi tenis de masă, în sălile de la etaj se desfăşurau repetiţiile brigăzii artistice de agitaţie/ansamblului artistic şi ale tarafului. Periodic, sala mare găzduia spectacole de teatru susţinute de teatrele profesioniste bucureştene.

C. Cinematograf sindical

Capacitarea de pătrundere a cinematografului în rândul maselor nu a scăpat atenţiei autorităţilor comuniste. Aşa se face că în multe dintre cluburile muncitoreşti au fost înfiinţate cinematografe sindicale.

Statistica oficială arată că, în Bucureşti, acestea au apărut în anul 1955 şi că în perioada 1955 – 1962 funcţionau circa 30 de cinematografe de acest fel.

Printre ele s-a aflat şi cel amenajat în cadrul Clubului Uzinelor Textile „7 Noiembrie”. Exista însă o mică problemă. Sala de spectacole, amplasată la etaj, nu era prevăzută cu necesara cabină de proiecţie. Soluţia găsită a fost ingenioasă, eficientă dar şi costisitoare. În curticica dinspre strada Vulcan Judeţul a fost construit un eşafodaj metalic foarte solid pe care a fost amplasată cabina de proiecţie, lipită de peretele sălii. Accesul operatorilor se făcea prin exterior pe o scară metalică aproape verticală.

Cinematograful sindical funcţiona două zile pe săptămână. Miercurea, un singur spectacol la ora 15.00 pentru salariaţii fabricii şi familiile acestora. Accesul era gratuit. Duminica, două spectacole la ora 15.00 şi 17.00 pentru oricine plătea biletul de intrare.

Tata s-a angajat la „Dâmboviţa” ca ucenic în 1942 şi s-a pensionat de la „7 Noiembrie” (sau „7 Scame” după numele de „alint”) în 1986. Cunoştea perfect nu numai utilajele de întreţinerea cărora se ocupa la filatură, dar şi cele mai ascunse cotloane ale fabricii. Mulţi ani până la pensionare a deţinut detaşat recordul de cel mai vechi salariat. Eu am beneficiat din plin de multe dintre facilităţile sociale şi de educaţie puse la dispoziţia muncitorilor. Mergeam de două ori pe săptămână la baia publică a fabricii, câţiva ani am mâncat la prânz, mâncare bună, îndestulătoare şi pentru o plată simbolică, la cantină, am fost cititor al bibliotecii (secţia împrumut), am mers de câteva ori în tabăra organizată la Snagov, am văzut gratis o mulţime de filme si de reprezentaţii teatrale. La Club am făcut cunoştinţă cu filmul western. Era „Ultimul tren din Gun Hill”, în distribuţie cu Kirk Douglas şi Antony Quinn. Tot acolo l-am aplaudat pentru prima oară pe Ştefan Bănică sr. în spectacolul de estradă „Băiat bun… dar cu lipsuri”.

Toate acestea au fost posibile datorită unei echipe de conducere în fruntea căreia se afla tovarăşa directoare Stancu. Ghicită perfect de cei care au numit-o, fosta ţesătoare conducea cu mână sigură. Fabrica lucra în trei schimburi şi producea în draci ţesături din bumbac, mai ales pentru export în ţările CAER. Tot ce concura la bunul mers al producţiei se învârtea perfect. Asta a ţinut până la jumătatea anilor ’60 când tovarăşa Stancu a fost promovată în conducerea Centralei Industriale a Bumbacului. A sfinţit şi acel loc dar fabrica, pentru bunăstarea căreia a muncit ani mulţi, a intrat în declin, cu toate că de pe noua poziţie o ajuta din răsputeri. Şi a ajuns să cedeze I.T.B.-ului clubul care până atunci fusese temei serios de mândrie. În 1970 acesta se afla în administrarea Consiliului Sindicatelor I.T.B. Printre altele, aici funcţiona şi vestitul club de şah care a dat mulţi maeştri şi mari maeştri internaţionali.

Fabrica de cravate Select

Calea Dudeşti nr. 186

Lîngă Ţesătoria mecanică Dâmboviţa şi cam în acelaşi timp cu aceasta a apărut Ţesătoria de mătase Lyon’s. A început ca societate pentru comercializarea ţesăturilor din mătase. Producţia a apărut ceva mai târziu. După Naţionalizare a purtat, pentru un timp, numele unui personaj comunist, Ţesătoria de Mătase Ilie Pintilie şi producea doar ţesături. La începutul anilor ’60 şi-a diversificat activitatea trecând la fabricarea cravatelor şi a căpătat denumirea de Ţesătoria de mătase şi cravate Select.

Construcţiile ocupau trei laturi ale terenului, de forma unui patrulater, pe care se afla fabrica. Privind dinspre Dudeşti, în stânga, lipite de unul dintre atelierele Uzinelor Textile „7 Noiembrie” şi în faţă, se găseau clădirile vechi, interbelice, ale ţesătoriei. În dreapta, spre Depoul I.T.B. Dudeşti, erau clădiri din perioada ’50 – ’60 care adăposteau Secţia Cravate, spaţii de depozitare şi administrative, inclusiv punctul de control – acces. Acestea din urmă au supravieţuit până azi şi pot fi văzute în fotografia alăturată.

Se mai strecoară pe ici, pe colo, informaţia potrivit căreia, după 1948, fabrica ar fi purtat numele „Aţa”!

Nici documentele pe care le-am consultat, nici amintirile mele directe sau moştenite de la tata şi de la o rudă apropiată (Marin Badea, „spaima hoţilor din cartier”, comisar de poliţie, „disponibilizat” în 1948) care a lucrat ca magazioner la „Ilie Pintilie”, nu atestă denumirea de „Fabrica Aţa” pe care Ţesătoria Lyon’s ar fi purtat-o după Naţionalizare. Dealtfel tehnologia specifică ţesătoriei nu permite fabricarea aţei. Ar fi trebuit schimbate toate utilajele.

În perioada interbelică, singurul producător bucureştean de aţă de mătase a fost fabrica Mătasea Zwicky aflată pe strada Mieilor nr. 10. După Naţionalizare, aceasta a devenit Fabrica de Aţă de Mătase 9 Mai şi un timp a păstrat adresa iniţială. Odată cu dezvoltarea şi modernizarea acesteia a fost realizată şi o cale de acces direct prin Şos. Mihai Bravu, schimbându-şi astfel şi adresa oficială.

À bon entendeur, salut!

59 comments to Calea Dudeşti nr. 169 – Şcoală, club şi cinematograf sindical

  • Ando

    Chapeau bas !

  • D-le Mocanu, culegerea și colatarea de către dumneata a acestor vignete într-un format de carte mi se pare nu neapărat o muncă de “plăcere,” ci o obligație aproape pentru zonele pe care le iubiți și cunoașteți. Nu am mai văzut încă un astfel de articol undeva, dar, bineînțeles, nu le știu eu pe toate. Gîndiți-vă totuși! Am să scotocesc prin amănuntele pe care le mai rețin și prin imaginile vechi păstrate din zona liceului Șincai, căii Șerban Vodă și a cimitirului Bellu și am să le trimit redacției.

  • C.D.Mocanu

    @Ando:
    Mulţumesc!
    @Nicholas Jordan
    Şi dumneavoastră vă mulţumesc! Mai sunt în preajma câţiva care cred că ar trebui să mă apuc de o carte. Nu am încă această ambiţie. În limita timpului disponibil mă străduiesc să consemnez ceea ce ştiu sub forma unor articole, însemnări etc. O fac cu pasiune şi cu efort. După ce mă voi pensiona (şi mai sunt patru ani până atunci) şi dacă Dumnezeu îmi va îngădui, mă voi gândi serios la o carte. Dacă nu, am speranţa că fiul meu, mult mai talentat ca mine, va aduna şi ordona tot ce am apucat să scriu.
    Orice contribuţie sub formă de documente, fotografii, amintiri este binevenită, apreciată şi cu siguranţă folosită de unul dintre cei care scriu aici.
    Să auzim de bine!

  • Alex

    Felicitari pentru articol ! Excelent si foarte bine documentat ! Ma incearca amintiri “grele” din zona respectiva, poate reusesc sa si istorisesc cateva ?
    Bunicii materni au fost proprietarii fostului Cinema Venus aflat pe Calea Dudesti, nationalizat si transformat ulterior in camin de fete al fabricii 7 noiembrie ! Incerc sa imi aduc aminte numarul la care se afla, undeva la intersectia strazii Vlad Judetul cu Calea Dudesti ! Am copilarit o buna perioada in vila bunicilor de pe Vlad Judetul, trecand cu oftatul bunicii, pe langa acea cladire ce avea: cinema la etaj, restaurant la parter si mezelarie undeva in lateral…Daca cineva ma poate ajuta cu date legate de locul respectiv…

  • C.D.Mocanu

    @Alex:
    Citiţi şi acest articol:
    https://www.simplybucharest.ro/?p=27186
    S-ar putea să găsiţi ceva care să vă ajute. Oricum, voi reveni cu câteva elemente lămuritoare dar numai după o scurtă cercetare. În informaţiile din comentariul dumneavoastră anumite lucruri nu se potrivesc. Pentru asta am nevoie de un scurt răgaz. Încercaţi să vă amintiţi sau să găsiţi în arhiva familiei mai multe detalii. Îmi vor fi de mare folos!
    Vă mulţumesc şi să auzim de bine!

  • Alex

    @CD. Mocanu
    Va multumesc pentru amabilitate !
    Din fotografiile trimise de dvs. sunt 99% sigur ca este vorba despre a doua cladire inaintea sagetilor indicatoare, din foto 10. Cred ca este vorba despre cladirea Dudesti/colt Gh. Judetul, actual/fost “casino” sala de jocuri ? Cladirea este inca in picioare, a fost vanduta de “unul dintre mostenitori” unui grec…ce derula afaceri cu pacanele…Poate ca ar fi de amintit ca bunicii materni detineau si o tipografie, unde marele N.Iorga si-a tiparit majoritatea lucrarilor….Am o fotografie (o sa o public, atunci cand vin in RO.) cu N. Iorga, C. Argetoianu si altii, in fata tipografiei..impreuna cu fratele bunicului…Anatase Dotti !

  • Alex

    ..scuze..ANASTASE DOTTI !

  • Alex

    ..si apropo de “cum e sa fii om”..dupa cum se stie funesta “Garda de Fier”..a incercat (fara succes) sa preia anumite afaceri din Bucuresti ! La bunicul au venit alde “Paraipan” si alte specimene, in ideea de a-i ajuta cu bani ! Bunicul a zis “pas”..ca urmare..i-au dat foc la cladire, noroc ca avea paznic si statea vis-a-vis !! Consecinta..dupa nationalizare n-a intrat la Canal, a fost lasat in pace, intrucat nu colaborase cu nimeni..ba chiar a fost “incendiat”..A putut astfel sa-si duca viata in continuare, fara nimic, dar si fara sa-si lase copiii pe drumuri ! Absolvent al Scolii de Marina Comerciala (Brest, Franta) si al Facultatii de Filosofie (Heidelberg,Germania) a sfarsit cu mare “succes” ca cel mai bun vanzatoir de lapte…al comertului socialist de stat..la un chiosc undeva in Balta Alba ! A murit asa cum a trait, demn, indiferent de imprejurare…

  • Alex

    Ceva mai apropiat, cladirea se afla cf. hartii din poza 8. exact cu fatada pe C. Dudesti si cu laturile pe G. si Vlad Judetul ! Din povestiile bunicii, apropos de lumea de altadata, imi aduc aminte cum prin 1939, bunica poftea la prajituri..iar la celebra cofetarie Nestor (aflata la acea vreme) cumva pe locul actualului Hotel Bucuresti…la doua noaptea era inchis, fireste ! Nu-i nimic zice bunicul..se rezolva, asta e la poker la salon..hai ca-l sun sa trimita baiatul de pravalie cu un carton de prajituri; si s-a rezolvat…Ce vremuri…

  • C.D.Mocanu

    @Alex:
    Acum lucrurile se asamblează perfect! Este vorba de imobilul din Calea Dudeşti nr. 135 colţ cu str. Gheorghe Judeţul. Este adevărat că acolo a funcţionat o perioadă căminul de nefamiliste al Uzinelor Textile 7 Noiembrie. Ştiam de existenţa cinematografului Venus undeva pe Dudeşti (o atestă şi documentele) dar nu-l puteam localiza deoarece nicăieri nu se indică decât strada, nu şi numărul.
    În ultimii ani acolo a funcţionat un cazino. Acum este închis.
    Continuaţi să scotociţi în amintirile dumneavoastră şi în arhiva familiei!
    Vă mulţumesc şi să auzim de bine!

  • Alex

    Va multumesc D.le Mocanu pentru localizarea precisa si amabilitate ! Da, este vorba exact despre ceea ce ati punctat cu atata acuratete dvs. ! Am o gramada de poze in RO, unele chiar de la o intalnire a oamenilor de afaceri cu MSR Carol II..Malaxa, etc ! Le voi trimite care dvs. imediat ce voi ajunge in RO…Ceea ce m-a fascinat intotdeauna, a fost relatia absolut amicala dintre diversele comunitati ce-si aveau afacerile acolo: evrei,greci,machidoni,armeni,romani, etc. Un “creuzet” in care s-au topit ca aurul culturi, religii, afaceri, etc ! Un adevarat exemplu de toleranta si acceptare ! Apropos, sa nu uit…cred ca am o fotografie cu fratele bunicului si N. Iorga, la vila acestuia, doar cu doua zile inainte de a fi asasinat…

  • Alex

    …si apropos de “vointa peste fiinta”: bunicul (Dumnezeu sa-l odihneasca) m-a crescut pana pe la sase ani, spunandu-mi permanent ca invatatura este ceea ce nu-ti poate lua nimeni !! Ca un facut, taman din partea mea de mostenire (acea cladire evocata de dvs. mai sus) mi-am platit studiile in UK ???!!! Coincidenta, vointa peste putinta, predestinare ? Numai Dumnezeu stie ce s-a intamplat intre 1974-2004 anul in care s-a dus bunicul si anul in care am inceput eu “scoala”…sunt totusi patruzeci de ani…

  • C.D.Mocanu

    Domnule Alex,
    Am mai scris undeva că fiecare casă are o poveste. Ce-ar fi să punem laolaltă ce ştim despre casa din Dudeşti 135 şi să-i scriem împreună povestea?
    Vă aştept în ţară!
    Să auzim de bine!

  • Alex

    @CD. Mocanu,
    Va multumesc, sunt onorat, mi-ar face o mare placere ! Cu stima..si emotie !

  • hm

    Păi… Prin intermediul redacției… Vă voi pune în legătură!

  • Alex

    @hm
    Va multumesc ! 🙂

  • C.D.Mocanu

    Daaaaa! Mulţumesc!

  • Ando

    Sunt efectiv copleşit şi încântat de dialogul şi de informaţiile schimbate între CD Mocanu şi Alex!Intr-adevar “lumea e mică” şi avem toate motivele să aşteptăm cu răbdare, materializarea acestei colaborări.
    Domnilor,spor la treabă!!!

  • Alex

    …cu scuzele de rigoare,nefiind inca in tara…totusi cu amintirile dragi in suflet, am putea continua putin plimbarea pe Calea Dudesti ! Prin amabilitatea site-ului “bucurestii vechi si noi” si a exceptionalei colectii de fotografii a D.lui Dan Vartanian, avem link-ul:
    http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2010/10/dudesti-%E2%80%93-nostalgia-unui-cartier-disparut/
    1. M-as opri in pic asupra (fostei) oaze de relaxare, actualmente demolata, pe locul careia se afla astazi parcarea Mall-ului…ceva mai sus si pe partea opusa a “cinema-ului” bunicilor, relativ vis-a-vis de Liceul Timpuri Noi..fost Ciocanul ?!
    2. Cred (?)ca se numea baza sportiva “Flacara Rosie” si avea in compunere: doua bazine de inot (..acolo am invatat, sa ma tin la suprafata)…un frumos parc, cu arbori seculari, o gradina de vara, un teren de volei si unul de zgura pentru mini fotbal !
    3. Nu era un parc reprezentativ, insa era foarte cochet, avand pe aleile sale si cateva statui de patrimoniu..ce au disparut in ceata..ulterior !
    4. “Parcul” avea intrarea pe baza de abonament, era teoretic dechis doar sportivilor, practic..toata lumea de pe Dudesti..intra lejer !
    5. Imi aduc aminte de ciresii aflati la intrare…de unde nu ma ai putea da jos nimeni !
    6. Atmosfera era foarte “calda” de cartier…dar nu in sensul de astazi..
    7. Bunica imi povestea ca pe locul respectiv, undeva in anii 1920-1930, era o balta, transformata ulterior in grajduri ale Jandareriei, ce tinea ordinea in cartier !
    8. Dupa 1945-1955, a fost re-amenajata in forma descrisa de mine…

  • Alex

    Harta este oarecum prea larga, prezentand parcul respectiv, intre Str. Toneanu si Hornului…In fapt, dupa Str. Toneanu se mai afla un grup compact de case..si copaci ce margineau “strandul”…Se putea sari gardul pe acolo…!

  • Alex

    In concordanta cu “maieutica & hermeneutica” filosofiei “muzicale” (!)..actuale: ” amintirile ma chinuieste (!) amintirile ma rascoleste (!)…”curat murdar coane Fanica”..un alt punct putin discutat era piata Dudesti.
    1. Piata “un fel de a spune” – se afla pe un teren viran adiacent cinema-ului Flacara, cumva vis-a-vis e Posta Vitan..
    2. Nu era o piata de ocazie, ci una veche, cu tarabe stabile si “tot tacamul”..unde targuia tot dudesteanul…era mititica tare dar vioaie..
    3. Intersectia prezentata de. Dl. Dan Vartanian (cea cu Posta Vitan)avea o forma de semicerc, cam a treia cladire pe stanga aparuse nu stiu de unde o firma cu “Cinematograf Tudor Vladimirescu” ?? Evident ca este foarte posibil sa ma insel…insa am trecut de multe ori pe acolo !
    4. Din ciclul “pe cand oamenii erau oameni”..imi povestea bunica..cum atunci cand nu mai aveau bilete la cinema.dar toti copiii din cartier doreau sa vada un film, bunicul Vergil Dotti (RIP)…le scria pe palma cu creionul chimic, pentru stiinta casierei (Iaia)…da-i drumul la film si semna !! Se face astfel ca, dupa schimbarea “calimerei” si nationalizare, bunica era salutata de toata lumea pana si de…antecesorii lui Fane Spoitoru..pe atunci probabil doar un copil ?
    5. Trebuie sa trec peste toate convingerile mele politice si sa admit ca, am apucat inca vremurile cand se mai vorbea cu “noi” si astia noi ?!! Erau mult prea evidente diferentele de educatie si maniere…
    6. Poate ca parfum..si la propriu si la figurat, ar fi de povestit…despre statia de autobuz (34/134) Branduselor aflata pe Calea Vitan, exact in capul strazii Vlad Judetul, astazi corespunzand cu intrarea principala a mall-ului…Statia respectiva era o adevarata gradina botanica..cred ca toti copacii/tufele/florile..aveau un cuvant de spus…vara era o adevarata savoare ciripitul pasarelelor…si mirosul amalgamat !!
    7. Apropos de distractie pe Dudesti: imi povestea un unchi tare drag mie (RIP) cum in perioada ’59-’65 venea de la chefurile trase pe Th. Sperantia (era acolo un local faimos in epoca, al carui nume nu mi-l amintesc)…cu “gondola” aka, tomberonul de gunoi…pe care-l impingeau cu sarg…etnicii de la salubritate..pentru 5 Lei (era chiar mult la vremea aceea) pana in fata casei bunicii…spre totalul infarct al bietei femei, unchiul fiind la vremea aceea student la Facultatea de Chimie…

  • C.D.Mocanu

    @Alex:
    Pe mine amintirile “mă copleşeşte”! Sunt foarte multe lucruri de comentat şi de pus în lumina realităţii. Momentan nu sunt “în mână” dar voi reveni la sfârşitul săptămânii. Vă rog să fiţi îngăduitor!

  • Alex

    @C.D. Mocanu
    Oricand cu placere 🙂

  • C.D.Mocanu

    @Alex:
    „M-as opri in pic asupra (fostei) oaze de relaxare, actualmente demolata, pe locul careia se afla astazi parcarea Mall-ului…ceva mai sus si pe partea opusa a “cinema-ului” bunicilor, relativ vis-a-vis de Liceul Timpuri Noi..fost Ciocanul ?!
    Cred (?)ca se numea baza sportiva “Flacara Rosie” si avea in compunere: doua bazine de inot (..acolo am invatat, sa ma tin la suprafata)…un frumos parc, cu arbori seculari, o gradina de vara, un teren de volei si unul de zgura pentru mini fotbal !”

    Baza sportivă la care vă referiţi se numea „Timpuri Noi” şi aparţinea uzinei cu acelaşi nume, ca şi şcoala profesională şi liceul industrial (Grupul şcolar „Timpuri Noi”), aflate vizavi în localul fostei Şcoli de meserii „Ciocanul” care aparţinuse Comunităţii Evreilor.
    „Flacăra Roşie” era stadionul de fotbal de lângă şcoală. Acesta a aparţinul clubului de fotbal Maccabi, se numea stadionul Maccabi şi fusese construit tot de Comunitatea Evreilor.

    „Bunica imi povestea ca pe locul respectiv, undeva in anii 1920-1930, era o balta, transformata ulterior in grajduri ale Jandareriei, ce tinea ordinea in cartier !
    Dupa 1945-1955, a fost re-amenajata in forma descrisa de mine….”

    Înaintea bazei sportive, pe locul identificat corect ca fiind actuala parcare a Mall-ului, a fost un parc. Bătrânii familiei mele îi spuneau Parcul Radorin (se afla pe parcelarea Radorin), în timpul copilăriei mele se numea Parcul Nicuşor, în diverse documente din anii ’50 l-am găsit cu denumirea Parcul Dudeşti. A fost cedat uzinei „Timpuri Noi”, pentru amenajarea unei baze sportive, la sfârşitul anilor ’60.
    În anii ’20 – ’30 la care faceţi referire, în toată acea zonă (partea dreaptă a Căii Dudeşti, numerele pare, dincolo de Calea Vitan) era teren liber de construcţii pe care s-a constituit parcelarea Radorin. Astfel au apărut străzile din zonă, inclusiv Vlad Judeţul.
    La sfârşitul veacului al XIX-lea, terenul făcea parte din moşia Stravolca. În 1923, pe locul actualei pieţe Alba Iulia, exista încă via Stravolca, parte a moşiei. Documentele nu atestă existenţa unei bălţii pe amplasamentul parcelării Radorin. Anul trecut, documentându-mă pentru articolul Vitan – felurimi (I)-A fost nuntă-n cartier? am cercetat în detaliu chestiunea. Argumentele care susţin inexistenţa bălţii sunt serioase şi multe. Nu insist. Dacă vă pasionează vi le pot trimete în „particoler”.
    Este posibil ca pe moşia Stravolca să fi existat un heleşteu artificial despre care bunica dumneavoastră să fi avut cunoştinţă.
    Reţin spre atentă verificare existenţa unor grajduri ale Jandarmeriei.

    „Harta este oarecum prea larga, prezentand parcul respectiv, intre Str. Toneanu si Hornului…In fapt, dupa Str. Toneanu se mai
    Afla un grup compact de case..si copaci ce margineau “strandul”…. Se putea sari gardul pe acolo…!”

    Parcul Nicuşor, aşa cum îl ştiu eu din copilărie, avea două intrări. Cea principală din Calea Dudeşti şi cea secundară, mai mică, din Vitan pe strada Hornului. Aleea de intrare la Secţia 11 Poliţie (Vitan nr. 43) este chiar fosta stradă Hornului. Pe aceasta se afla o singură casă care a suprvieţuit în curtea Mall-ului, vizavi de clădirea secţiei, până acum vreo doi ani. Deschiderea la Calea Dudeşti a parcului este neschimbată şi egală cu cea a intrării la Mall. La circa 50 m. de la intrare, parcul se extindea spre stânga până la limita caselor de pe Toneanu. Acolo erau locurile de joacă pentru copii. Le-am frecventat destul de des în perioada grădiniţei. Ne aduceau acolo, atunci când vremea permitea.
    (Va urma!)

  • Alex

    @C.D Mocanu
    Va multumesc pentru – aducerea spre realitatea documentata – a unor aminitiri..ce nu-mi apartin, ca martor al vremurilor, decat in mica masura ! Apreciez munca migaloasa si localizarile exacte !
    1. Este foarte posibil sa am o imagine relativ neclara a locurilor, cu atat mai mult cu cat, am petrecut in zona respectiva doar cativa ani – intre 1970-1974…adica practic intre doi si sase ani, fiind nascut in 1968 ! Cred ca e prea mult si asa..
    2. Daca ma gandesc bine, cred ca pe langa terenul de fotbal, amintit de Dvs. se afla si un teren de volei (!) la vreea aceeea F.Rosie (la care juca de placere unciul meu) chinuindu-se sa promoveze in Divizia A !
    3. Nu am nicio replica si niciu comentariu la ceea ce ati afirmat dvs;sunt convins ca aveti/ati avut mult mai multe date decat mine…
    4. Frumusetea discutiei rezida tocmai in faptul ca cineva (in speta eu) “da cu aproximatia” iar altcineva…vine cu documentatia clara si fara echivoc..
    Nu am decat a va felicita si a-i scoate palaria pentru acuratetea informatiilor !
    5. Ma bucura sincer faptul ca putem stabili cu exactitate locurile…vorbite !
    Sincere felicitari…!!!

  • C.D.Mocanu

    @Alex:
    „In concordanta cu “maieutica & hermeneutica” filosofiei “muzicale” (!)..actuale: ” amintirile ma chinuieste (!) amintirile ma rascoleste (!)…”curat murdar coane Fanica”..un alt punct putin discutat era piata Dudesti.
    Piata “un fel de a spune” – se afla pe un teren viran adiacent cinema-ului Flacara, cumva vis-a-vis e Posta Vitan..
    Nu era o piata de ocazie, ci una veche, cu tarabe stabile si “tot tacamul”..unde targuia tot dudesteanul…era mititica tare dar vioaie..”

    Este vorba de piaţa Vitan construită în anii ’30. Ocupa un teren destul de mare situat între Calea Vitan şi Calea Dudeşti. Cinematograful Flacăra (fost Edison) se afla pe Calea Dudeşti nr. 22, în apropierea intersecţiei cu străzile Avram Goldfaden (fostă col. Orero) şi Mircea Vodă. Era o piaţă importantă, cu dever foarte mare. Pe lângă grădinarii vestiţi din cartier şi din Cioplea aici veneau şi zeci de căruţe cu produse din jurul oraşului. Pe latura dinspre Parcul Nicuşor erau amenajate grajduri pentru adăpostirea cailor, magazii pentru marfă şi locuri pentru „parcarea” căruţelor. Vânzarea se făcea la tarabe. Direct din căruţă se vindeau, uneori, pepenii sau strugurii. Întreaga suprafaţă a pieţii era asfaltată şi existau surse de apă şi canalizare.
    O primă lovitură i-a fost aplicată odată cu construirea policlinicii Vitan (1961 – 1963) când a rămas fără mai mult de jumătate din suprafaţă şi fără utilităţile descrise mai înainte. Imaginea pe care aţi reţinut-o corespunde începutului anilor ’70 şi reprezintă ceea ce mai rămăsese din vechea piaţă.

    „Intersectia prezentata de. Dl. Dan Vartanian (cea cu Posta Vitan)avea o forma de semicerc, cam a treia cladire pe stanga aparuse nu stiu de unde o firma cu “Cinematograf Tudor Vladimirescu” ?? Evident ca este foarte posibil sa ma insel…insa am trecut de multe ori pe acolo !”

    Nu vă înşelaţi! La intersecţia Calea Dudeşti x str. Vulturilor (Dudeşti nr. 97 ) a funcţionat cinematograful Lucifer devenit Tudor Vladimirescu şi mai apoi Vitan. Primul film văzut de mine acolo a fost Tom Degeţel.

    „Poate ca parfum..si la propriu si la figurat, ar fi de povestit…despre statia de autobuz (34/134) Branduselor aflata pe Calea Vitan, exact in capul strazii Vlad Judetul, astazi corespunzand cu intrarea principala a mall-ului…Statia respectiva era o adevarata gradina botanica..cred ca toti copacii/tufele/florile..aveau un cuvant de spus…vara era o adevarata savoare ciripitul pasarelelor…si mirosul amalgamat !!”

    În staţia Brânduşilor de pe Vitan oprea autobuzul 35/135. Se afla puţin mai sus de intersecţia cu Vlad Judeţul, înainte de strada Brânduşilor. Intrarea principală a Mall-ului şi corpul de clădire care o găzduieşte se află pe locul fabricii de carton şi mucava „Stăruinţa”. Strada Vlad Judeţul, între Dudeşti şi Vitan există şi azi aproape neschimbată. Au scăpat multe din casele vechi, cu excepţia celor aflate spre intersecţia cu Vitan. Cât despre copaci, tufe, flori şi parfum, ce să spun? A fost întocmai aşa cum vă amintiţi!

    „Apropos de distractie pe Dudesti: imi povestea un unchi tare drag mie (RIP) cum in perioada ‘59-’65 venea de la chefurile trase pe Th. Sperantia (era acolo un local faimos in epoca, al carui nume nu mi-l amintesc)…cu “gondola” aka, tomberonul de gunoi…pe care-l impingeau cu sarg…etnicii de la salubritate..pentru 5 Lei (era chiar mult la vremea aceea) pana in fata casei
    bunicii…spre totalul infarct al bietei femei, unchiul fiind la vremea aceea student la Facultatea de Chimie…”

    Foarte tare! Oamenii din zona Vitan – Dudeşti ştiau să chefuiască (aveau şi unde), chiar dacă uneori se mai termina cu cafteală! Am asistat la multe modalităţi de a ajunge acasă după o petrecere prelungită mult după apariţia zorilor: cu roaba, cu căruţul pentru butelia de aragaz, cu targa pentru cărat nisip şi pietriş pe post de lectică, cu camionul tras de cai, împreună cu lăutarii, tolănit pe blocurile de ghiaţă din autocamionul care le distribuia la centrele de vânzare. Pe asta cu „gondola” n-o ştiam! Am reţinut-o aşa cum am reţinut celelalte aspecte ale vieţii din cartier, inclusiv originalul bilet de intrare la cinematograf.
    Aştept cu interes să recidivaţi!

  • Ando

    @C.D. Mocanu şi Alex: O întrebare pentru ambii cunoscători ai zonei- nu-i aşa că prin zonă era şi talciocul ?

  • C.D.Mocanu

    @Ando:
    Talciocul se afla în Dudeşti – Cioplea, în zona în care acum se află Policlinica Titan.La el se putea ajunge pe două căii:
    – Cu tramvaiele 18, 19, 27 până la capăt şi de acolo la stânga pe un drum de ţară, neamenajat.
    – De la Dristor, pe lângă cimitirul Izvorul Nou pe Drumul Murgului. Variantă mai lungă şi mai greu accesibilă, în sezonul
    umed. Tot drum de ţară şi la fel de neamenajat.
    Când a început construirea cartierului de blocuri, talciocul s-a mutat. O parte pe strada Gherghiţei, în Colentina şi o altă parte la “şină” lângă Piaţa Obor. Au apărut mai apoi mici târguri de vechituri şi în alte cartiere ale oraşului

    • Anonymous

      talciocul era vis a vis de fab de caramida unde e strandul titan pina la lac ior

      • corect mergeam prin porumb de la ior pina la talcioc era fab de caramida unde e cimitirul postavarul

        • Marian-Valentin Ionescu

          Ce era inainte pe locurile unde se afla acum Auchan Titan,Iris Shopping Center,Billa Titan,Magazinul Titan,parcul Titan,policlinica Titan??🤔🤔🤔

          • C.D. Mocanu

            În anii 50 – începutul anilor 60: fabrici de cărămidă, gropi din care acestea scoteau materia primă (pământ şi nisip), câmp, porumb, grădini, livezi, ici-colo câte un pâlc de case. Pe locul Policlinicii Titan şi al parcului din apropiere era o astfel de comunitate. Oameni gospodari, case trainice, grădini, livezi, bolţi de viţă. Primăvara era ca-n rai. Mergeam acolo de două-trei ori pe an la un prieten al tatălui meu. Se ajungea greu. Iarna şi în sezonul ploios, ieşirea în lume devenea o încercare pentru oamenii locului.

            • Marian-Valentin Ionescu

              Va multumesc frumos pentru detalii,aveti cumva si poze din aceste locuri?(marian_pompierul@yahoo.com)👌👌👌

              • C.D. Mocanu

                Şi eu îmi doresc astfel de fotografii. Experienţa îmi spune că există cu siguranţă în arhive oficiale sau de familie, în colecţii personale. Căutarea lor este migăloasă şi mare consumatoare de timp.
                Sărbători fericite! Să auzim de bine!

  • Alex

    @C.D Mocanu
    Va multuesc pentru “Addenda & Corigenda” 🙂
    Daca reusesc sa imi mai aduc aminte ceva semnificativ, va voi scrie negresit !
    @Ando
    Multumesc pentru incredere dar (asa cum se poate oberva), eu am fost mai degraba “un mic trecator prin zona”…cunocator adevarat se pare ca este..partenerul meu de “dialog” 🙂
    @C.D. Mocanu
    In privinta talciocului subscriu total !

  • Alex

    C.D Mocanu
    ..din ciclul “ulei de la Bunica”, pardon, amintiri de la bunica:
    – intre filme nu exista interval, intrai si ieseai cand doreai..
    – erau doar doua pauze, cea de pranz 12-1.00, sa se mai “racoreasca” aparatele si sa manance si proiectionistul..si cea de seara 6-7.00 cand se schimba “genul” filmelor..
    – in pauza de pranz, dar mai ales in cea de seara se “produceau” in fata spectatorilor, numere de “umor si muzica”…cat sa tina lumea “antrenata”…
    – se face astfel ca la Cinema Venus “isi luau avant” Al.Giuaru, Mia Braia..dar mai ales tanara speranta Puiu Calinescu…Posibil si Luchi Marinescu…ce a ramas prietena mamei pana spre anii ’75 !
    – din cate mi s-a povestit, bunicul le oferea pe langa banii ceruti si o masa la “restaurantul” aflat la parterul cinema-ului..
    – erau mai mult decat multumiti, pe vremea aceea, era mult peste ce ofereau alti “patroni”
    – bunicul (chiar el !) imi spunea ca, dupa o sambata si o duminica pline de reprezentatii, i-a dat toate “incasarile” bunicii (pentru siguranta)…iar el i-a platit pe artisti cu carnati, salam si pastrama din mica mezelarie aflata pe coltul cu Gh. Judetul…la parterul cladirii…Bineinteles ca (dupa spritzul monstros cu ei) bunicul a fost “sustinut” pana acasa (pe Vlad Judetul) de nimeni altul decat Puiu Calinescu…Cand i-a vazut bunica…era sa lesine !!
    – in privinta mancarii – sub rezerva – mi se povestea ca bunicul, avea cel ai bun grataraiu de pe tot dudestiul..vanzarile de mici cifrandu-se uneva la 4000 bucati de vineri pana duminica…nu pot aprecia, dar mi se pare chiar mult !?
    Va urma…

  • Alex

    …scuze, este vorba de viitorul mare actor Alexanru Giugaru…

  • Alex

    …sa a ierte bunul Dumnezeu …pe mine, pe ai mei…dar si pe bietul Puiu:
    – zicea bunica:” Virgile..da’ pe altu’ mai urat”..n-ai gasit sa te aduca acasa ?!
    Lasand gluma deoparte P.C a fost un actor, ce daca s-ar fi nascut in alta parte, era probabil dupa Charles Chaplin..un mare star al comediei..Eu personal l-am apreciat enorm, i-am vazut (aproape toate) spectacolele de la (fosta) Gradina Boema si Sala Victoria a Teatrului C.Tanase…unde era REGE !!! Pacat de Gradina Boema…

  • Alex

    Desi divaghez, am apucat inca perioada cand la Boema, inca mai cantau doua voci mari ale anilor ’55-’65: George Enache si Jean Paunescu ! O tempora…

  • Ando

    @Alex: hai sa te mai “storc” un pic 🙂
    cu alte nume ale vremii: Rodion Hodovanschi, Ala Baianova, Willy Donea, Nicolae Niţescu, Luigi Ionescu(Lalele…)

  • Alex

    @Ando
    …dar, mai ales, CORUL ARMATEI ROSII 🙂

  • Florin Carstenoiu

    George bunea

  • Florin Carstenoiu

    cinta la boema George hazgan

  • Florin Carstenoiu

    cinta la boema George hazgan
    de acolo saream la rest gradina cina

  • pe dudesti mai era fab de ace

    • C.D. Mocanu

      Doar pentru acurateţea informaţiei. Fabrica de Ace de Tricotat a funcţionat pe strada Unirii/Unităţii, în zona Dudeşti. O parte dintre clădirile acesteia au supravieţuit şi se află în proprietatea unei cunoscute companii medicale

  • rox

    Buna ziua, sunt una din nepoatele doamnei Stancu si ma bucur foarte mult sa ii vad numele pomenit asa frumos, va multumesc. Eu am fost “beneficiara” serviciilor prestate la cresa si gradinita ce apartineau de 7 noiembrie.

    Inca o data va multumesc pentru vorbele frumoase.

    • Ionescu Marian-Valentin

      🙏🙏🙏🙏🙏

    • C.D. Mocanu

      Vă mulţumesc şi eu! Mesajul dumneavoastră este motiv de mare satisfacţie pentru mine. Nu mi-am făcut decât datoria de cronicar onest al unor vremuri pe care le-am trăit. N-am ostenit în zadar!
      Într-o viitoare variantă actualizată a articolului voi insista mai mult asupra portretului directoarei Stancu. Sunt încă multe de spus. A făcut numai bine în juru-i.
      Să auzim de bine!

  • rox

    Abia astept sa citesc varianta actualizata, ma vad nevoita sa fac o mica rectificare la cele spuse de mine, nu sunt nepoata ci stranepoata, am incurcat usor borcanele. Spre amuzamentul cititorilor, pt mine au fost nevoiti sa vina oameni din fabrica sa taie un gard ( mi am prins capul in gard), un leagan (am ramas sub el, de intrat am intrat usor sub leagan, iesirea a fost usor problematica), educatoarele/ingrijitoarele ma pazeau ca pe butelie de “cuminte” ce eram. Un ingeras de copil.

    • C.D. Mocanu

      Acum da, se potrivesc socotelile genealogice pe care le-am făcut. Mă pregăteam să vă întreb ce vârstă aveţi. Nu mai e nevoie. Urmăriţi-ne! Veţi afla şi alte lucruri despre locurile de care copilăria vă est legată.
      Să auzim de bine!

Leave a Reply to Alex Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>