despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Plimbări în Bucureşti III

articol actualizat

Pentru că e, încă, un început de toamnă frumos şi uscat, şi pentru că vă sînt dator-vîndut cu o plimbare nouă, iată:

Între Unu Mai şi Kiseleff: Parcul Delavrancea

Plimbarea asta – pe care-o recomand ca de dup-amiază – o s-o-ncepeţi dintr-o intersecţie mare: cea a bulevardului Unu Mai cu Banu Manta şi Doctor Felix. Acolo începe şi o stradă discretă, cu sens unic: strada Barbu Ştefănescu Delavrancea.

Frumoasă stradă! La dreapta se face parcul Kiseleff, şi la stînga treci pe lîngă vile de toată frumuseţea. E-un pic aglomerată, căci e, uneori, te-ajută să ocoleşti blocajele de pe Unu Mai. După ce faci cruce cu Ion Mincu, mai mergi un pic şi faci stînga pe Profesor Nicolae Ionescu, şi apoi imediat dreapta, pe străduţa Eliza Zamfirescu Leonida… ce case! ce vile! ce linişte! nu ştii la care să te uiţi şi-n care să-ţi doreşti să stai cînd o fi să ai bani!

Iată şi o bucată de trotuar vechi: grozav pavajul ăsta!

Străduţa asta se-ntoarce-n Prof. N. Ionescu, aşa că puteţi să vă-ntoarceţi şi voi, cu această ocazie, în strada Delavrancea, şi să continuaţi plimbarea, pînă la următoarea intersecţie, cea cu strada Ady Endre (între războiae, Aleea D). Pe colţ e o vilă care m-a făcut să casc gura:

Ady Endre – din nou! ce stradă, ce case, ce vile! La intersecţia cu Petofi Sandor (între războiae, Aleea C), altă vilă-n faţa căreia m-am oprit:

E vila pe care se găseşte şi placa cu Parcul Delavrancea – aleia D, No. 3 , de mai sus.

Mai acuş, daţi în strada Clucerului, în spatele Pieţei 1 Mai. E acolo un scuar, în care pîn-acum un an-doi era o terasă (că tot vorbeam!); şi nu ştiu – fusese, acolo, şi o staţie de benzină mititică?

Voi faceţi dreapta, pe Clucerului, trecînd pe lîngă un şir de case-tip, şi-n curînd vă intersectaţi cu strada Docenţilor, o stradă largă, care se intersectează imediat cu – iar! – Petofi Sandor. La dreapta, se vede clădirea şcolii Pia Brătianu, iar la stînga o luaţi voi, admirînd cîteva maşini din anii 60-70 parcate pe margine. Curînd veţi intra – din nou! – pe Delavrancea, trecînd pe lîngă un scuar.

De-acum plimbarea noastră se cam termină. A fost scurtă, dar zău dacă n-a fost plăcută! Parcul asta Delavrancea, cum îi zicea odinioară, dă peste nas la juma’ de Cotroceni!

Mai departe, Kiseleff e la doi paşi… înspre Arcul de Trumf… înspre Piaţa Victoriei? N-ai cum greşi, ca să zic aşa: frumos e-n toate părţile, oricum ai lua-o!

Later edit – iată și un plan, scos din „Trei ani de activitate gospodărească” – dare de seamă pe perioada 1934-37 a primarului Sectorului 1 Galben, Ioan Săbăreanu:

Harta: Bing Maps

11 comments to Plimbări în Bucureşti III

  • Da, frumoase vile si linistita zona.

    Referitor la pavelele pe care le-ai pozat, o sa gasesti si in Dealul Mitropoliei, numai ca nu mai sunt la fel de bine aliniate. Diferenta calitativa intre acestea si pavelele care se pun in Centrul Istoric este clara. Acestea nu necesita schimbare nici dupa mai bine de 70 de ani, cele noi vor fi inlocuite probabil in cativa ani.

  • Intr-o zi o sa pun in practica vorba unui fost coleg de servici:”imi iau 3 zile de concediu si ma plimb de dimineata pana seara pe jos prin oras”. Frumos materialul si imbietor, mai ales ca-i si ilustrat 😉 .

  • hm

    @Raiden: în dealul Mitropoliei mă tem că n-or să mai aibă viaţă lungă vechile pavele, trebuie s-aibă Dănuţ vreo idee de bun-gust!
    @Bogdan: asta fusese şi premisa inţială a plimbărilor: dac-ai avea o zi de concediu, ţi-ai petrece-o plimbîndu-te prin Bucureşti?

  • branxu

    vei fi uimit sa vezi cate din pavele de beton din perioada interbelica servesc ca fundatie pentru asfaltul si bordura comunista si postcapitalista. trebuie numai sa mergi prin zonele rezidentiale ale orasului si sa te uiti in gropile lasate de lucrarile edilitare.

  • hm

    Era un lucru facut bine, trainic. Si frumos.

  • sain

    Cel mai frumos cartier e asa-zisul Dorobanti Capitale:Parcul Filipescu,Bonaparte si Mornand.E situat intre Bd Aviatorilor,Calea Dorobanti si Iancu de Hunedoara.E un cartier la origini boieresc,lucru care nu se poate spune despre Primaverii,Domenii sau Cotroceni(asta nu inseamna ca acestea nu sunt frumoase).Dar singurele cartiere”boieresti” sunt parcurile de o parte si de alta a Soselei Kiseleff(Clucerului/Delavrancea si Averescu inspre 1 Mai),si Docentilor inspre Aviatorilor, si Dorobantiul.
    Alte zone aristocrate la origini mai sunt Bulevardul Lascar Catargiu si ansamblul Ioanid(care din pacate a fost afectat de mafia imobiliara).
    Alte cartiere frumoase mai sunt Nicolae Iorga,Icoanei,Batistei,Mantuleasa.

  • dragos b

    http://flori-balanescu.blogspot.ro/ : ” […] Un peron de gară e o stradă. Strada, un pod. Nu oricare, nu de oriunde, ci de aici, de pildă, de pe Pont de l’ Alma. De pe un pod se văd bine gările, străzile. Mai ales una. De pe Pont de l’ Alma din Paris, cel mai bine şi mai bine se vede o anume răspîntie din Bucureşti. Acolo unde se întretaie un arhitect cu un scriitor: Mincu şi Delavrancea. […] ” – Paul Goma – “Justa”

  • hm

    Cel mai bine se vede acolo secția 2 Poliție 🙂

  • Toma

    …si pe mine:)Familia mea si alti cativa co-locatari am convietuit la cea de langa dupa 1968-1991 cand au inceput procesele cu “vechii descendenti”-vecini cu aceasta vila, desi foste locuinte ale “Societatii comunale locative” in 1911, dupa 1950 au fost la Consiliul de Stat pentru ca proveneau din donatie facuta de Primarie catre “Societatea de locuinte”-viitoare disputa intre Primarie-ICRAL-Asociatia de locatari nr.13 si nu nr.N13!!!…Imobiliara iese din joc la un moment dat si preia Primaria Capitalei cazul s.a.md.Se vede cumva la numerotarile schimbate dupa extinderea Aleei Parc cu noile sistematizari de parcele dupa 1911 Prima casă cunoscută a arhitectului Ion D. Trajanescu se află în parcelarea Clucerului, pe Strada Ady Endre 3. A fost proiectată și executată de Societatea Comunală pentru Locuințe Eftine în 1911. În calitatea de arhitect-șef al Societății, Trajanescu a beneficiat de o locuință dintre cele 31 de locuințe cuplate din parcelare. Aşa cum ne detaliază C. Sfinţescu, suprafaţa terenului era de 11.400 mp (terenul fusese donat de Primărie Societăţii), din care 4.800 (41%) era reprezentat de străzile deschise. S-au împărţit în 62 parcele, în medie de 180 mp.
    În 1929, arhitectul își construiește cea de-a doua casă, la mică distanță față de prima, pe Strada arh. Ion Mincu 4 (Arhiva P.M.B., dosar 65/1929).http://www.e-architecture.ro/fisa.php?id=729 Imobilul i-a fost naționalizat în 1950.,http://urbanism.pmb.ro/Informa%C5%A3ii%20publice/Zone%20protejate%20construite/Zone%20protejate%20construite%20aprobate%20prin%20HCGMB%20nr.%202792000/delavrancea.pdf

Leave a Reply to dragos b Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>