Pe Rezistența Urbană, un articol bun. Despre alocații și nu numai – despre oameni și lipsa lor de umanitate. Observ atît de des cum „cel ce are”, la adăpostul gușii și-al burții, disprețuiește pe celălalt: despre asta e vorba.
Despre asta – și despre cei care, în goana de a părea deștepți, uită că deșteptăciunea seacă nu face nici cît un rahat.
Da, este adevărat, ar trebui să te gândești puțin înainte de a face copil, dar dacă trece viața pe lângă tine și te ofilești fără să te rupi din sărăcie, trebuie să mori fără urmași? Da, există categoria aia de oameni care cred ferm că cei săraci nu ar trebui să facă copii! Mă întreb câți dintre părinții celor care susțin că săracii nu ar trebui să aibă dreptul sau posibilitatea de a face copii s-ar fi calificat, pe aceleași criterii, să îi facă pe cei care țipă azi împotriva procreării. Și câți dintre oamenii cu adevărat de valoare pe care i-a dat România s-au născut în sărăcie lucie și, în general, cât ar fi scăzut populația României dacă o treime din oameni nu ar fi avut dreptul să se reproducă.
Bravo, Buciuman! Mi-a plăcut.
1. Cu puţină vreme în urmă, lătrăii de la Critic Atac făceau gălăgie ca un cârd de ciori, pe motivul indemnizaţiei pentru mame. Că o fi 75%, că o fi 85%, că o mai fi altceva, dar pentru ei ar fi trebuit de fapt să fie o sumă măruntă, 600-800 de lei indiferent de venitul / contribuţiile şi impozitele mamei în cauză. (Aşa cum un anume partid de stânga insistase furios cu câţiva ani în urmă). Motivul lor: cu indemnizaţia se urmăreşte de către Stat exterminarea săracilor prin convingerea lor să nu se mai reproducă şi invers, prin stimularea celorlalte clase sociale să se reproducă mai repede atunci când au venituri mari, din care 85% reprezintă o sumă consistentă.
2. La un moment dat, se strângeau donaţii pentru o femeie amărâtă din Sibiu, care avea doi copii. Când a fost întrebată de unde e şi ce a păţit, a povestit ceva foarte interesant. La a doua naştere a avut complicaţii, şi doctorul a luat-o deoparte şi i-a spus aşa: acum ai văzut ce s-a întâmplat, să ştii că dacă mai porţi o sarcină, mori! Trebuie să îţi fac operaţia de legare a trompelor, să nu mai rămâi vreodată gravidă! Nu vreau nimic, nu cer nimic, dar nu te las să pleci altfel din spital.
De când au ajuns doctorii de la noi să se preocupe excesiv de o pacientă care nu avea nimic şi nu putea oferi niciun fel de şpagă, ba chiar să se ofere sau mai bine zis să o oblige pe ea să facă o operaţie pe gratis?
ca nimic altceva urăsc ăștia sărăcia, pentru că își închipuie că se ia.
Sărăcia nu se ia, dar sunt şi multe cazuri de familii cu 10 copii, care nu au cu ce să-i crească şi care ori merg pe principiul ,,dacă Dumnezeu nu voia să facem copil, nu ieşea” (Doamne fereşte să folosească vreo metodă contraceptivă), ori îi fac ca să trăiască din alocaţia lor. De aia procentul de rromi creşte anual, că ăştia fac câte 10 copii. Înţeleg, e dreptul lor, dar oamenii – indiferent de etnie – ar trebui educaţi să nu facă mai mulţi copii dacă nu îşi permit să îi crească. Principiul ăsta se aplică la oraş, de aia, de regulă, familiile de oraş au doar 1 copil sau 2, şi ăia făcuţi după 35 de ani, când părinţii au situaţia locativă şi profesională aranjată.
Dr2005: nişte ţărişoare de prin G8 (sau mai precis nişte ţărişoare care stau pe la vârful lui G8, nu Rusia lui Putin) zic contrariul, şi anume că trebuie oferite toate facilităţile posibile pentru a face şi creşte copii tocmai unora care fug de muncă (gen “casnica Maricica are 6 copii de la 6 bărbaţi”) sau au joburi mărunte fiindcă nu ştiu limba şi nu au şcoală (“Hussein de la şaormărie”).
Nu o fac fiindcă politrucii de la ei sunt filantropi. Nu sunt. O fac fiindcă echilibrul social depinde de existenţa unor clase sociale conservatoare, talibane, cum sunt rednecii americani sau cum erau catolicii italieni până prin anii 1970. Pentru fiecare urban cu situaţie locativă şi profesională (limbaj corporatist 🙂 ) se ridică 10 semianalfabeţi. Din cei care încercau să răstoarne maşina jandarmilor la Tanacu, când l-au luat pe Călugărul Nebun.
“Acel partid de stânga” de la noi a zis cam aşa când a fost ciondăneala în chestiunea indemnizaţiei: dacă e limitată la 800 de lei pentru toată lumea, pentru Maricica de la Vaslui, care n-a avut niciodată o meserie cu carte de muncă, e o avere. Dar dacă e “85% din ultimul venit şi nu mai puţin de 600” sunt mai degrabă tentaţi de concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului oamenii care făceau diverse joburi mai bănoase. Şi aceştia din urmă nu îşi educă acel copil să se închine la Călugărul Nebun din Tanacu sau la Î.P.S(ecuristu’) Pimen.
Ceea ce părea a fi un act de generozitate al Statului nu e deloc, e producţia selectivă a unor clase şi grupări de care el are nevoie. Cam aşa, ca în Starcraft.
Cred că m-a exprimat greşit. Nu sunt împotriva perpetuării speciei şi limitării numărului de naşteri, pentru că o astfel de măsură duce la îmbătrânirea populaţiei (vezi China). Dar sunt împotriva naşterii de copii doar pentru a trăi din ajutoarele sociale. Pentru că, în ritmul ăsta, în curând o să rămână 2 milioane de salariaţi şi 20 milioane de asistaţi. Şi asta nu e sustenabil.
Prin ţările nordice, dacă nu ai posibilităţi să îţi creşti copilul (de fapt dacă există o suspiciune cât de mică asupra faptului că nu ai posibilităţi), statul ţi-l ia direct din maternitate şi nu mai pupi alocaţie pentru el, pentru că nu e în interesul unui stat să încurajeze statul degeaba. Iar banii de alocaţie îi bagă statul direct în îngrijirea copilului. Alte ţări (UK, în curând şi Belgia) deja încep să limiteze accesul imigranţilor la ajutoarele sociale, tot din motivul ăsta. La fel ar trebui să procedăm şi noi… m-am săturat să tot văd pe la ştiri cazuri de familii cu 8-9-10-20 copii şi mama gravidă, care n-au de pe ce bea apă şi nu au, fizic, posibilitatea să aibă grijă de ei, motiv pentru care mulţi copii sfârşesc înnecaţi, loviţi de tren/maşină, înnecaţi în hazna sau ajung pe mâinile pedofililor pentru câţiva lei şi-o sticlă de pălincă.
Dr2005 îţi recomand ca literatură de weekend Cartea Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene şi Constituţia Romaniei pentru a-ţi mai tempera discursul ăsta de apartheid.
Freesys, eu nu vreau să susţin nemunca!
Ia uite ce se face în Suedia: http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/cei-trei-copii-luati-de-autoritatile-suedeze-de-langa-parintii-lor-se-intorc-acasa-ce-s-a-intamplat-in-cele-3-luni-de-cosmar.html
Remarcaţi vă rog cum a început totul: copilul a spus profesorilor că a fost bătut. Imediat a venit poliţia, au fost luaţi toţi copii familiei, examinaţi medical, făcute anchete sociale…
Păi la noi dacă un copil zice că a fost bătut, îi zice toată lumea că aşa trebuie (presupunând că îl crede cineva). Vi se pare normal ca unii copii să crească în mizerie, în timp ce părinţii trăiesc doar din alocaţiile lor, pe care le beau la crâşma din sat?
Oare suedezii ăştia nu sunt în UE? Oare ei n-au citit Drepturile Omului?
Acestea vi se par condiţii pentru crescut un copil? http://teleleu.eu/copiii-din-hetea/ Să luăm primul paragraf, el are 18 ani, ea are 20. Au deja 2 copii! Credeţi că la suedezi s-ar fi putut întâmpla aşa ceva?
Un alt exemplu: http://www.gds.ro/Actualitate/2003-01-17/O+familie+cu+sase+copii+traieste+din+alocatii+si+din+ajutorul+social/ Oamenii şi-au pierdut serviciul, aveau 5 copii… şi ce-au făcut? Au mai făcut încă unul! Cum să faci un copil când ştii că nu ai ce să-i oferi?
O altă situaţie: http://www.dollo.ro/2014/06/saracie-familie-murighiol/ Ce viitor au copii ăştia?
Nici mie nu mi se par condiții de trai acelea în care un gigel beat ca porcul te poate lua la pumni pe stradă, iar autoritățile nu îi fac nimic, nici măcar amendă, pe motivul că ”e o persoană respectabilă, cu familie și copii”.
Doar că aici nu prea contează ce mi se pare mie, contează doar ce i se pare Statului, iar din câte se vede, toate autoritățile de stat, indiferent că sunt românești, americane, suedeze sau din Trinidad-Tobago, fac pe Dracu’n patru și oferă o situație privilegiată gigelului care e familist și cu copii.
Iar dacă ăla mai e și bisericos, habotnic (sau, acolo unde se practică forme neconvenționale de religie, cum ar fi comunismul sau socialismul, ”e un bun membru de partid, nu lipsește de la ședințe și acțiuni”), deja se fac preș în fața lui.
În orice ţară din lumea asta nivelul de trai al cetăţenilor este direct proporţional cu nivelul economic al statului respectiv. Statul are obligaţia ca prin politica economică să asigure dezvoltarea tuturor zonelor ţării şi tuturor categoriilor sociale (cu marele gir al Uniunii Europene).
Când politica economică eşuează, pentru o anumită zonă sau pentru o anumită categorie, atunci tot statul trebuie să le asigure celor afectaţi un ajutor social, până la găsirea unor noi soluţii de redresare. Că la noi în unele zone aceste soluţii sunt aşteptate de douăzeci de ani este cu totul altă problemă.
Ce perspective are o familie tânără de ţigani care trăieşte la marginea unei gropi de gunoi de pe lângă un oraş transilvănean ?
– Ajutoarele sociale !
Dar dacă statul ar oferi facilitaţi firmelor care ar deschide nişte fabrici de prelucrare a deşeurilor, în jurul acestor gropi de gunoi, şi i-ar angaja pe aceşti asistaţi pe un salariu de minim (salariu mediu net al zonei minus un anumit procent);
Ce perspective are o familie tânără din sudul Moldovei sau al Olteniei ?
– Ajutoarele sociale !
Dar dacă statul ar acorda facilitaţi asociaţiilor agricole sau firmelor din domeniul agricol care i-ar angaja pe aceşti asistaţi în condiţiile salariale de mai sus. Dar dacă statul ar face o autostrada a sudului pe traseul Timişoara-Lugoj-Drobeta Turnu Severin-Craiova-Alexandria –Bucureşti şi Giurgiu oare cum s-ar dezvolta zona ?
Ce perspective are o familie de şomeri, între două vârste, din Valea Jiului ?
– Ajutoarele sociale !
Dar dacă zona ar fi cu adevarat convertită dintr-o zonă industrială într-una turistică ?
Acestea ar fi o parte infimă din politicile economice de dezvoltare, dar la noi la actualii politicieni nu e nici viziune, nici dorinţă şi cu atât mai puţin putinţă.
Este foarte uşor să-l arăţi cu degetul pe acela din Vaslui cu şase copii că traieşte din alocaţii, dar pune-te tu nu în locul lui, ci, în viaţa lui şi vezi atunci….
PREFERĂ SĂ TRAIASCĂ DIN ALOCAŢIILE COPIILOR DECĂT SĂ SE DUCĂ LA MUNCA !!! Urăsc ştirile de genul ăsta , cum că într-o localitate s-a deschis o fabrică şi cu toate că acolo sunt numai asistaţi social nimeni nu vrea să angajeze. Dar nimeni nu spune că angajarea se face pe 2 ore/zi în condiţiile în care ziua de muncă e de minim 12 ore iar salariul este puţin peste 500 lei. A fi asistat social nu înseamnă să munceşti orice pe oricât.
Dacă avem milioane de asistaţi social, atunci e vina statului . Suntem în Uniunea Europeana nu în cornul Africii !
Freesys: gândești ca într-un joc pe calculator: unitățile nu mai produc, atunci le upgradez. Dacă avem un Gigel Asistat Social Level 0, băgăm niște resurse și îl facem Gigel Muncitor Level +3. Cam așa gândeau comuniștii lui Dej.
Pentru cei care sunt politicieni de meserie, echilibrul social depinde de existenţa unor clase sociale conservatoare, talibane, cum sunt rednecii americani. Sau, cum spuneau lătrăii de la CriticAtac: clasa muncitoare nu e un grup de oameni care merg la ora 8 în secție și trag de o mașinărie până la ora 16, clasa muncitoare e un grup de oameni care sunt parte a unei culturi muncitorești.
Voiau să spună: care sunt dresați încă din copilărie să fie conservatori, familiști, căsătoriți foarte devreme, cu minim 2-3 copii, supuși și respectuoși față de autoritate, cu vicii acceptabile social cum ar fi beția (și niciodată cu cele inacceptabile penru cultura lor, cum ar fi homosexualitatea!), cărora li se trec cu vederea niște măgării fiindcă au toate calitățile pomenite până aici.
În Antigua, când a avut loc jaful în urma căruia au murit doi turiști în 2008, un comandant de poliție canadian (angajat fiindcă pe antiguezii băștinași nu se putea pune bază) a zis cam așa: incidente se produc, și nu neapărat pentru bani, furtișaguri, jaf sau droguri, mai degrabă fiindcă europenii și americanii sunt mult mai liberali decât caraibienii, iar în vacanță, departe de ochii șefilor și colegilor, se comportă și mai liberal ca de obicei.
”Convertirea unui ținut dezindustrializat într-unul turistic” mai înseamnă și faptul că moravurile de acolo trebuie să se schimbe de la ”cultura muncitorească” la ”cultura cluburilor, teraselor și site-urilor de escort din București”.
Ori dacă vrei să le schimbi moravurile unor conservatori, afli că ei au prostul obicei să îți facă vânătăi și cucuie.
PS Cel mai nou banc cu vasluieni:
Reporter: – Domnule prefect, numita Alinuța în vîrstă de 13 ani a fost prinsă că se prostituează cu arabi pe care îi agață prin cluburi și e plătită în droguri, ce părere aveți?
Prefectul: – La noi în Vaslui o fată de 13 ani nu poate face așa ceva! E prea ocupată să își crească copiii!
😀
Nautilus stai un pic înseamnă că gândirea lui Dej de atunci e gândirea comunitară de azi, propăşirea prin dezvoltare multilaterală. Continuua upgradare a unui spaţiu (mai mult sau mai puţin asistată de către stat şi uniune). Cele mai mari bugete şi în UE şi la noi sunt la dezvoltare.
Cât priveşte moravurile ele nu sunt decât subiecte de bârfă; când munca e de calitate nu dau doi bani pe moravuri, cand m-am dus să-mi iau maşina de la dealer nu scria pe nicăieri că belgianul ăla de la Genk, care a lucrat la ea, a futut-o doar pe nevastă-sa şi nu s-a dus la curve deloc. Era un singur certificat pe care scria că dacă în termen de cinci ani mi se aprinde vreun bec în bord să mă prezint la service pentru reparaţie gratuită.
Nu dai doi bani fiindcă trăieşti la mulţi kilometri distanţă de cel care produce, şi doar scoţi cardul şi cumperi bunul. Ştii că dacă minerul din Valea Jiului a scos cărbune, o să fie curent de la Termoelectrica şi oţel de la Mittal, iar dacă a fost secetă, vine ţăranul din Dăbuleni cu camionul de pepeni în piaţă.
Cel care e înăuntru, parte a unei culturi muncitoreşti, e mai interesat de moravuri, fiindcă îl afectează direct. Spre exemplu, nu e tocmai satisfăcut dacă află că nevastă-sa are bani şi nu îi mai cere lui fiindcă avea anunţ pe un site de escorte. Sau că fiu-său face videochat cu bărbaţi homosexuali. Din apartamentul lui.
Aşa încât politrucii nu vorbesc în termeni de resurse, unităţi, punctaje, eficienţă de parcă ar juca Starcraft. Fiindcă ştiu că în viaţa reală nu toate activităţile economice şi impozabile fac bine publicului. Uneori e preferabil să dai de la tine (adică de la Stat) şi să calmezi conflictele sociale. Într-o formă extremă, în anii ’80: să scoţi elevii de liceu şi studenţii (“categorii parazite” detestate cu furie şi ură de către ţărani) la cules porumb, în timp ce ţărănoii stau pe marginea şanţului şi fumează Mărăşeşti.