… treceam neatent pe lîngă accesul acesta de metrou.
Timpuri Noi – deja un nume anacronic, fiindcă fabrica cu același nume care dădea nume zonei, podului și stației de metrou nu mai există. Așa se duc toate. Așa s-a dus Lemaitre – transformat în Timpuri Noi; rămîn doar niște nume în memoria noastră.
Accesul acesta e interesant; nu doar coșmelia de tablă care a fost improvizată deasupra scărilor, ci și – mai ales – literele M care sînt pe model vechi, metroul nemaifolosindu-le de foarte, foarte multă vreme.
M-am gîndit doar să vă zic, atît.
La Timpuri Noi mai e un acces, care este însă modernizat. Cum ar putea arăta, un pic mai bine, stația? – citiți aici.
O gluma veche:
in disperarea de a eficientiza industria romaneasca, NC s-a gandit ca nu e bine sa existe doua fabrici cu profil de activitate similar, respectiv “Timpuri Noi” si Masini Grele”..sugerand comasarea celor doua sub denumirea de….”Timpuri Grele”..(!?) Noroc ca l-a oprit cineva la timp 🙂
Doar atat a mai ramas din “TIMPURI NOI” – uzina de renume international ….
Asa s-au “ras de pe pamant” si “TRACTORUL” – Brasov , “VULCAN” – Bucuresti , sau “SEMANATOAREA”-Bucuresti , mai toate primind ca destinatie construirea unor cladiri de birouri sau malluri.
Mereu m-a fascinat accesul asta, cu literele lui interesante! Am mers prima data cu metroul cand aveam 3-4 ani, si de atunci ma fascina tot ce era mare, vechi, dar si interesant (asa vedeam eu metroul). Literele le-am mai vazut (si inca exista) pe vagoanele de metrou IVA.
Dupa razboi “Lemtru” nu s-a dus, ci a fost incoprorat in uzina comunista, care s-a extins. Abia acum se poate zice ca “s-au dus toate!”
Mult inaintea lui Le Maitre, pe locul acela a functionat prima vatra industriala din Capitala, dar acum se pare ca nu mai avem nevoie de asa ceva …
Paul IP, este fantastic sa fii asa de tanar!
pentru mine metroul este ceva “nou”, inchiderea inelului dela Crangasi cu putin inainte de Revolutie. mi se pare greu de imaginat ca pentru cineva metriul sa fie “vechi”. Obiectiv vrobind, vagoanele acestea din spania, care nu prea incap la peroane, sunt nou-noute!
Va multumesc pentru aprecieri! As putea spune ca dintotdeauna eram fascinat de tot ce era vechi, incepand de la autobuzele Ikarus si DAC, care impanzeau Bucurestiul pana prin 2006, si pana la camioanele Roman, diversele masini pe care le mai vedeam uitate printre blocuri si, bineinteles, metroul si ale sale IVA!
Tine, intr-adevar, si de tinerete, pentru ca asa le vedeam eu atunci.
Cat despre metoda “taie peronul sa incapa spaniolul”, ca la noi la nimeni…!
Vagoanele alea sunt exemplul perfect ca “mai nou” nu inseamna mereu si “mai bun”. Din fericire, frecventa problemelor lor s-a mai rarit in ultimul timp.