despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Plimbări în Bucureşti IV

Am o plimbare potrivită pentru o zi de toamnă – dar să fie o zi frumoasă, caldă, cu soarele care te bate blînd în spate; toamna de-abia a-nceput, aşa că ocazii vor mai fi!

Cartierul Griviţa

… adică partea de oraş ce se află între Calea Griviţei şi Unu Mai (odinioară Filantropiei, acum Ion Mihalache).

Adică un cartier muncitoresc, dar nu o mahala. Adică un cartier cu case-tip, cu vile-tip, cu bloculeţe vechi, cu loturi mici de case…

Adică ceva interesant de văzut.

Începeţi din zona de pe Unu Mai numită popular La Ciupercă, aflată cu o staţie înainte de Chibrit. Vizavi de magazinul rotund care-a dat numele locului se află nişte bloculeţe cochete, construite înainte de Război:

Blocuri dintr-astea o să mai vedeţi prin Bucureşti – de exemplu pe la Pieptănari (aici pe NORC); au fost construite de diferite fabrici pentru angajaţi şi funcţionari.

Voi mai mergeţi niţel pe Unu Mai, înspre Piaţa Domenii, şi faceţi dreapta pe strada Feroviarilor, unde daţi peste alt fel de blocuri, mai vechi:

Pătrundem într-un loc cu străduţe înguste, mărginite de fel de fel de case-tip. Uitaţi-vă pe hartă: odinioară, străzile astea, între Feroviarilor şi Pavlov erau numite Aleea CFR A, Aleea CFR B…

Clădirea din centru este a unui liceu, construit între Războaie, pentru copii ceferiştilor.

Vă puteţi fîţîi în sus şi-n jos după placul inimii pe-aici, chiar cu riscul de-a vă roti-n cerc. Nu ştiu cum să vă zic, dar e o zonă liniştitoare. Casele-tip sînt mai mici sau mai mari:

Va veni un moment în care va trebui să vă rupeţi de liniştea locului, şi, trecînd pe lîngă Parcul Copilului – parcul sportiv – să ajungeţi înspre străzile mai largi Trotuşului şi Caraiman, folosite de şoferi ca legătură între Calea Griviţei şi Piaţa Domenii.

Aici e alt cartier; mai puţin ceferist, în care s-au mutat şi funcţionari, şi muncitori de la alte fabrici – sînt străzi cu case mai pricopsite şi străzi cu case dărăpănate, cu prăvălii-nchise de ani de zile. Aici ai şi mai mult loc de fîţîială: între cimitirul Sfînta Vineri şi Unu Mai e mult de mers: avem străzi lungi ca Iani Buzoiani, Costache Sibiceanu, Ghiţă Hagi, Dumitru Zosima. Înspre Turda este şi un părculeţ, e şi o biserică, purtînd numele Reginei Maria. Este şi o stradă numită aşa – comuniştii i-au zis însă România Muncitoare!

E frumos să mergi pe-aici în miezul zilei; bunicii îşi plimbă nepoţii, îi aduc de la şcoală, şi mai ales, le fac de mîncare – şi dinspre-o casă vine miros de chiftele, dinspre alta de cartofi prăjiţi, de ardei umpluţi, de vinete coapte… Nici nu ştii ce să faci – să grăbeşti pasul? sau să te-opreşti la vreo poartă şi să ceri o chiftea?

Înainte-vreme, înainte de convertirea modestei străduţe Turda în ditamai bulevardul, cartierul se continua liniştit înspre Cimitirul Israelit de pe Unu Mai. Acum, ceea ce e peste strada Turda e alt cartier, parcă.

Aşa era pe-aici după Război:

Dacă tot aţi ajuns pîn-aici, treceţi şi dincolo: fie şi pentru a vă răcori cu-n pahar de must de la Vinul Nostru, de pe Căpitan Octav Cocărăscu, urmînd ca mai departe să vă-ntoarceţi-nspre Unu Mai pe Gala Galaction, sau pe Inginer Zablovschi.

Ei, aţi mers ceva de data asta!

22 comments to Plimbări în Bucureşti IV

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>