Îi, pe undeva, o vorbă care zice că cea mai mare șmecherie a diavolului e să te convingă că nu există.
Așa-i și cu realitatea: adică, lucrurile de ne-nconjoară.
Sîntem înconjurați multă violență în oraș și-n societate. Se pare că așa sîntem noi, oamenii – trebuie să avem niște supape, să ne dăm drumul cumva. Doar că unii reușim fără să urlăm ca babuinii și să ne tragem șuturi în capete.
E mai multă violență printre noi decît credem și – paradoxal – nu e acolo unde credem.
Nu toți țiganii dau cu cuțitul. Știu o groază de cocalari de treabă. Am mai mulți prieteni în Ferentari decît în Drumu’ Taberei. Și chiar taximetriștii omenoși nu-s o minoritate. Cunosc dinamoviști cu caracter…
Dar noi ne uităm în continuare cu teamă doar la țigani, la cocalari, la taximetriști și la alți ca ei – ceea ce e stupid.
Nu e stupid să fim conștienți că există multă violență venind din partea altora.
Unde să o căutăm? Dac-aș fi mai -olog de felul meu, aș putea zice mai multe; dar vă zic doar ce văd.
Să o căutăm printre mardeiași civici, printre provocatori și instigatori de profesie, printre fanaticii ideilor la modă, printre „activiști”; printre cei, deci, care nu sînt nici oameni și nici cetățeni.
Oameni cinstiți, fiți cu ochii-n patru și feriți-vă de aceste animale. Mușcă, dau cu copita, rag.
In concluzie, n-avem nici-o şansă de scăpare 🙁
da, se ştie că Parcul Carol a fost amenajat peste un vechi cimitir, şi spiritele neliniştite au afectat păsăretul 🙂
Despre ce vechi cimitir este vorba? Ca acolo erau viile mitropoliei (a mitropolitului Filaret, de unde si numele)din ce stiu eu.
evident că niciunul, am preluat şi eu intriga din Poltergeist 🙂
Fiecare se sperie de cei cu care a avut prima experienţă neplăcută. Cine a fost muşcat de câine o să o ţină sus şi tare că vrea să nu mai existe câini (inclusiv prin omorârea în bătaie a acestora, cum s-a făcut la Bucureşti), chiar dacă a fost muşcat de pit-bull-ul vecinului. Pe cine l-au tâlhărit ţiganii clar va adopta o atitudine anti-ţigăni toată viaţa, chiar dacă au trecut 20 de ani de atunci.
În mod foarte curios, în Bucureştiul nostru (ne)iubit nu prea am văzut ţiganii tipici, cei cu burta în bermude şi lanţ la gât, să fie violenţi. Dintre puştii trecuţi pe la sală, foarte puţini au fost. Dintre hoţomanii cu “bos, nu vrei un telefon?” practic niciunul.
În schimb, cea mai agresivă specie de babuini, care mârâie precum câinii, zbiară ca animalele, sar la bătaie, îşi cheamă prietenii mai tineri să se bată când ei nu au forţă sunt, ghici cine? pensionarii.
ești absolut sigur că nu greșim cînd judecăm otova toți pensionarii? Ești sigur-sigur?