scris de C. D. Mocanu
Precizare: Acest articol se bazează pe documente.
22 iunie 1941
„În numele credinţei creştineşti, al drepturilor româneşti şi pentru viitorul ei neînfricat”, România a intrat în război împotriva Uniunii Sovietice, „în contra prăvălitorilor civilizaţiei şi bisericii, ai dreptăţii şi propriilor noastre drepturi” pentru „a smulge prin moarte dreaptă ceiace ne-a fost cotropit prin silnică umilinţă şi trădare”, pentru „a scrie cu propriul nostru sânge dreptul la onoare, spălând cu acelaş sânge pagina nedreaptă înscrisă anul trecut în istoria noastră, nu de Neamul Românesc, ci de trădătorii lui”, pentru „a face din nou din pământul Basarabilor vatra morţilor şi leagănul copiilor noştri şi din codrii Bucovinei straja nepieritoare a gloriei româneşti.”
[Proclamaţia către ţară, revista Grănicerul, anul 10, nr. 06, iunie 1941]
La Ordinul Comandantului de Căpetenie, armata română trece Prutul. [Ibidem]
Populaţia cinsteşte şi ea intrarea României în război. Willy Pragher a surprins acest moment.
28 august 1944
„Au sosit în ţară voluntarii români din U.R.S.S., acei cari după propaganda fascistă erau morţi. Sosirea lor a dovedit tuturor că prizonierii români n-au fost nimiciţi. Mai mult! A dovedit că Uniunea Sovietică i-a ajutat să-şi dea seama că Antonescu a trădat interesele poporului şi ale ţării, că Germania hitleristă e duşmana de moarte a României. Uniunea Sovietică le-a dat putinţa să se instruiască, să se pregătească de luptă contra asupritorilor poporului. I-a înarmat aşa cum n’au fost înarmaţi nici odată.
Au sosit foştii prizonieri români din U.R.S.S. conştienţi, instruiţi, înarmaţi constituiţi în marea unitate „Tudor Vladimirescu” gata să intre în luptă contra cotropitorilor germano – fascişti.” [Scânteia, anul 01, nr. 002, 22 septembrie 1944]
Ca urmare a ordinului de zi nr. 821/27 august 1944, semnat de colonelul Nicolae Cambrea, comandantul Marei Unităţi Române „Tudor Vladimirescu”, aceasta trece Prutul. [Ibidem]
Populaţia sărbătoreşte această zi „plină de măreţie şi de mândrie”. [Foto: Roncea]
◊◊◊
Două evenimente care au marcat în mod hotărâtor devenirea Romaniei. Au fost studiate temeinic de istorici şi comentate cu pasiune. Amândouă au generat şi vor mai genera controverse aprige.
Cititorul care va avea răgazul şi curiozitatea să descifreze „sine ira et studio” cele două treceri ale Prutului, ordinele care le-au declanşat, reacţia românilor dar mai ales cele ce aveau să urmeze, va descoperi semnificaţii şi înţelesuri care străbat rareori rigoarea studiilor istorice.
Karl Marx constata că „Istoria se repetă pe însăşi. Mai întâi ca o tragedie şi apoi ca o farsă”. Pentru neamul românesc tragedia începută în 22 iunie 1941 ca o manifestare îndreptăţită a demnităţii naţionale, s-a repetat în 28 august 1944. Ceea ce părea a fi o farsă s-a dovedit a fi tot o tragedie.
Soldaţii români din divizia Tudor Vladimirescu au fost îmbrăcaţi în uniformă sovietică (fără grad sau identitate) şi folosiţi drept carne de tun pentru ruşi până la Berlin.
Voit sau nu, omiteţi un lucru domnule Mocanu, atât în 41 cât şi în 44 pe tronul ţării se afla Mihai I, practic evenimentele din 44 i se datorează în totalitate, doar nu degaba a fost uns cu ordinul Pobeda (Victoria) de către prietenul de la răsărit Iosif Vissarionovici Stalin.
Două ordine…sute de mii de morţi, milioane de vieţi, generaţii sugrumate în sacrificii şi chinuri,pagube materiale imense. “Masele fac istoria” = o amarnică vrăjeală !
@Freesys:
Divizia Tudor Vladimirescu, ca şi divizia Horia, Cloşca şi Crişan au fost înfiinţate ca unităţi ale armatei sovietice. „Voluntarii” care le compuneau purtau uniforma acesteia dar aveau şi grade şi identitate. La Berlin nu au ajuns, dar au îngrăşat pământul României, Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei. Sunt cimitirele pline, mai ales la Carei, Svolen şi Banska Bistrica. Cele două unităţi au trecut în compunerea armatei române în august 1945 (Legea nr. 666/15 august 1945).
Altele sunt chestiunile „grele” care ar putea fi analizate în legătură cu acest subiect. Dar acestea nu fac obiectul consemnării mele.
În cele două evenimente evocate în antiteză de mine nu l-am omis pe Mihai I. L-a omis istoria! Pur şi simplu nu a fost implicat. I-am omis deliberat pe alţii. Dacă aveţi în vedere evenimentele din ziua de 23 august 1944, atunci vă împărtăşesc opinia.
Am vrut doar să marchez o zi importantă din istoria chinuită a României şi un ordin , alături de un alt ordin, mai puţin cunoscut dar cu semnificaţii şi consecinţe la fel de tragice.
@Ando:
Am lăsat cititorului plăcerea de a „descoperi semnificaţii şi înţelesuri care străbat rareori rigoarea studiilor istorice.”
Constat cu bucurie că ai şi făcut-o! În rest sunt de accord cu tine!