despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Greu de ghicit – recurs la caligrafie

scris de C. D. Mocanu

Caligrafie: Arta şi deprinderea de a scrie frumos. Fel de scriere al cuiva.[DEX]

Îmi este foarte greu să înţeleg cum se face că numele arhitectului care a proiectat o clădire importantă a Bucureştiului nu este cunoscut. Că nu este cunoscut de bucureşteanul de rând, este una. Dar nu-l cunoaşte nici proprietarul clădirii: Inspectoratul General al Poliţiei Române. Este vorba de sediul acestuia aflat pe Şos. Ştefan cel Mare nr. 13 – 15. Meseriaşii de acolo „cunosc” multe dar „fleacul” ăsta le-a scăpat!

Plăcuţa gravată aflată pe faţadă păstrează totuşi, sub forma unei semnături, numele neştiut.

Ultima literă a acestuia a pus la grea încercare intuiţia şi fantezia celor care au zăbovit asupra chestiunii. Ioan Marin, Ioan Manu, Ioan Mandi, Ioan Marus, Ioan Manvi sunt variantele care au fost puse în circulaţie. Se pare că cele mai multe opinii înclină spre Ioan Mandi.

Practicarea caligrafiei mi-a marcat începutul activităţii şcolare. Făcea parte din programă şi nu aveam de ales. Utilizam tocul, peniţa, călimara şi sugativa. Călimara a fost coşmarul debutului meu şcolar. Prima, dintre cele trei – patru pe care le-am avut, era din sticlă şi în ziua cînd învăţam să scriem frumos, o purtam spre şcoală, cu grijă, într-un săculeţ din pânză încercând să evit o „catastrofă”. Şi cu toate astea n-am ratat niciodată ocazia de a lăsa pete albastre pe mâini, pe haine, pe caiete sau pe bancă. Ceva mai târziu a apărut, ca o izbăvire, călimara din plastic dotată cu capac şi garnitură din cauciuc.

Urma deci să deprind meşteşugul scrisului de mână, cu bucle, bastonaşe şi codiţe, cu linii groase şi subţiri. Se pare că n-am fost un ucenic silitor căci scrisul meu este colţuros şi de multe ori greu de descifrat, chiar pentru mine! Am păstrat însă în minte imaginea literelor alea frumoase pe care nu am reuşit niciodată să le reproduc  în urmele lăsate pe hârtie.

Privind litera buclucaşă care a transformat într-o taină numele arhitectului, mi-am zis că ar fi mai uşor de dibuit dacă aş alătura-o celor bănuite de comentatori, dar în varianta grafică exersată de mine în copilărie.

Propunerile Marin, Manu, Marus pot fi excluse din capul locului. Să analizăm varianta Mandi!

Oricât mă străduiesc, nu găsesc elemente comune celor două litere.

Şi acum să ne uităm cu atenţie la Manvi!

Ei, Da! Asemănările sunt evidente şi misterul pare a se destrăma!

Sunt îndreptăţit să cred că arhitectul care a proiectat actualul sediu al Inspectoratului General al Poliţiei Române, situat pe Şos. Ştefan cel Mare nr. 13 – 15, se numeşte Ioan Manvi.

Cine a fost acesta, ce alte „case” a mai „desenat” rămâne în continuare un mister. Dacă ar fi interesaţi, poliţiştii ar putea afla mai multe despre „făptuitor”. Bănuiesc însă că nu sunt! Poate cei care se ocupă de istoria arhitecturii ne-ar putea lumina. Şi dacă nu, atunci unul dintre împătimiţii de Bucureşti se va încumeta să o facă!

8 comments to Greu de ghicit – recurs la caligrafie

  • Ando

    UAU!… atâta pot să zic.
    Culmea e că varianta cu litera ”d” mi-a fost sugerată de o persoana care scrie aproape caligrafic şi chiar îl face pe ”d” aproape ca în poză…

  • Alex

    Exceptional de riguros; pe vremea can inca e facea “scoala” !!!
    Felicitari 🙂

  • Alex

    cand…inca se facea..
    O tempora ! 🙂

  • Nicolae

    Totuşi, nu e char aât de indubitabil că e “v”. Există sumedenie de scrieri “caligrafice”, cea e care am învăţat-o noi era doar un “caz particular”, agreat de sistemul de învăţământ, există însă tot felul de alte năzbâtii…
    Reamintesc că în anii 90 funcţiona în piaţa Palatului un restaurant pe a crui firmă se citea, limpede (ai fi zis !) “DELDET”, şi m tot întrebam ce e aia…Ulterior, mi s-a explicat că era de fapt “VELVET”, în nu ştiu ce grafie artisticească…

  • Nicolae

    În cartea de telefon pentru Bucureşti şi judeţul Ilfov, din anul 1938, la pagina 156 (postată pe http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20080225001abpage.db&recNum=303 ), este trecut un „Mandi I arh Mogoş Vornicul 1 b S4 “, cu numărul de telefon 5-06 66. Acel „arh” înseamnă fără îndoială „arhitect” (la alţi abonaţi e trecut fie „dr”, fie „av“, fie „prof“ (nu la toţi, probabil că se înscria profesia la cerere, la alţii scrie: „bodegă” etc.). Cred că enigma s-a rezolvat…

  • C.D.Mocanu

    @Nicolae:
    Şi dumneavoastră aveţi dreptate! Totuşi vă rog să constataţi că:
    – Rezultatul recursului la caligrafie nu este indubitabil. „Sunt îndreptăţit să cred că…..” şi am lăsat deschise căutările. Contribuţia dumneavoastră este binevenită.
    – Sistemul de scriere învăţat de noi nu era un caz particular. Era sistemul oficial şi tot românul pe acesta îl studia. Este acelaşi şi azi. Toate celelalte sunt cazuri particulare.
    – Caligrafiile artistice schimbă aspectul tuturor literelor din alfabet. Numele arhitectului este scris conform caligrafiei oficiale. Cu excepţia penultimei litere, toate celelalte sunt caligrafiate clar respectând modelul tradiţional.
    – Fiecare dintre noi are propriul sistem de scriere şi ăsta, da, este plin de năzbâtii.
    – Existenţa arhitectului I. Mandi îmi este cunoscută. A fost menţionată deja într-un comentariu. Am verificat-o şi eu în cartea de telefon menţionată dar şi în alte documente. Încă nu este suficient pentru a-i atribui clădirea din Stefan cel Mare.
    – Sunt sigur că nu va trece mult şi vom avea dovezi de necontestat. Voi fi bucuros să recunosc public că m-am înşelat. Scopul demersului meu nu este să dovedesc că eu am dreptate.

  • cristi

    Aveti perfecta dreptate!
    Mai ales la pct.4 (ala cu nazbatiile)
    Cu toata consideratia,
    cristi b.

  • Amiral Snagov

    Tandi…pe Mandi! 🙂
    Nu m-am putut abține 🙂

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>