scris de Ando
Luni dimineaţa, autobuzul 330. Dau să mă urc… dar pe jos, în faţa uşii, chiar în mijlocul platformei centrale, trona un cetăţean bine afumat care se spijinea cu nădejde într-o sticlă de un litru cu-încă-ceva-ţuică.
M-am strecurat pe lângă el şi m-am dus mai încolo, pe culoar. Nu era agresiv, nu avea nici aspectul, nici izul respingător al homeless-ilor. Difuza doar parfumul “naturel” de prună lichefiată, mai ales că, din când în când, mai lua ceva “curaj” din sticla cu licoarea fermecată. Doar că bloca urcarea/coborârea pasagerilor şi… clămpănea, cu un glas dogit şi tare, verzi şi uscate, dar fără injurii, insulte sau cuvinte urâte.
Intr-un cuvant, omul era… bine dispus de dimineaţă 🙂
După câteva staţii, se urcă şi un “comerciant” cam bocciu, ştiţi de care, din acela cu şerveţele umede şi uscate, brichete, alifie chinezească, leucoplast cu rivanol.
Dă cu ochii de cel de pe podea care-l încurca atât la deplasarea cu “marfa” spre capetele autobuzului, dar mai ales îl bruia fonic cu trăncăneala sa rostită cu glas tare.
Şi atunci, ca să-şi câştige aliaţi printre călători, îl apostrofează: “Dă-te bă la o parte! Nu vezi că încurci lumea?”
La care, afumatul de pe podea replică: “Ce te doare pe tine, bă… urâtule? Că dacă îţi spuneam “bă, frumosule”, mă dădeai în judecată” 🙂
@Ando
Absolut delicios 🙂
și poți zice că-i ieftin biletul în autobuz, la ce scene de viață întîlnești aici 😉
@hm:aşa e, da’ce te faci când iei şi câte un “bonus” de ăsta ?
https://www.simplybucharest.ro/?p=6832
îl scrii și devii celebru 😉
Păi, cu văpaia asta de sus, am uitat şi cum mă cheamă 🙁
și eu!