despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Ghidul nefolositor al Parisului

Cum se pleacă la Paris

Ca să ajungi la Paris, trebuie mai întîi să pleci la Paris. Ideal e să-ţi planifici plecarea-n vacanţă (o săptămînă, un city-break, cum vrei) cu vreo două luni înainte. Ideal e să-ţi găseşti un agent de turism care să fie dispus să dea cîteva telefoane-n plus pentru tine – multe agenţii au doar nişte pachete standard pe care nu-ncearcă să le adapteze nevoilor tale, mulţumindu-se să-ncerce să adapteze nevoile tale ofertelor lor.

Drumul într-acolo e un prilej bun să-ncepi să-i cunoşti pe francezi, deoarece sînt mulţi care lucrează în ţara noastră – o să-i vezi petrecîndu-şi orele din avion compunînd mailuri şi bricolînd prezentări în powerpoint; o să-nţelegi de ce ei sînt directorii firmelor multinaţionale la care lucrezi tu.

Cum se ajunge la Paris

Parisul e un oraş mare, mai mare decît Bucureştiul. Tot ce trebuie să ştii despre el e simplu: totul a fost construit de Napoleon Bonaparte sau de nepotul său Napoleon al III-lea.

De obicei, aterizezi pe Aeroportul Charles De Gaulle (mai trebuie să ştii ceva despre Paris, şi anume că jumătate din străzi, pieţe, clădiri şi aşa mai departe se numesc Charles De Gaulle). Aeroportul Charles De Gaulle e foarte mare. E mai mare decît Aeroportul Băneasa, e mai mare decît Aeroportul Otopeni – ba e chiar mai mare decît toată suprafaţa dintre Aeroporturile Băneasa şi Otopeni. Fiind aşa de mare, e construit departe de Paris; de fapt, după ce aterizezi pe Aeroportul Charles De Gaulle trebuie să mai iei un avion mai mic pînă în Paris.

Aeroportul Charles De Gaulle este unul dintre puţinele lucruri din Paris care n-au fost construite nici de Napoleon Bonaparte, nici de Napoleon al III-lea.

Cum se ajunge în Paris

Aeroportul Charles De Gaulle e legat de oraş de o linie de tren – ceva între metrou şi tren suburban, care te duce peste tot în Paris şi are legături cu staţiile de metrou obişnuite. Asta-nseamnă că-ntr-o oră poţi ajunge oriunde vrei tu în centrul oraşului.

Parisul şi oamenii

Românilor le place să creadă despre ei că sînt toleranţi, dar asta doar pentru că evită contactul cu ceilalţi – fie că ceilalţi sînt negri, homosexuali, ţigani. E greu să spui că nu eşti rasist, dacă n-ai avut de-a face cu negri, arabi, japonezi. Poate eşti – şi nu ştii; te-ai gîndit la asta? Ei bine, Parisul e cel mai bun test – e plin de negri, de felurite feluri de străini, de oameni care-ţi par ciudaţi; aşa că e, ca să zic aşa, o bună ocazie să-ţi dai seama dacă eşti şi tu om, la fel ca şi ceilalţi

Parisul şi francezii: mituri

Francezii nu se spală

În toate filmele americane, francezul are mustaţă, se scarpină, bea vin şi e nespălat; în realitate, anual, un francez foloseşte cam tot atîtea produse cosmetice şi de igienă cît toţi locatarii unei scări de bloc cu patru etaje din Berceni.
Aşadar, la toate hotelurile din Paris românii pot face baie; trebuie doar să formezi 9 la telefonul din cameră şi să ceri să ţi se aducă o găleată cu apă caldă. Serviciul e gratuit.

Francezii sînt zgîrciţi

Francezii nu sînt zgîrciţi. Sînt chibzuiţi. De aceea o să-i vezi luîndu-şi drept cîini de companie doar pechinezi şi şoricari. Toţi cîinii pe care o să-i vezi pe o stradă, luaţi laolaltă, fac cît trei pisici de la tine de la bloc.

Francezii sînt vanitoşi

Asta e adevărat. În Franţa te poţi căpătui dacă inventezi o formulă care să prevină căderea părului. Un loc vacant este păstrat, încă din 1789, în toate academiile franceze pentru cel care va reuşi să stîrpească chelia.

Parisul şi mîncarea

Franţa e ţara brînzeturilor. Brînza este de două feluri: care pute şi care pute rău de tot. De fapt, mai este un fel de brînză, însă se poate consuma doar în zilele în care bate vîntul puternic şi cu geamurile casei deschise larg.

Am încercat să gustăm brînza franţuzească, şi este foarte bună. Cu toate astea, se pare că am scăpat cîteva firimituri pe sub pat, aşa că după trei ore a trebuit să cerem altă cameră la hotel. Pînă cînd am plecat de la ei, hotelul fusese nevoit să izoleze ermetic întregul nostru etaj; cu regret am citit azi pe fluxul de ştiri al France Presse că direcţiunea hotelului a hotarît să schimbe tapetul, mocheta şi saltelele din toată aripa clădirii în care stătusem noi.

Parisul nu e ieftin, dar poţi trăi în el. Nu te pune nimeni să dai 15 € pe o cafea pe Champs-Elysees. Poţi coti pe-o stradă paralelă şi o s-o bei cu 10 €; iar dacă mergi, mai în spate, şi pe următoarea stradă paralelă, o s-o bei cu 5 €.

În Paris sînt destule supermarketuri şi poţi cumpăra tot ce vrei de-acolo, dar nu poţi să le ceri să te treacă în caiet şi să plăteşti data viitoare.

Bonurile de masă din România nu sînt, din păcate, valabile la Paris.

Parisul turistic

Parisul e cel mai frumos oraş din lume. După cum am spus, a fost construit de Napoleon Bonaparte şi de nepotul său Napoleon al III-lea.
Bulevardele şi podurile au, în general vreo zece benzi de circulaţie. Napoleon Bonaparte era la fel de priceput la bătălii cît şi la parade, aşa că şi-a dat seama că defilezi mai bine pe un bulevard lat de juma’ de kilometru şi lung de cinci.

Parisul e plin de catedrale, palate şi statui. Acolo unde a fost, cîndva-acu-vreo-mie-cin-sute de ani vreo biserică care s-a darîmat, s-a construit în loc un monument mai înalt şi mai mare decît ea. Lîngă fiecare palat mai e unul mai mic.

Fiecare obiectiv turistic poate fi fotografiat, dacă poţi sa-ţi faci loc de japonezi. În general, un japonez are nevoie cam de o oră ca să găsească unghiul ideal pentru o poză; dacă nu reuşeşte, întreabă ghidul dacă este vreo posibilitate ca Turnul Eiffel să fie mutat de cealaltă parte a Senei.

Prin Paris

Cel mai uşor fel de-a călători prin Paris e metroul. Metroul a fost construit probabil de Napoleon Bonaparte sau de nepotul său Napoleon al III-lea. Staţiile de metrou au mai multe ieşiri şi într-o staţie se intersectează mai multe trasee; cu toate astea e uşor de folosit. E ca la noi, doar că, de exemplu Piaţa Romană ar trebui să aibă ieşiri la Amzei, Lahovari, ASE, Eva şi Hotel Dorobanţi, să aibă o joncţiune cu o magistrală care să treacă pe la Scala, care să aibă ieşiri la Patria, la Orizont, la Dalles şi să dea şi-n Piaţa Universităţii, unde s-aibă încă vreo şapte ieşiri. Cam aşa.

Presa franceză

Un ziar francez are mai multe pagini decît toate ziarele noastre la un loc; cu toate astea, cînd fac ziarul, redactorii nu se gîndesc cu ce să-l umple, ci la ce sînt nevoiţi să lase pe dinafară. De obicei, un sfert de ziar e cu cultură – şi prin asta nu se înţelege picioare de prezentatoare TV.

Televiziunea franceză e mai degrabă plictisitoare, dar reclamele sînt reuşite aproape întotdeauna. La radio se vorbeşte mult, dar muzica e simpatică.

Pe stradă nu se lipesc afişe; unul dintre Napoleoni a dat o lege care opreşte afişajul pe ziduri. Dacă la noi, între Unirii şi Universitate vezi patru sute de afişe cu Ştefan Bănică, jr., acolo ai vedea doar patru – dar fiind mai rare, cu atît mai mult le-ai ţine minte.

Civilizaţie

Francezii nu sînt ursuzi sau scîrboşi cu străinii; uneori se simt însă agasaţi de întrebările stupide şi repetate, dar e normal; încercaţi să învăţaţi cîteva lucruri în franceză şi să fiţi politicoşi. În Paris nu-ţi trebuie îndrumări speciale; sînt indicatoare, hărţi, informaţii acolo unde ai nevoie de ele.

Este cîte un regulament pentru orice spaţiu public:

Regulamentul ăsta a fost făcut, fireşte, chiar de Napoleon Bonaparte sau, poate, de nepotul său Napoleon al III-lea? -, chiar dacă scrie pe el că e de pe vremea cînd Chirac era primar.

Români la Paris

Pentru un român aflat pentru prima dată aici, Parisul e foarte frustrant: e civilizat, e curat, transportul e impecabil şi e plin de monumente. Dacă vrei să mergi undeva, la prima intersecţie o să vezi o catedrală, un palat, o statuie; dacă te abaţi să le vezi, o să dai după următorul colţ de alt palat, monument ori statuie; de obicei, după vreo două zile nimereşti drumul înapoi.

Jumătate din timp un român şi-l petrece căscînd gura şi – în funcţie de clasele pe care le-a terminat – zicînd, cam din cinci în cinci minute: „hai să-mi bag p***!!!!“, „moaaa!“, „cum au făcut asta, vere, acilişa?“ – şi aşa mai departe.

Românii nu cheltuiesc bani la Paris. Vin cu mîncare de-acasă şi au grijă să-şi ţină banii pentru magazinele duty-free de la-ntoarcere. De obicei, de-acolo cumpără lucruri de două ori mai scumpe decît dintr-un magazin obişnuit parizian.

… Parisul e socotit Mecca modei. Cu toate astea, românii au interpretat prin omisiune canoanele ei: din moment ce Dior n-a spus explicit că nu se face să umbli pe stradă în adidaşi, pantaloni de stofă, tricou cu ştrasuri galbene şi bluză de trening, înseamnă că te poţi îmbrăca aşa.

Nu toate sfaturile primite de la prieteni sînt de folos atunci cînd călătoreşti la Paris – şi în străinătate. Aşa că întrebări ca „is this gold?“ şi „how much for your sister?“ n-o să te-ajute foarte tare.

Ghidul Nefolositor al Parisului’ e disponibil ca pdf, aici.

16 comments to Ghidul nefolositor al Parisului

  • Ideal e să-ţi găseşti un agent de turism care să fie dispus să dea cîteva telefoane-n plus pentru tine – multe agenţii au doar nişte pachete standard pe care nu-ncearcă să le adapteze nevoilor tale, mulţumindu-se să-ncerce să adapteze nevoile tale ofertelor lor.

    După mine, ideal e să-ţi organizezi singur excursia, pe net. Găseşti şi hoteluri ieftine – eu am găsit cam pe lângă galeriile LaFayette, lângă o gură de metrou, cu max.60 euro camera dublă, la sfârşitul lui iunie (anul trecut). (Normal, nu cine ştie ce cazare, dar depinde ce cauţi – lux în hotel sau doar un pat unde să dormi după vreo 18 ore de bântuit la picior.)
    De mâncat, poţi să mănânci bine mersi din supermarché – nu-ţi trebuie decât un rucsac unde să-ţi pui proviziile.
    Cafea la 15 euro n-am văzut, şi-n general n-am plătit mai mult de vreo 2-3 euro pe-o cafea, inclusiv când am băut-o pe terasă în coasta Orsay-ului.
    Şi-n general, după mine, e fără rost să cheltui de-aiurea pe mâncare şi hotel la Paris, când sunt atâtea locuri de văzut cu rucsacu-n spinare şi cu harta-n mână. Fără ghid, agenţii, agenţi şi alte alea.
    Şi, tot după mine 🙂 , cel mai frumos e să iei Parisul la picior – nici măcar cu metroul, de la Sacré-Coeur la Luvru, de exemplu. Jde kilometri la picior prin Paris, de la 8 dimineaţa până la 1 noaptea. Îngrozitor de obositor, dar foarte frumos.
    Şi, tot după mine 🙂 , dacă n-aveţi decât câteva zile la dispoziţie, daţi-l încolo de Luvru – că-i mare şi înghesuit şi, oricum, nu poţi vedea mare lucru în câteva ore. Eu, după prima experienţă din Luvru, acum mai bine de 10 ani, am zis că nu mai pun piciorul curând pe-acolo. Aşa că anul trecut am fost la Orsay – care între timp devenise şi el înghesuit ca Luvrul. Numai că are-n plus o terasă (mică) unde poţi să-ţi mănânci senvişurile din rucsac fără să te-ntrebe nimeni nimic şi de unde e o perspectivă superbă asupra părţii de nord a oraşului; şi-i moca. Adică, mă rog, fără taxe suplimentare de privit peste parapet.
    Căci inclusiv Turnul Eiffel e destul de ţeapă – costă inutil de mult şi e-nghesuială.
    Pentru privelişte, car’ va să zică, mai bine terasa Orsay, terasa de la galeriile LaFayette (asta chiar că-i moca) sau, acu’ câţiva ani, terasa de la Samaritaine, moca şi ea, şi-n plus pe margine parapetului sunt desene cu obiectivele vizibile şi numele lor. Numa’că anul trecut Samaritaine era în renovare. Iar Turnul Eiffel e de văzut de jos, seara, la miezul nopţii, când e luminat. Şi da, atunci puteţi lua metroul înapoi spre hotel. Şi uneori s-ar putea să aveţi norocul ca la staţia de metrou cu pricina intrarea să fie moca în noaptea aia. Aşa, de chestie, cadou de la primărie.

    Şi, ce-i drept, nu ştiu pe unde şi ce se poate cumpăra din Paris, da’ ştiu cum e să aştepţi un sfert de oră la buda de la Centrul Pompidou, în urma unei întregi grădiniţe (dacă nu cumva creşă), căci tovarăşele lor educatoare nu s-au gândit să lase o cabină liberă pentru alţi, eventuali, nevoitori.

  • hm

    ideal e să ai timp să-ţi cauţi hotel singur, da.
    e criminal să-ncerci să vezi totul odată, da’ nu te poţi abţine să-ncerci!

  • Hahaha! Mi-a placut 🙂 .

  • Ei, totul nu.
    Eu, anul trecut, am fost cu o parte din familia extinsă (motiv de nunta vară-mii cu un francez) şi ştiind deja Parisul, i-am dus direct la câteva ţinte pe care mi le propusesem dinainte. Numai că i-am dus în general pe jos 😀 (inclusiv pe mama, 64 de ani, care nu s-a plâns de nimic – doar de oboseală, seara 🙂 ). Că, mie, una, cel mai tare îmi place să bântui pe jos pe străduţe, nu neapărat căscând gura după monumente.
    (Că asta fac şi-n Bucureşti, cam cum povesteşti şi tu p-aci. A propos, tre’ să faci – sau s-o povesteşti aici – şi plimbarea în zona dintre Popa Nan, Matei Bravu/Calea Călăraşilor şi bd Unirii sau cum s-o fi chemând el.)

  • hm

    @diacritica: ..o să fie şi plimbarea aia aici, că zona merită!

  • Harvey

    @hm
    Foarte amuzant, m-ai facut sa rad. 🙂

    @diacritica
    “după vreo 18 ore de bântuit la picior” Esti noul meu idol, eu capitulez mult mai repede. Mi-ai deschis noi orizonturi…

  • Hero.net

    Ai zis ca te duci la bai, nu la Paris… desole!
    As putea spune ca asta e articolul tau cu cel mai mult umor de limbaj/pixel de pana acuma.
    Inca de la aeroport vezi numai negri angajati pe acolo deci te obisnuiesti de la intrare. Parca am vazut doi caucazieni, dar puteau fi de-ai lui Zidane. Nu ai vrea sa stii ce senzatie iti da JFK, un adevarat turn Babel, care e cam cat Bucurestiul de mare.
    In drumul spre centrul Parisului cu RER-ul – ai vazut blocurile alea de ghetou care seamana cu cele de pe Stefan cel Mare pana in Lizeanu ce “bine intretinute” erau? Si inca o chestie referitoare la metrou – da au multe statii, asa cum propuneam eu sa mai indeseasca la noi statiile la mai putin de un km intre ele. Ce e drept metroul lor e si ceva mai micut iar vointa lor un pic mai mare.
    Respect pt diacritica ca impartaseste aceeasi pasiune pt plimbari-maraton ca si mine cand e vba de un loc nou. Eu in 5 ore de escala (10 ore escala cu totul, veneam de la NY inapoi spre casa, deja nedormit si cu fusul orar dat peste cap) am inceput de la Notre-Dame, am mers aproximativ drept (cu deviere pe la gara Orsay) pana la Arcul de Triumf si apoi am trecut de el pana aproape de Concorde, unde n-am mai reusit sa ajung, apoi m-am intors la Arc (unde au si statie de metrou si PASAJ ca sa il poti vizita, nu sa te arunci in fata masinilor ca pe Kiseleff) de udne m-am dus pana la Turn unde evident nu aveam timp sa urc, ca sunt cozile mai lungi ca turnul. Aveam sa mai alerg inca un pic pana la statia de la Pont de l’Alma de unde am luat iarasi RER-ul. Cred ca pot sa zic ca am vazut in alea 5 ore mai multe decat vad altii in cateva zile de stat acolo. Cel mai mult am remarcat atentia deosebita pt spatiile verzi unde cred ca taie zilnic orice frunza ce se abate de la linia generala. Tot in aceasta privinta, nu mi-a placut totusi aliniamentul copacilor cu coroana cubica. Forma lor naturala e una sferica, sau macar de teluroid, totusi…
    Ceva mai multe detalii legate de trafic si transport in comun mai asteptam totusi 😉 Vive la France!

  • bine cartito: pleci la paris si nu dai o strigare, sa bem o cafea (din aia mai ieftina)? 😀

  • hm

    @alexandru mircea: data viitoare, cînd n-o să mai fim atît de lacomi să-nghiţim cît mai mult din oraş!

    @Hero.net: cu-n articol bun – ca să zic aşa – eram dator!
    În RER, sincer, am fost ocupat să număr gunoaiele aruncate pe lîngă terasament: pînă-n oraş am văzut vreo trei…
    Mi-a plăcut combinaţia internă de RER + metro; RER, care are staţii mai rare şi taie oraşul în lung şi-n lat pe trasee luungi, şi metroul, cu staţii dese – totul e foarte eficient.
    Mi-a plăcut curăţenia şi eficienţa cu care e păstrată. Hai să-ţi zic ceva: într-o zi obişnuită, de Bucureşti, cînd îmi las maşina la Unirii (şi locul acela secret de parcare e pe Magistrală de la Horoscop în jos, pe la Sf. Spiridon) şi merg pe jos, ajung cu pantofii plini de praf, de noroi, de mizerie. După kilometri şi kilometri făcuţi pe jos prin Paris adidaşii mei au rămas albi-albi-albi. Şi am prins şi ploaie. Şi am mers şi prin parcuri, pe unde aleile nu sînt asfaltate. N-am văzut coşuri de gunoi pline. N-am văzut cîini vagabonzi. Am văzut pe toată lumea aruncînd cu naturaleţe chiştoacele pe jos – dar, nu ştiu cum naiba! – n-am văzut chiştoacele zăcînd pe jos.

    Despre transport… ar trebui să scriu separat. Sînt multe de spus şi niciunele aplicabile la noi…
    Sînt enorm de multe maşini mici, compacte şi puţine jeep-uri. Scutere, biciclete – multe… Iar sistemul public de-nchiriat biciclete e genial!
    Transportul de suprafaţă mi s-a părut eficient: se circulă mai repede decît în Bucureşti, staţiile sînt mai dese şi sînt amplasate fix unde e nevoie de ele – şi nu la 200 de metri de intersecţii şi de ieşirile de metrou. Reţeaua lor stradală se pretează la folosirea sensurilor unice şi la stabilirea benzilor separate pentru autobuze şi taxiuri – iar la noi nu; asta e!
    În autobuz te urci prin faţă şi cobori pe la mijloc (nu prea am văzut autobuze cu uşi în spate). Autobuzele mai toate sînt Iveco Citelis – ca troleibuzele noastre. Pe liniile aglomerate sînt autobuze articulate – şi se descurcă admirabil în trafic şi pe străzile-nguste. Au şi linii scurte, care funcţionează pe segmentul mai aglomerat al unui traseu lung. Culmea e că nu au multe linii de autobuz – pînă-n o sută.
    N-au troleibuz şi cred că au doar vreo cinci linii de tramvai.

    N-am condus prin Paris, deşi mi-aş fi dorit. Am urmărit şi traficul în zi de lucru – da, e aglomerat; dar e fluent, se merge, chiar şi încet.

  • Hero.fr

    RER+metrou e o combinatie f tare. La noi daca s-ar putea aplica doar proiectul ala TER si tot ar fi ceva, cu referire la infrastructura noastra. Am putea avea “noduri” la GdN/Basarab, Preciziei, Republica, Obor, Progresul (prin prelungirea in viitor a magistralei 4) si chiar la IMGB.
    -Marea diferenta e ca RER goes underground. Cam asa e si cu metroul newyorkez – distante mici intre statii, chiar si de 300m, dar exista in acelasi timp un tren A si un tren A Express care sare cate 3-4 statii (unde exista linii pe mijloc – ai vazut cu siguranta “Trenul cu bani”) si mai are si aer conditionat de ingheti inauntru, lucru valabil si pt orice autobuz. Este atat de eficient incat 80% din newyorkezi nu poseda o masina, spre diferenta de vreo 50% la noi (parca pe vremea lu Base la primarie erau 1 mil de masini).
    -De curatenie stiu, nicaieri nu e ca la noi, sau mai precis in Bucuresti, unde nu poti avea o incaltaminte curata oricat te-ai stradui.Eu daca parchez si in fata scarii tot ma murdaresc de namol pana in bloc. In Paris (si probabil cam peste tot mai la vest de Tisa)au un asfalt special, poros care nu balteshte pe timp de ploaie; apa se scurge frumos. Un exemplu de oras curat de la noi ar fi Valcica mea 😀 – cel putin asa mi se pare- acolo noaptea sau dimineata devreme in w/e e o masinuta deaia de urca si pe trotuare si le spala. Tot centrul mi se pare curat chiar si pe ploaie; ce e drept singurul santier din centrul orasului in ultimii 20 de ani a fost Garla Mall ala prin care au ras un parc intreg.
    – Cand vii din State, sa vezi ce mici ti se par orice tip de masini inclusiv dubitele (ce sa ii fac, asa am nimerit eu atunci sa vizitez Parisul, impactul evident e diferit). Stiu ca am vazut multe Twingo pe care negrisorii le supraincarca aproape ca in Orient.
    -As putea sa te contrazic nitel la faza ca nu am avea o infrastrucutra pt benzi unice. Daca pe Regina Elisabeta-Kogalniceanu se poate, se poate pe toate bulevardele cu cel putin 3 benzi pe sens, incepand cu Drumul Taberei. La noi zici probabil ca nu se poate din cauza faptului ca prima banda e folosita pe post de parcare, exemplul cel mia dificil de schimbat in banda unica fiind pe Iuliu Maniu, cu toate ca acum vreo 5 ani tin minte ca sigur exista.
    – Si eu as fi condus de curiozitatea acolo, si am avut aceeasi impresie, incet si sigur fara blocaje, iar de claxonat parca unu sau doua si f scurte ca durata, pe Champs Elysees.
    Pe final ce sa iti zic, si ei erau ca noi la ambuteiaje acum vreo 20-30 de ani dar cu o semaforizare inteligenta si plan general pt trafic au rezolvat, si cred mai ales ca au descurajat masina personala, cel putin pe cele de dimensiuni mari. A, si ei au vreo 3 centuri parca…

  • hm

    Acolo s-a incurajat mult transportul public. Şi nu numai acolo. Să ai o masina implica şi plata unui loc de parcare – şi taxa pentru el nu e simbolică, ca la noi; si taxe mai mari pentru jeep-uri, de exemplu.

    Pentru benzi unice putem incerca; Iuliu Maniu, Dr. Taberei, Unirii se pretează. Pe Elisabeta cică e bandă unică, dar cine-o respectă?

    Of! am petrecut juma’ din timpul de la Paris blestemînd toţi anii noştri de comunism. Ar fi trebuit să fim, acum, aproape la fel de civilizaţi ca şi ei; şi nu-ncepusem deloc rău secolul trecut…

  • Foarte nefolositor ghidul. Mi-am și dat jos fișierul pdf iar cînd oi apuca și eu calea Parisului am să-l recitesc. Felicitări.

  • liniile aeriene lowcost aterizeaza la Beauvoix (habar n-am daca am scris bine) la vreo 80 km de paris; la fiecare cursa exista autobuz (13 eur / sens) pana in paris, la Port Maillout (din nou, nu stiu cum se scrie) de unde poti ajunge cu metroul oriunde, sau pe jos, in 10-15 min, la arcul de triumf

    la orice statie de metrou te duci la ghiseu si ceri (gratuit) o harta turistica a metroului din Paris, pe care sunt marcate si principalele obiective turistice (acesta ar trebui sa fie primul pas pe care il faci cand ajungi la Paris)

    statiile de metrou sunt f dese, iar cele 14 magistrale impanzesc (la propriu) centrul parisului si nu numai

    doar pe liniile 6 si 2 exista portiuni unde metroul iese la suprafata si poti vedea cladirile si strazile superbe ale Parisului (nu central), chiar poti face cu un singur bilet (1 euro si ceva) un `traseu` din statia `Charles de Gaulle` (la arcul de triumf) cu 6 (prin sud) pana la `Nation` si de acolo intoarcere cu 2 (prin nord) la `Ch de Gaulle`

    este tot ce ai nevoie (harta) si, poate, sa stii ca unele distante sunt f mici si merita sa te deplasezi si pe jos, mai ales central (arcul de triumf, champs elysee, luvru, notre dame, turnul eiffel etc – plimbare de cateva ore)

    important de stiut ca biletele cumparate la metrou (mai ieftine daca iei 10 de-o-data) sunt valabile si pe autobuze, pe tren (RER) sau tramvai (T)

    bon voyage 🙂

  • hm

    Păi, în esenţă… cam asta trebuie să ştii la Paris!
    Poţi să-ţi faci de-acasă nişte print-screen-uri de pe Google/Yahoo/Bing maps – ca să ai toate străduţele marcate.
    Şi da, faptul că biletele sînt valabile pe orice mijloc de transport (în limita zonei orăşeneşti în care călătoreşti) e grozav!

  • virgil

    personal nu prea recomand vizitarea unor monumente ca Eiffel unde vind tiganii niste rahaturi prin fata si unde nu vezi decit…un turn,poate doar daca vrei sa faci poze de acolo, de sus, inghesuit si sa astepti vreo 2 3 ore la rinduri ca la butelie…
    la notre dame iarasi o cladire tata, ce sa vezi la ea ca doar nu e mea, ca si cum ma uit la palatul culturii,poate doar inauntru merita, daca ai timp, da daca stai pe afara mai bine nu…
    NU VA CUMPARATI SUVENRURI! NU PIERDETI TIMPUL…SUNT NISTE KITSCHURI ORDINARE SI SCUMPE!
    CUMPARATI BATERII DIN TARA PT FOTO DIN CELE FOARTE BUNE!!!
    ASTePTATI SEARA sa vedeti viata de noapte si monumentele care merita mai degraba atunci sa fie pozate!
    NU CERETI SFATURI DECIT SCURTE! DACA ESTI DESTEPT GASESTI MAI DEGRABA SINGUR DECIT CU AJUTORUL LOR. CERETI SA VA SCRIE CE INTREBATI LA GHISEELE DE LA METROU, SUNT NISTE NEGRI FOARTE SICTIRITI PE ACOLO!
    DACA AVEI putin timp mai degraba savurati un singur obiectiv nu fiti lacomi sa le faceti in fuga, o sa ramineti doar cu poza nu cu amintirea.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>