Ştiţi că mă plimb – şi că-mi place; v-am şi trimis în cîteva locuri, şi mai căutam altele. Aşa că treceam într-o dimineaţa pe frumoasele străzi Nicolae Iorga şi Henri Coandă, regretînd c-au fost asfaltate; tare frumoasă era piatra cubică de dinainte! Da’ asta e! Am ieşit în Calea Victoriei şi-am pornit-o-nspre Piaţa Victoriei; mă gîndeam s-arunc o privire la blocul ăsta, de pe colţul străzii Frumoase:
poza, e fireşte, de pe NORC; între timp, vizavi de blocul nostru s-a ridicat o chestie de sticlă: modernă? – nu; banală? – nu; urîtă? – da!
Dacă ţineţi minte, atunci cînd Raiden a dat leapşa-aceea cu Bucureştii mai puţin cunoscuţi, Armyuser a văzut blocul ăsta printre-acele clădiri frumoase ale oraşului, care merită mai mult. Scria Armyuser că-i apreciază ‘filiaţia haussmanniană‘ – aşa că, tot venit fiind de la Paris, am zis să văd blocul ăsta cu alţi ochi – şi cu atît mai mult mi-a plăcut.
Dup-asta am pornit-o-n jos, pe strada Frumoasă – pentru că, aşa cum o ţineam eu minte, chiar frumoasă şi era! Şi frumoasă mai e şi acum, dar tot, tot mai puţin: se construieşte, se dărîmă, se strică; mare păcat!
O chestie de-acolo nu mi-a plăcut deloc – asta:
Măi, oameni buni, care-i treaba cu căşile astea tunate, recarosate? Nu mai e nici casa aia veche şi frumoasă, nu e nici bloculeţ, nu e nimic – e ca o Dacie cu bord de BMW, cu scaune de Opel, cu roţi de VW, cu faruri de Mercedes!
Cred ca tot mai multi intelepti ai vremurilor noastre au zis ca daca tocmai arhitectii au sediul intr-un Frankestein ca cel al Casei Paucescu, clar trebuie sa fie pentru toti un curent demn de urmat, mai ales lasand cornisa casei originale asa in afara,ca o buza umflata…
Imagineaza-ti un oras cu case vechi “upgradate”. TOATE casele vechi sa sufere modificari de acest gen. Cum ar fi?
Strazile Henri Coanda si Nicolae Iorga formau inainte vreme strada Benito Mussolini.
Nu in ultiumul rand, str. Frumoasa s-a numit in interbelic strada Gh. Grigore (Gogu) Cantacuzino.
“Ce sa fie?
Nu-i nimic, a”u trecut romanii cu ideile lor sclemberitice.
Vorbeam cu un prieten ce locuieste la Strasbourg si-mi spunea oarecum indignat ca acolo ( orasul vechi ) nu poti sa-ti faci nici renovari banale ( zugravit ) in interiorul casei fara aprobare de la primarie. Bine probabil ca la primarie sunt niste oameni normali si angajati pe criteriul competentei in domeniu, nu niste idioti ca la noi.
In ultima vreme ma obsedeaza gardurile vechi din fier forjat si usile de intrare in imobile. Unele sunt chiar specatculoase daca poti sa le vezi frumusetea ascunsa de tonele de vopsea scorojita. Din pacate si in acest caz am vazut o exterminare sistematica a lor prin inlocuirea cu “frumosul termopan” sau zidul de cetate inalt de enspe metrii ce trebuie sa ne ascunda curtea de privirile trecatorilor de zici ca suntem neam de nudisti pudici.
In alta ordine de idei m-am saturat de orasul asta si de tara asta pana in gat!!! Ieri am facut cu mijloacele de transport in comun doua ore pana acasa, daca eram cu masina probabil faceam patru. Bonus cand am ajuns in nobilul meu cartier era sa fiu calcat ( pe trecerea de pietoni!!!)de un tigan cu un jeep. Probabil ca i-a parut rau ca n-a facut-o pt ca a deschis geamul si m-a injurat pana a obosit.
Garduri vechi, porţi, uşi, clanţe, mînere, închizători, lacăte, geamuri şi gemuleţe – frumoase erau odinioară. Se aruncă şi se distrug din prostie şi economie. E scump să le recondiţionezi şi-i mai elegant termopanul. Elegant, elegant.
Cladirea de pe colt este frumoasa, si chiar trebuie evidentiata inainte sa o demoleze vreun retard, cat despre a 2a cladire, sunt convins ca arhitectura fatadei etajelor va fi in contrast cu arhitectura parterului.