Ştiţi snoava cu biserica ţigănească? Se strînsesera ţiganii, hotărîţi să-şi ridice biserică – şi se certau din ce s-o facă: din chirpici, din lemn, din cărămidă… Bulibaşa, gîndindu-se bine, zise c-ar trebui s-o facă din slănină, altarul din cîrnaţi, acoperişul din plăcinte:
ba s-o facem din osînză, ca să ţie cald la rînză
Cam aşa-s şi eu. Între-un muzeu şi-o gogoşerie nu stau s-aleg: iau gogoaşa şi dup-aia văd cu ce se mănîncă arta. Că doar nu zicem noi degeaba că sîntem pe inima goală, atunci cînd n-am mîncat nimic!
Eram, ieri seară, la Capşa – braseria Capşa: un loc ciudat de gol, dar în care-i mai mare dragul să stai şă să caşti gura la forfota de pe Calea Victoriei.
Capşa, ca loc, e istorie vie – e vechi, are poze de demult pe pereţi, te face să te gîndeşti că-naintea ta, acolo, au băut o cafea oameni despre care-nveţi la şcoală.
Iar eu mă gîndeam, oameni buni, la bomboane.
Pentru că după colţ e cofetăria Capşa – locul unde se fac cele mai bune bomboane pe care le puteţi mînca-n oraşul ăsta.
Bune, bune, bune de tot.
… păcătosul de mine, eu aş fi făcut biserica aia din ciocolată.
Deci data viitoare, la cofetarie? 😀
… trebuie!
Sa inteleg ca ieri a fost zi de salariu?
Sînt cofetării bune de cartier care ajung, ca preţuri, aproape de Capşa!