despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

cacuarele

Din puzderia de lucuri și lucrușoare ce-s cerute unui copil ce merge la școală nu pot lipsi culorile.

Acuarelele există și acum. Mărci celebre, produse scumpe, chinezării proaste, felurite debușeuri vîndute de distribuitorii mari de papetărie – găsești orice.

… printre lucrurile cumpărate, cu prilejul începerii Școlii, sînt și acuarelele astea.

Se cheamă „Colibri” și-s produse de Combinatul Fondului Plastic – da, mai există.

Încă nu le-am folosit; mă zgîiesc fără oprire la felul în care este construită cutiuța de plastic.

Da, multora dintre noi le trezește amintiri; nu nostalgii. Amintiri leagate de păpușile și mașinuțele oribile, fabricate din plastic vinețiu și casant, care ne-au otrăvit copilăria de dinainte de Revoluție.

Iată, acum, la un sfert de secol după Revoluție, la un sfert de secol de revenire la Industrie pe Principii Competitive și Capitalism, un producător care se cacă pe ambalaj și pe prezentarea produsului.

Mergeți într-o librărie și vedeți cum toate produsele ce-s destinate copiilor încearcă să arate cît mai drăguț.

Și-apoi priviți poza de mai sus.

În anul 2015, Combinatul Fondului Plastic face o cutie de plastic ale cărei bumbi de închidere au o distanță de juma’ de centimetru-ntre ei – o cutie cum nu mai credeam că se mai fabrică în Lumea Civilizată.

8 comments to cacuarele

  • Ando

    Păi cine să “creeze” o cutie mai acătării? Nu se coboară artiştii noştri plastici până acolo, ce naiba 🙁

  • hm

    Da, artiștii-s ocupați să se răhățească în piața mare, nu se-ncurcă cu chestii de-astea mărunte.

  • Ando

    Păi, vezi? De aia le zice ”maeştrii” !

  • Hai ca mi-am amintit de cutiutele de pe vremea mea/a noastra! Alea erau mai tepene, cu muchii vii si colturi ascutite. Daca vedeam postarea asta ieri, m-as fi uitat printre maruntisurile de scoala pastrate caci cred ca mai am una prin vreun sertar pe la mama …

  • Măcar sunt bune de ceva?

  • hm

    Zic cînd le-o folosi!

  • Vio

    Pare identică cu ce se folosea în anii 80, s-ar putea să se fi păstrat și numele. Ăia nu sînt bumbi de închidere, sînt de deschidere. Bumbul de jos e legat de partea de sus și reciproc. I-au pus acolo ca să apeși pe ei și să deschizi cutiuța dacă se lipește. Ar fi fost frumos dacă reușeau să îndepărteze bavurile, dar ce să le ceri…

  • Un român colecţionar şi speculator de arme istorice spunea cândva cam aşa: pe piaţa muzeelor şi colecţiilor, o armă construită în ultimele luni ale ultimului război mondial, cu o construcţie mai brută, neşlefuită, valorează de 10 ori cât una superioară estetic, fiindcă acea construcţie brută e proba că e originală. Lumea nu ştie cum să imite sau să falsifice proasta calitate 😀

    Când întâlneşti un producător care se cacă pe ambalaj și pe prezentarea produsului, n-o face din neglijenţă, ci din hipstărism: vedeţi, adevărata marfă construită cu spirit de răspundere de tovarăşi pentru poporul muncitor! pe vremea când noi la şcoală munceam, toceam şi învăţam, nu ne distram, nu fiţele voastre de Bamb… Lumea Civilizată!

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>