Cum te duci dinspre Eroilor în sus, spre Panduri, urci dealul Academiei Militare, pe-un bulevard larg.
Aici se-ntîmplă o chestie pe care nu o-nțeleg.
După ce fac stația de la Carol Davila, autobuzele liniilor 122 și 226 se încadrează pe Bulevardul Eroilor pe banda a treia și merg așa – hîța-hîța, cu 40 la oră – pînă sus, unde fac stînga pe Panduri.
Restul autobuzelor care o iau în dreapta șed cuminți pe banda-ntîi.
Eu înțeleg că-i greu să croșetezi trei benzi și să te-ncadrezi pe banda din stînga sus, pe deal. E aglomerat. Zău că-nțeleg.
Dar trebușoara asta se petrece tot timpul, și cînd tot bulevardul ăsta-i liber.
Sînt dintre-aceia care cred că transportul public trebuie s-aibă prioritate.
Dar să ții un autobuz care juma’ de kilometru merge cu 40 la oră, pe banda a treia, pe un bulevard unde ai voie să mergi cu 60 la oră… nu-i bine.
Ori 122 și 226 să meargă pe banda-ntîi pînă sus, și acolo să schimbe banda, ori să meargă cu viteza mai mare.
Bunăoară, treaba asta cu încadrarea se petrece fără nici o problemă pe Lascăr Catargiu, unde troleele croșetează lung benzile pentru a se încadra pentru virajul stînga pe Victor Manu. Dar 79 și 86 merg într-adevăr foarte iute – și nu fac nicio mașină să stea ca după mort în spatele lor.
Zic și eu, nu dau cu paru’.
manevră de schimbare de banzi trebuie făcută pe o distanţă de 25m, cu semnalizare cu alţi 25m înainte. Deci ca să tai 3 benzi, presupunând că ai semnalizat deja, ai nevoie de:
– 25 m să treci din banda I în banda II
– 25 m semnal
– 25 m să treci din banda II în banda III
– 25 m până la intersecţie (că la mai puţin de 25m nu poţi să schimbi banda).
Ne ies 100 m… chestia e că pe urcare e coloană şi nu lasă nimeni autobuzul să schimbie benzile, aşa că aşa şoferii s ebagă pe unde pot.
Soluţia ar fi simplă: banda I doar pentru autobuz şi o fază de stânga pentru autobuz din banda I, pusă cu vreo 10 s înainte să se dea verde la restul maşinilor, pentru ca autobuzul să poată face stânga prin faţa tuturor. Am văzut aşa ceva prin Budapesta, Viena, Bruxelles. Să nu mai zic că ăia au autobuzele limitate la 75 – 90 km/h, nu la 45 km/h ca la noi. Da’ noi suntem în Bucureşti.
Troleibuzele sunt limitate la 55 km/h, numai că şoferii lor nu au ce să fure (nu s-au inventat încă acumulatorii portabili de mare capacitate) şi au şi dispeceri la capete, deci nu pot să meargă la cursă pierdută cu 25 km/h.
55 la oră, troleele? Zici că merg chiar mai repede, pe acolo.
După cum am zis, înțeleg bine motivul pentru care șoferii urcă dealul Academiei așa cum o fac. Nici naiba nu i-ar lăsa să treacă pe banda din stînga sus.
Ah, și unii – destui – merg pe banda a treia pînă sus, cam la 100 de metri de semafor, și apoi se înscriu pe banda a doua, ca să se încadreze mai lejer în vederea stației de pe Panduri..
Revin la viteză. Tu n-ai prins vremea cînd se putea circula cu… cît te ținea autobuzul. Am timp de o oră realizat între CFR Balotești (luat autobuzul 149) și Cinema Cultural Metalurgiei (coborît din autobuzul 331, rapid) prin ’85.
O oră ca să străbați orașul de la Nord la Sud, via Dorobanți-Magheru-Unirii, cu transportul public!!
Când injuram RATB că circula nejustificat de lent, cu 30 kmh și ca șoferii fac tot ce pot ca sa prindă toate semafoarele pe roșu mi se spunea că m-am născut in mașină…
Asta nu o văd ca pe o perturbare fățișă a traficului auto și velo, dar mai ales ca pe o mizerie la adresa călătorilor, care sînt nevoiți să piardă minute în plus AȘTEPTÎND în autobuz, pe lîngă ceea ce pierd așteptînd autobuzul însăși.
Mi-e tare dor de vremea cînd pînă și o rablă de Dac prindea un 80, așa, lansat 😉
Dacul ducea şi mai mult de 80, dar şi pe vremea aia se mergea ,,economic”. Dacul salva cel mai mult, se mergea la vale cu el scos din viteză (Codul Rutier interzice asta), ba chiar şi cu motorul oprit pe anumite tronsoane. Pe zi puteai să scoţi şi 20 litri, chiar mai mult dacă furai o cursă sau două (se practica, mai ales pe preorăşeneşti). Şi cu Ikarus salvai tot pe acolo, numai că Ikarusul avea norma de 31 litri la 100 km, pe când Dacul avea 32, chiar dacă avea acelaşi motor ca Ikarusul.
Prin 2005 când s-au desfiinţat preorăşeneştile şi au trecut toate Dacurile pe liniile centrale era mai mare plăcerea să mergi cu 126 cap coadă în vreo 20 minute, iar cu un an înainte mergeai de la Ferma Chitila la Clăbucet în 18 minute pe ceas.
Revenind la Citaro-urile noastre de zi cu zi (şi la norma lor de vreo 42 de litri la 100 km), programele sunt făcute prost. Începând cu anul 2006, pe toate liniile cu Mercedes s-au lungit timpii de mers… evident, şoferii au mers tot cu 30 km/h, ca să nu zgârie maşinile, după aia au văzut că se poate şi aşa şi au mers la cursă pierdută. Nu îi verifică nimeni, sistemul făcut de Thoreb abia mai funcţionează pe vreo 25% din maşini (şi oricum nu se ia în seamă; nu se ia în seamă nici kilometrajul de pe bord, doar kilometrajul calculat pe baza itinerarului… care include şi cursele pierdute/furate)… e o mare bătaie de joc, atât faţă de călători, cât şi faţă de ceilalţi participanţi la trafic. Pe mine, pe bicicletă, un Citaro cu 30 km/h MĂ ÎNCURCĂ, mă scoate din ritm, mă oboseşte şi mă face să transpir inutil, trebuind fie să merg mai încet, fie să îl depăşesc cumva, dacă am banda 2 liberă (caz în care, în 99% din cazuri, şoferul îi dă blană ca să nu-l depăşesc eu). Nu mai zic de călători, să stai înghesuit într-un autobuz care abia merge şi să mai şi plăteşti pentru asta…
Prin 88, cu unul din Dacurile alea scunde, am văzut ceasul ajungînd spre 90 kmh. Era într-un 148, pe Aleea Privighetorilor…
Apropo de viteza transportului in comun, pe la sfarsitul anilor ’90-inceputul anilor 2000, student fiind, tin minte ca mai prindeam din cand in cand cate un sofer pe 601 care ne ducea pe toti din Centru pana in Regie in 10 min, cu tot cu asteptat prin statii. Era o experienta 🙂 Ma rog, era pe vremea faimoaselor Rocar de Simon, care parca “trageau” mai bine decat actualele Citaro.