despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Daca „nu se-ntampla”, nu se mai vedea…

scris de Alexandru Bodea

A fost o seara de Vineri, care prevestea sarbatoarea adoptata si la noi, cu toate ca o avem pe 30 noiembrie in fiecare an…

Dupa groaznicul incendiu si pierderea a 58 de vieti – pana in momentul cand scriu aceste randuri -, autoritatile si-au dat seama ca organizarea pentru interventii in caz de calamitati nu are toate verigile “solide”. Si asta intrucat aceia care trebuie sa faca periodic controale, le fac formal, multumindu-se doar cu privitul si incheierea unui proces verbal, incurajati de eventuale “atentii” din partea patronilor cluburilor si din partea primariilor  de sector. Indiferenta costa scump, chiar vieti omenesti…

Si cand ma gandesc ca aceasta “indiferenta” este foarte bine retribuita, imi vine sa “dau cu pumnul in masa”… Ce administrator local este acela care isi ia Bacalaureatul la 32 de ani, iar Carnetul de Conducere prin influenta la Politia Arges? Sfidand pe toata lumea mai dorea sa candideze si la Primaria Generala a Bucurestiului?? Da, orazul gros nu simte raspunderea, nu-si asuma riscul meseriei, lasa sa mearga lucrurile asa de la sine, crezand ca asa trebuie sa fie…

Exista in Centrul Vechi foarte multe cluburi, localizate in cladiri reconditionate, dar cu toate acestea nesigure. Cine a facut oare asa legi, nu Parlamentul?

De ce nu se mai face in scoli educatia A.L.A. (Apararea Locala Antiaeriana), si care este foarte necesara pentru cazurile de dezastre?? In prezent sunt multi care au raspundere in asemenea cazuri fug de a face ceea ce le revine… Poate aceasta incercare, care nu si-a “spus ultimul cuvant”, numarul celor dusi in lumea celor drepti crescand de la o zi la alta, ii va face atat pe parlamentari cat si pe aceia care se lovesc de asemenea cazuri foarte dure, sa fie mult mai atenti la prevederile legilor supuse aprobarii, raspunzand cu claritate la toate situatiile de dezastre.

Asa s-a ajuns ca in plin centru al Bucurestiului sa se afle cladiri, care pe dinafara arata reconditionate arhitectural, dar la interior sunt subrede, fiind un adevarat pericol pentru cei care frecventeaza cluburile.

Pe vremea copilariei mele strada Lipscani era plina de magazine de stofe, croitorii la comanda, mercerii, cofetarii celebre, iar in prezent predomina cluburile…

Asa se face ca s-a trecut la renovarea vechii cladiri a Postei Romane, care gazduieste astazi Muzeul de Istorie al Romaniei… cladirea urmand a fi supusa la lucrari pe mai multi ani.

Bina ca macar acuma se face ceva…

Pe Alexandru Bodea il puteti citi si pe blogul sau.

1 comment to Daca „nu se-ntampla”, nu se mai vedea…

  • Foarte judicios articolul și acoperă atâtea fațete importante ale Bucureștiului, ar trebui extins cu câteva capitole. Aș vrea să menționez și aspectul legat de clientela predominantă a acestor cluburi: tineretul. Unde să se ducă? Nimic nu este vreodată gândit cu ei în minte. Tineretul nu are suficienți bani să frecventeze localuri scumpe și atunci ajung în aceste veritabile capcane, în care numai o ușă de acces e deschisă, ca nu cumva să pătrundă sau să iasă cineva fără să plătească. Ca un contemporan (poate mai vârstnic) al domnului Bodea îi împărtășesc amintirile legate de strada Lipscani și de centrul vechi al Bucureștiului. Comparația nu flatează prezentul. Plus că, în retrospect, cu tot disprețul tineresc pentru termenul de cămin cultural sau față de genul de muzică permisă pe-atunci nouă, nu ne-a fost niciodată viața în cel mai mic pericol, nu-mi amintesc o singură catastrofă cu pierderi de vieți, să nu vorbesc de dezastrul de la Colectiv. Iar cât despre răspundere pentru Colectiv? În primăvara acestui an, edilul cu pretenții de a deveni primar general a putut fi văzut deja adeseori paradând în fața camerelor de luat vederi, cam peste tot în zona Cheiul Dâmboviței – Mărășești – Liceul Șincai. A fost vreodată la Colectiv? Nu cred, căci nu erau camere de luat vederi în față. Și ce se va întâmpla cu barul Amyrah, de la intersecția cu Mărășești, nu așa de departe de Colectiv? Clădirea, și așa șubrezită la cutremur, nu a fost niciodată proiectată pentru folosința actuală și nimeni nu întreabă cum și cine a emis autorizațiile. Mai sunt destule exemple. Sper ca d-l Bodea să-și continue periplul fotografic și aștept să văd ce are de gând să ne mai prezinte.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>