despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

București, ora exactă

… nimic nu te face să-ți dai seama de acolo unde ți-i lungul nasului, decît părerea cuiva din afară.

Nu: nu trebuie să fie străin – cît mai străin – ci unul de-al nostru.

Un cumătru, vreo mătușă, vreun fin, vreo cuscră, vreun văr de-al treilea, vreo rudă de-a unui coleg: cineva care-i, pe-aci prin Orașul nostru, aflat într-o scurtă trecere.

Atunci îți dai seama c-ai sfeclit-o, bucureșteanule.

Nu mai ai ce să pui pe tejghea, cu ce să te lauzi, prin ce s-arăți că ești un locuitor al Capitalei.

Ai Casa Poporului, ai Metroul, ai Pasajul Basarab, ai Centrul Vechi, ai luminile de Crăciun – zici c-ai ce arăta, cu ce te lăuda. Și – poate – o faci.

Și ți se opun, drept, întrebările… Ce-i cu mizeria asta de pe bordură? Ce-i cu groapa asta? Ce-i cu casa asta dărăpănată? Ce-i cu rahatul ăsta în mijlocul trotuarului? Ce-i cu blocul ăsta roz? Ce-i cu mașina asta care-a parcat pe banda a doua? Ce-i cu biciclistul ăsta care m-a aruncat din calea lui? Ce-i cu autobuzul ăsta care n-a oprit în stație? Ce-i cu bețivul ăsta care urlă la trecători? Ce-i cu polițaiul ăsta care nu vede cerșetoarea care exploatează un bebeluș? Ce-i cu aurolacul ăsta care fuge printre mașini? Ce-i cu groapa astalaltă? Ce-i cu șantierul ăsta părăsit? Ce-i cu parcul ăsta fără felinare? Ce-i cu băncile astea rupte? Ce-i cu coșurile astea de gunoi sparte? Ce-i și cu groapa astalaltă? Ce-i cu gunoiul ăsta de lîngă gard? Ce-i cu tramvaiul ăsta nespălat? Ce-i cu semaforul ăsta fără becuri? Ce-i cu trecerea asta de pietoni fără zebră? Ce-i cu zoaiele scurse din sacii de gunoi neridicați? Ce-i cu cîinii ăștia care-și arată dinții la copii? Ce-i cu coada asta la circa financiară? Ce-i cu mașina asta care circulă pe trotuar? Ce-i cu praful ăsta care-mi intră-n ochi? Ce-i zgomotul ăsta care nu mă lasă să dorm noaptea? Ce-i cu mîzgăleala asta de ziduri? Ce-i cu pachetul ăsta de țigări aruncat din taxi? Ce-i cu bătrînii ăștia îmbrînciți? Ce-i cu bătrânii ăștia care-mbrîncesc? Ce-i cu groapa astalaltă? Ce-i cu balta asta plină cu noroi? Ce-i cu tomberonul ăsta răsturnat pe stradă? Ce-i cu mirosul ăsta de pișat din tramvai? Ce-i cu omul ăsta care doarme pe-un carton în fața Ateneului? Ce-i cu muzica asta care urlă din restaurant?

Ce-i cu toate astea în Capitală, în orașul care s-ar cuveni să fie fala Țării?

Cum le suportăm, cum ne suportăm?

Bucureștiul nu mai e demult orașul care dă ora exactă. E doar un oraș, un tîrg, o conurbație, o… ceva, ceva mare, mare – dar nimic din ce-are Bucureștiul mare nu-i măreț.

3 comments to București, ora exactă

  • Dan

    Sa nu pierdem din vedere padurea din cauza copacilor. Bucurestiul e capitala unei tari cu plusurile si cu minusurile pe care le cunoastem sau credem ca le cunoastem. Cu exceptia catorva orase mari (gen Cluj/Timisoara/Iasi/Constanta), discutam de comunitati subdezvoltate economic, cu o cultura de mahala. Bucurestiul nu e, inginereste, un “filtru trece sus”, e doar un “cazan” in care “fierb” toate aceste probleme.

  • Amiral Snagov

    Bucuresti, mândria tării!
    Sau, “a fost odată ca niciodată”

  • […] In orasul in care traim, toate beculetele si Christmas marketurile din lume n-o sa compenseze nesimtirea si jegul uman care polueaza orice urma de buna intentie. […]

Leave a Reply to Bucuresti, 2015 | raluxa blog Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>