despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Matty: actual

Matty nu-i numai dușmanul chelnerilor, al frizerilor și-al birocraților. Desenul lui ne-a lăsat indicii despre trai, despre oameni, despre ce-i făcea pe ei – în mic-burghezia lor comună – mulțumiți.

Certuri familiale, bărbați refugiați la pescuit, puști obraznici, secretare pieptoase, gospodine bîrfitoare… Matty n-avea chef să părăsească lumea asta, în care și el se simțea foarte bine.

Matty era o instituție. Din ’67 el a publicat zilnic caricatura-editoral a „României” – cotidianul care era cumpărat și pentru asta, și pentru mica publicitate. După ’83, cînd s-a renunțat la caricaturi și la rubrica sa, Matty a rămas rezidentul calendarelor de bucătărie, al săptămînalului „Magazin”, și preferatul almanahurilor.

Noi vedem în fiecare dimineață cîte o caricatură de-a sa. Am încercat, pe cît se poate, să publicăm desenul în așa fel, încît să se pupe cu vremea de-afară, măcar. Dar e greu să explici, azi – 40-50 de ani mai tîrziu – actualitatea șarjei grafice.

Cetățeanul care deschidea ziarul vremii găsea altceva în colțul din dreapta-jos al paginii: găsea un mic editorial, un pamflet, o trimitere la un fapt petrecut c-o zi-nainte, un comentariu la un eveniment, o glumă pe care-o-nțelegea alături de cel care stătea în autobuz.

E imposibil să re-aducem asta, azi, în rubrica noastră…

Dar asta nu-nseamnă că descurajăm, nu?

Iată două caricaturi din luna martie a lui ’69. Prima a apărut vineri, pe 21: ce poate fi mai demoralizator decît – după o iarnă grea – să te pomenești cu încă o ninsoare, la-nceput de primăvară?

… a doua caricatură, în ziua următoare – sîmbătă:

Zăpada nu se oprea, iar Matty își permitea să se răsfețe, încercîndu-și tăria rubricii: dacă nici după ce s-a luat în ea de ninsoare aceasta tot nu s-a oprit, să-i fie mare rușine!

… cu Matty ne-ntîlnim mîine, la 7 și 7 minute.

2 comments to Matty: actual

  • E greu să explici, azi – 40-50 de ani mai tîrziu – actualitatea șarjei grafice, fiindcă 2 generaţii care au crescut de atunci provin din alt mediu.

    Cum spunea un tip care era mare off-roader şi bush-crafter şi alte chestii d-astea care agită noroaiele: generaţia lui Matty credea că armata e singura instituţie care te învaţă să te legi la şireturi, deşi bocancii lor aveau catarame în loc de şiret, dar credea asta numai fiindcă exista un mare procent de ciobani din munţii Făgăraşului care vedeau prima dată în viaţă şireturi, furculiţă şi bec electric când ajungeau la unitate. Odată ce generaţia de ciobani a îmbătrânit şi a murit, a dispărut şi motivaţia.

    Înainte de 2006, discursul public din ziare, reviste sau de pe site-uri funcţiona cu glume şi ironii pe tema reperelor din fiecare oraş, cunoscute de toată lumea. Bucureşteanul făcea glume pe tema magazinului Himalaya, McDonaldului Unirea, pieţei Ferentari, statuii lui Mihai Viteazul de la Universitate şi altora. Aşa cum timişoreanul sau constănţeanul pomeneau de reperele din oraşul lor. Cum e pentru francezi Moulin Rouge. După ce a avut loc a doua mare migraţie, după cea din anii 1970, din 2006, când provincialii cu studii au devenit corporatişti, moda a dispărut, fiindcă unul care nu era bucureştean de baştină nu vedea ce e amuzant când pomenea unul de Ferentari şi toată lumea începea să râdă.

  • hm

    S-or „așeza” iar.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>