… am avut, săptămînile trecute, ocazia să mă preumblu-n sus și-n jos și-n timpul zilei. Cu mașina, cu piciorul; pe vreme bună ori pe vreme rea.
Am ascultat mult radio, să știți.
Mă simt foarte bine cu programele de zi ale Radio România Actualități. R.R.A. reușește să fie un prieten al ascultătorului, să prezinte vesel, rapid, dinamic și corect viața Țării. Iar muzica nu este doar bună, ci și nouă: avem pe R.R.A. ocazia să ascultăm, pe loc și-ntr-un heavy rotation care însă nu sîcîie, cîntecele care vor fi date la stațiile de radio comerciale din două-n două ore în lunile următoare.
Eu m-aș oftica grozav – dac-aș fi o stație comercială – la gîndul că postul public de radio difuzează cîntecele comerciale înaintea mea…
———————–
De ceva vreme Smart FM s-a schimbat: noul șef al stației este Marius Tucă. Acum aproape zece ani, cînd a apărut, acest radio voia să fie o voce culturală – și n-a reușit. Nici acum nu-i un radio de cultură, însă… are un mic cîrlig cu care te-agață. Sînt emisiuni realizate de actori cu lipici. Matinalul e prezentat de Tucă însuși, care reușește să fie mult mai puțin dizgrațios decît la televizor ori în scris: pur și simplu, radioul îl prinde. Tucă – spre deosebire de restul oamenilor care vorbesc și invită pe-alți oameni la radio – are și siguranța de sine a omului hîrșit de presă, care se bate pe burtă cu mulți, mulți oameni celebri. Tucă prezintă matinalul împreună cu actorul Marius Manole și fac – împreună – o echipă destul de bună; în orice caz, cu clase-ntregi peste restul cuplurilor ori echipelor de prezentatori.
Pentru cei care țin la muzica autohtonă, Smart FM l-a adus și pe Kirk. Bună treabă.
———————–
Un om care ar fi lipsit din oraș douăzeci de ani și s-ar întoarce azi, ar avea surpriza să găsească pe radio voci care i-ar fi cunoscute. Șarpele face program pe Gold FM, Găinușă are iar matinal, Kirk are seara, Vintilă vorbește din nou – chestii dintr-astea.
Dar omul ăsta s-ar mira de faptul că nici unul dintre ei – și nici dintre mulți alții – n-a ajuns ancoră, n-a ajuns celebru, n-a ajuns la nivelul în care juma’ de Țară s-ar trezi la șapte dimineața să-l asculte. E trist? – da. Uitați-vă cum îl plînge Anglia pe Terry Wogan…
———————–
Închei comentînd o știre despre radioul Tanănana: lansat anul trecut și neperformînd, caută să vadă ce n-a mers. De pildă, numele: n-a avut nume. „Tanănana” nu este un nume și nici măcar un concept. Unii nici nu zic așa niciodată, cu „ă”, ci fără – „Tananana”. Ori pun „ă”-ul în alt loc: „Tănanana”. Și – pentru a mia oară – elementarul fapt că oamenii nu pot înghiți zi de zi, la nesfîrșit, vorbe schimbate între prezentatori: vorbe goale, goale, goale.
comentarii