despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

prin bibliotecă

Nu-ți ajunge vremea să citești tot ce-i bun și interesant pe Biblioteca Digitală… atîtea minuni scanate puse la dispoziția omului!

Uneori intru să caut ceva anume; alteori mă plimb din click în click printre titluri; și parcă găsesc tot mai mult, tot mai interesant, tot mai folositor.

Din fiecare titlu vechi – că e el ghid, almanah, anuar – am scos ceva bun, ceva care mi-a deslușit vreo nedumerire… și m-a dus înspre alta. Frumoasă îndeletnicire pentru omul care vrea să afle – aceea de a-și aduce istoria mai aproape.

Mi-i drag, deci, să caut printre cele vechi. Dar ce-am găsit? Ce putem găsi? Iată-mă culegînd cîteva titluri, într-o înșiruire fără nici o pretenție academică.

Multitudinea de anuare este minunată. Anuare ilustrate, anuare statistice – de la sfîrșitul secolului al XIX-lea pînă-nspre anii comunismului; dar și anuare ale feluritelor societăți academice și științifice. Din adrese poștale, cifre și date ies informații despre mersul lucrurilor; din comunicări și conferințe științifice afli încotro mergea lumea atunci…

Ghidurile stradale și planurile orașului sunt o bogăție. Fiecare-ți mai dezvăluie cîte un fapt legat de dezvoltarea Capitalei și de nivelul ei de civilizație. Ghidul lui V. Miorini, planul căpitanului Mihail Pântea, ghidul Unirea– toate în mai multe ediții – sînt la dispoziția călătorului de la un secol depărtare…

Nu-s doar ghiduri seci, ci și cărțulii cu informații exhaustive, cu descrieri complete, cu propuneri de trasee de vizită. Cît de plăcut e să citești – din scoarță-n scoarță – Bucureștii” Olgăi Greceanu din 1929; te poartă nu numai prin istorie, nu doar pe străzi, dar și prin încăperile muzeelor. Cît de interesant e să răsfoiești un pandant al acestui ghid apărut în 1962 – și să vezi altă istorie și alt oraș!

Sau… cît de norocos poți fi să descoperi Capitala avînd drept călăuză cartea lui Gheorghe Macarie!

Societatea deschisă a vremurilor de-atunci însemna nu numai laudă de sine, ci și publicarea justificativă de bilanțuri. Activitatea Primăriei de verde – a sectorului IV – pe anii 1926-36 este înfățișată festiv; dar în spatele acelui festivism se găsea mîndria de-a construi, de-a schimba, de-a progresa!

Dar nici frămîntările civice nu-s ceva nou: progresul avea prețul său; citești „Legenda noului oraşiu Bucureştii-Noui: Programul meu edilitar pentru comuna Griviţa-Bucureştii-Noui” – un discurs de bătrînețe a lui Nicolae Basilescu însuși – și o vezi cu prisosință!

… între mine și Bucureștii-Noui, Dumnezeu a înnodat o legătură indisolubilă, – pe viață și pe moarte: prima ființă înmormântată în Bucureștii-Noui – în Biserica mea – a fost soția mea – soția care m’a ajutat și care m’a încurajat în grelele începuturi ale operei mele, – care m’a susținut cu curagiul și cu sufletul ei în momentele cele mai dificile, – și de al cărui loc de odihnă vecinic voi fi legat, – lângă care voi odihni assemeni, când Dumnezeu va crede că misiunea mea aci pe pământ este terminată…

La fel de multe informații despre societate, comerț și industrie găsim în almanahurile publicate. De la mondenul High-life” de-nceput de secol, la mai degrabă tehnicul Almanahul Graficei Române”, găsim cîte ceva pentru oricine. În „Calendarul Minervei” găseai ce citi o săptămînă-ntreagă… Iar din almanahurile „Argus” vedem, mai în amănunt, ce, cum și cît producea Țara noastră.

… și-am ales doar ce-am putut lua, c-o mînă, dintr-o ladă cu aur.

2 comments to prin bibliotecă

Leave a Reply to Ando Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>