despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

pe lîngă Dristor

… zilele primăvăratece m-au îndemnat la plimbare. Am luat la picior zona Dristorului, mai pe-ndelete –  să văd ce mai e între Dudești și Alba Iulia.

Case-tip din vechea parcelare Raion, blocuri noi băgate printre ele, străzi cu nume ademenitoare: Cultul Patriei, Cornul Caprei, Cerceluș, Amazoanei, Rodiei, Diligenței, Chiparosului… dacă vă uitați peste harta actuală a zonei, vedeți – ciudat!  – alăturate străzi cu nume de orașe românești și străzi cu nume de plante. E cam simplu: străzile care, după Război, ar fi putut aminiti de localități cedate Uniunii Sovietice au fost botezate cu nume din domeniul botanicii. Așa au dispărut Ismail, Vâlcov, Bolgrad, Orhei, Reni, Leova – dar și… Sulina.

Cît s-a ras aici, în blestemații ani ’80!

M-am băgat și pe Păunescu-Paltin, să văd ce mai face Harbin; pentru cei ce nu știu, acum ceva vreme restaurantul a ars; se află-n renovare; sper să revină cît s-o putea de iute (iute-acrișor)

Ne aflăm în Sectorul 3; aici lucrurile merg un pic altfel decît în restul orașului. Cei doi Negoiță – primarul de dinainte și cel de-acum – au schimbat ceva în relația om-autoritate locală. Aici am văzut oameni încrezîndu-se, cerînd și mai ales primind ajutorul Poliției Locale – ceea ce-i un lucru mare.

Actualul Negoiță caută c-o disperare demnă de-o cauză mai bună să-și lase amprenta asupra sectorului. Fiecare stradă, fiece răspîntie are indicatoare noi, vișinii și urîte. Unii și-au făcut – văd – indicatoare personalizate, oarecum asemănătoare celor folosite în sectoarele mai de Doamne-ajută… O clipă m-am gîndit c-or fi de-ale Primăriei, însă n-am văzut altele în afară de cîteva, pe strada Rodiei la numerele 53, 55 și 57.

Pe Decebal e-n continuare mizerie și trotuarele-s pline de mașini și de fauna amărîtă atrasă de fauna cealaltă, bogată, care adăstează pe-aici.

Piața Alba-Iulia e pustie și urîtă. Spre Dudești se ridică tot mai multe blocuri noi, terne și-nalte. Sînt încă nenumărate locuri virane și avîntul construirii nu se va blegi, cu siguranță.

Treci și pe lîngă proiecte imobiliare cărora nu îndrăzneala și amprenta personală le lipsește – ci… măsura și bunul-gust, poate.

2 comments to pe lîngă Dristor

  • aglaia

    Hehe, practic la mine în ogradă.

    E interesant că există un document din 1999 care denumeşte această zonă parcelarea Cosiţelor. Căutaţi pe Google “parcelarea Cosiţelor”, este primul link – spre urbanism.pmb.ro. Oare Raion suna prea… cumva? Mi-a plăcut un fragment:
    “e. valoare:
    – cartier rezidenţial de standard ridicat, tipic pentru opţiunea culturală occidentală a elitelor
    din prima jumătate a secolului al XX-lea”

    Mă întrebam şi eu ce-i cu semnele albastre “personalizate”, mai sunt vreo două şi pe Negoiu. Cele maronii, cu toate că nu se potrivesc cu restul oraşului şi cu toţi stâlpii suplimentari instalaţi, sunt cumva utile: au înlocuit nişte semne foarte vechi pe unele străzi şi sunt la toate colţurile – deci e mai uşor să te descurci pe unde n-ai habar.

    La Harbin s-au mişcat repejor. Cred că în câteva săptămâni înlocuiseră acoperişul căzut şi reparaseră (chinezeşte, dacă-mi permiteţi) izolaţia clădirii de lângă, care arsese şi ea. Acum nu ştiu ce fac. Poate renovează interiorul sau poate nu-i bucătăria/cămara gata sau aşteaptă autorizaţii.

    Excelent punctat apropo de fauna de pe Decebal. Tot trag speranţe că reîncep lucrările (controversate) stil bd. Unirii. Cât despre viaţa în sectorul 3, ehe… ar putea fi un întreg episod. Măcar (încă) ştiu cine-i primar, ceea nu se mai poate spune despre alte sectoare în care am vieţuit şi nici despre Capitală (mă rog, până să-şi pună afişe pe stradă).

    La Rodiei 57 în curte sunt două magnolii care anul trecut au înflorit mai spectaculos decât cele de la Ambasada Ungariei. Merită o plimbare şi peste vreo lună.

    PS O onoare să văd săptămâna trecută nişte vorbe de-ale mele pe-aici 🙂 Vă urmăresc din umbră, dar constant, de foarte foarte multă vreme.

  • hm

    ciudat cu Cosițelor! Nu m-am uitat pe harta zonelor protejate de data asta.
    Raion vine de la vechea denumire a străzii Theodor Speranția – se numea Calea Raionului.
    Am căutat să văd de cînd există acest nume – Cosițelor – nu m-am lămurit; înainte de Război nu era pomenit de niciun ghid stradal. În fine 🙂

    În parcelare se mutaseră, într-adevăr, medici, avocați, ofițeri – se vedea și din cărțile de telefon.

    Da, mai sînt două semne albastre și pe Negoiu, pe-alea le-am și văzut primele.
    Plăcuțele vișinii au hiba că se citesc dificil din mersul mașinii – mai puțin lizibil, fontul ales…

    Pe Rodiei m-am oprit să casc gura la casa dărăpănată de la 48. Ce-o fi fost acolo? E adevărat că baie publică?

    … mulțam de urmărire!

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>