Mai răsfoim înc-o carte de telefon bucureșteană, căutînd să ne facem o părere despre viața orașului, așa cum reiese ea din reclamele publicate – dintre care am ales 50. Lista abonaților la serviciul telefonic este cea din anul 1966 – de-acum patru decenii.
S-ar putea să vi se pară burgheze, reclamele astea; și așa și e – ca orice reclamă, ca orice îndemn la consum, se adresau păturii sociale care avea; și-n acei ani, cine avea telefon, avea și un pic de cheag și era aplecat spre un oarecare confort: așa mergea treaba pe-atunci: societatea se-mburghezea ușor – diferențele față de cincinalul precedent erau chiar uriașe.
Serviciile către populație luau partea leului. Cooperative diverse – de la îmbrăcăminte la mutarea mobilei și de la acordat piane la radioficare.
Numele le erau, firește, sugestive – Străduința, Avîntul, Sîrguința, Sporul…
Cofetăriile, restaurantele, barurile și hotelurile nu mai știau cum să-mbie oamenii să le calce pragul.
Magazinele universale se-nmulțiseră și străluceau.
Ne asiguram la ADAS și strîngeam un bănuț în plus colectînd fierul vechi.
Paginile care trebuiau umplute aveau, firește, reclame la serviciile P.T.T.
Atentie: 1966-2016 …sunt 50 de ani !!!
ne-am făcut mai tineri 🙂
Așadar, am corectat titlul articolului. Pentru cei care vor citi mai tîrziu, să recunoaștem că inițial am scris 40, nu 50 de ani.
Mmmmm…ce bine era…cu 10 ani mai tînăr 🙂
Şi pe mine mă secau denumirile alea “mobilizatoare”: Străduința, Avîntul, Sîrguința…
Imi pare rău că s-au consumat aiurea câteva generaţii de graficieni, obligaţi să “creeze” acest gen de reclame.
Oricum, ca idee generală, sectorul ”servicii” a fost mereu deficitar înainte de 1989.
Vremuri bune pentru cei care aveau: nivelul de trai putea fi comparabil cu unul occidental; practic, cu bani se cumpara orice, mai ales in orasele mari. Ce de povesti am auzit despre perioada 64-70…. despre petreceri la Melody, la Nord si la Flora; cazinouri si cocktailuri; taximetre luate de la Bucuresti pana la Mamaia; lumea pestrita care carcota pe langa turistii straini veniti in vacanta; un fel de Swinging Sixties care a disparaut la fel de repede cum a venit.
prea era bine, așa-i. Transcede și din filmele epocii, mereu inginerii aveau ditai interioarele și locuiau la vilă; barul casei era bine garnisit; conduceau cel puțin vreun Ford…
Cît despre personajele negative, erau un adevărat exemplu de urmat, în ce privea alegerea hainelor și stilul de viață 🙂
Ce program prelungit aveau magazinele! 8-21 magazinul București, 7-22 Magazinul Victoria și Romarta Copiilor. Mai ceva ca mall-urile de acum 😀 (care deschid pe la 10, parcă).
am o reclamă – va apărea data viitoare 🙂 – în care magazinul București are pauză între 13 și 16!