despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

din presa vremii – acum 51 de ani

… am văzut viața Capitalei, așa cum reieșea din paginile Cărții de telefon de-acum 40 de ani. Să mai coborîm un an. Am ales tot 50 de reclame, dar de-această dată sînt nu din ’66, ci din ’65 – să ne uităm la diferențele între aceste două momente.

Nu-s mari! Cooperativele prestau servicii-n continuare (n-am repetat reclamele asemănătoare); se țineau spectacole, se făceau economii…

Tot restaurante, dar mai multe cofetării.

Gospodinelor li se adresau mai multe îndemnuri, dar erau și răsfățate cu reclame la magazine de ciorapi și bijuterii; iar dacă nu aveau chef să gătească… puteau comanda la „bucătăriile de bloc

Ce-i grozav e abundența de reclame la transportul aerian; consumatorul era asigurat că în două ore ajunge oriunde în Țară.

Ca oareșce umplutură, cîteva reclame din Industria grea, dar și din cea a publicității – prin Fondul Plastic…

18 comments to din presa vremii – acum 51 de ani

  • Alex

    …comertul socialist de “stat”; amintiri dulci-amare..
    – era inca perioada cand exista o asa-zisa “concurenta” intre intreprinderi, gestionarii/sefii aveau prime, planul era usor de depasit, iar politicul nu-si bagase inca adanc dintii…chiar in toate;
    – mai ramasesera “domni” nu devenisera chiar toti tovarasi, iar o scoala de meserii facuta “pe vremea ailalta” si serviciile oferite ca atare – erau la mare cautare;
    – lumea inca mai avea “cultura bunului-gust” stia si AVEA CUM SI UNDE sa faca diferenta intre “Cina” si “Lotrioara”..un exemplu aleatoriu !
    – cel mai tare ma distra ca termenul Marketing era interzis ca fiind “capitalist” toata promovarea se facea de catre “Serviciul Comercial”..
    – cu toate acestea, asa cum se poate vedea, existau specialisti buni, iar reclamele erau clar adresate segmentului respectiv/grupului tinta..si nu bateau campii…

  • hm

    … nu trecuse bine nici un sfert de secol de la vechea paradigmă, era încă ușor să mai dai de un specialist!
    Avea să urmeze un alt sfert de secol… în care lucrurile porneau în jos!

  • Alex

    @Hm
    …asta cam asa este 🙂

  • hm

    și dup-aceea, încă un alt sfert de secol, în care urmau s-o ia… în (pe) toate părțile!

  • Alex

    @Hm
    Oricum, s-a intins prea mult “pelteaua”…in toate sensurile !
    Urmeaza foarte mult zgomot si praf…

  • Cornel S

    @Alex- cu tot respectul: a) nici dracu nu stia, nu numai pe vremea aia, dar nici mult mai tarziu, ce-i ala marketing… E asa cum ai spune azi, pastrand proportiile, ca, virgula, comunistii au interzis Internetul, ca ar fi fost si asta “capitalist”! Unde era interzis termenul de marketing, in gara, pe strazi? b) ca sa faci diferenta intre “Cina” si “Lotrioara” , trebuia sa te uiti in portofel… cei aia cultura bunului simt cand alegi o carciuma? Noi suntem campioni mondiali de dat din gura in chestiuni despre care habar nu avem si mai suntem si patetici, ca, na, suntem noi…

  • Cornel S

    @Hm – cu scuzele de rigoare pentru intarziere, multumiri pentru efortul de documentare!

  • Alex

    @Cornel.S
    Interesant punct de vedere ! Revin cu un comentariu mai amplu si ceva mai concret, putin mai tarziu..

    Deocamdata: “Aşa cum spuneam, marketingul a apărut în mod concret, sub aspectul unor activităţi practice coerente şi al unor teoretizări ale acestora, în SUA. Dinamismul economic si social deosebit din aceasta ţară a fost un cadru deosebit de favorizant. Faţă de ideea că marketingul s-a născut în Statele Unite odată cu revoluţia industrială, în prezent majoritatea autorilor plasează începuturile sale în secolul trecut. Drept argument in acest sens este prezentat şi faptul că însuşi termenul de marketing s-a regăsit în mediul universitar american abia de la începutul secolului trecut.

    La început sfera de manifestare a marketingului s-a limitat mai ales la SUA. Propagarea sa a fost destul de lentă până spre mijlocul secolului trecut, afirmându-se doar în mică măsură şi în unele ţări dezvoltate. Începând cu anii ’50, expansiunea marketingului devine de-a dreptul „explozivă”, preocupând întreprinderi şi alte organizaţii din economii cu structuri şi niveluri de dezvoltare dintre cele mai diferite ” L.A, Editura ASE

  • Alex

    @Cornel S
    ..sarim din “lac in put” (!) si facem ce facem, trebuie sa ne raportam (iar)la baze.
    Citez fraza de final a comentariului dvs: ” noi suntem campioni mondiali de dat din gura in chestiuni despre care habar nu avem si mai suntem si patetici, ca, na, suntem noi…”
    – in acest caz (neologismul) patetic a fost “absorbit” in vocabularul Limbii Romane…avand cu totul alta semnificatie, dupa cum ne informeaza chiar (surpriza) DEX-ul: “PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. – Din fr. pathétique, germ. pathetisch”
    – nu este nimic rau in a fi patetic, e chiar placut uneori ! 🙂
    – este insa oarecum fortata folosirea termenului, preluat din Limba Engleza si avand un cu totul alt sens, dupa cu ne spune chiar Merriam-Webster: Dictionary and Thesaurus: “very bad, poor, weak, etc. – in acceptiune romaneasca (gen traducerile din engleza americana, ale Margaretei Nistor) – vrand sa insemne, pe scurt, JALNIC ?!
    – reiterez: nicio intreprindere “socialista” nu avea in compunere, ca si titulatura respectivul departament, “Serviciul Comercial” – dupa numele lui de “fata-mare” se ocupa de Marketing..
    – termenul nu era interzis “in gara si nici pe strazi”..dar apreciez malitiozitatea “simpatica” 🙂
    – dupa cum bine stiu cei ce au lucrat inainte de’90 prin “industria patriei”..functiunile intreprinderii erau atent numite si amputate, astfel incat, sa nu dea impresia ca luam ceva din “capitalismul putred” si “societatea de consum”..a “alora”..
    – un exemplu similar era cel al IT-ului numit “serviciu” ori chiar Centrul de Calcul..iar exemplele pot continua 🙂

  • Alex

    @ Cornel S.
    ..si acum..”param-pam-pam” tobele bat..sa vedem care ar fi in opinia mea in ceea ce priveste diferenta intre “Cina” si “Lotrioara” precum si “cultura bunului simt cand alegi o carciuma”
    – admit ca, exemplul dat de mine, a fost oarecum fortat, conducand spre reactia indreptatita ..apropos de uitatul in portofel..
    – atunci cand faci o comparatie trebuie sa respecti principiul fundamental al echivalentei criteriilor..ceea ce mie mi-a iesit cam nasol…sa-mi fie rusine 🙂
    Atunci cand m-am referit la “cultura bunului simt in alegerea unei carciumi…asa “chinuit” cum mi-a iesit, nu am dorit sa ma indrept neaparat, catre criteriul financiar, am avut in vedere mai multe aspecte, pe care sper, sa le pot lamuri cu aceasta ocazie:
    – bunul simt in aprecierea unui local se poate manifesta, in functie de mai multe criterii: calitatea mancarii, a serviciului, ambianta, “fauna” ce populeaza/ori nu respectivul stabiliment, “vad comercial”, loc de intalnire “de traditie” etc.
    Nu am nimic cu “Lotrioara”..ori Cina – nemaivorbind de faptul ca, am avut placerea sa ma nasc in Balta Alba..iar complexul Alba cu restaurantul aferent ..mi-au lasat amintiri nepieritoare 🙂
    Daca atunci (in primii ani) lumea putea alege, si avea (ramasa) o oarecare “cultura”..un anume rafinament (poate suna mai bine), ulterior am intrat cu toti in aceiasi oala..ne-au “uniformizat” pana s-a terminat de tot !
    Un contra-exemplu..(nah, ca-mi dau singur in cap) 🙂 il reprezinta faptul ca inca multi intelectuali se duceau la carciumile (ce astazi s-ar incadra la categoria “rau-famate”) de pe Calea Grivitei/Gara de Nord, tocmai pentru specificitatea locantelor: muzica lautareasca de buna calitate, mancare (cu adevarat) traditional romaneasca..si amalgamul de personaje pitoresti ce-si faceau veacul pe acolo, intre “o citirica” si (uneori) o injuratura plina de naduf..dar haioasa si “plina de substanta”..
    Asta doream, asta gaseam, daca aveam chef sa-mi fac de cap cu “inculturistii” vorba Carcotasilor..

  • Alex

    @Cornel S.
    Departe de mine gandul, de a ma lansa intr-o controversa, desi se pare ca, asa se naste progresul (!)..Las placerea comentatorilor si responsabililor acestui blog..sa ma corecteze..acolo unde..este cazul..si le multumesc anticipat ! Asa mai invat si eu cate ceva..fiindca nu vreau sa ajung “patetic”..:)

  • hm

    păi, din astfel de contre… controverse… iese bogăția articolului – nu-i așa?

  • Alex

    @Hm
    …cam asa sper si eu ! 🙂

  • Cornel S

    @ Alex- scuze pentru intarzierea raspunsului si pentru…faptul ca poate am fost prea direct si, de ce nu, dur poate nemeritat. M-ati lovit fix in palarie cu subiectele (poate ca de aici vehementa mea in exprimare), in conditiile in care sunt absolvent de ASE/turism – curs seral, promotia 1990 si am lucrat peste 10 ani in alimentatia publica, inclusiv in functii de conducere (pana in 1995). Asadar sa recapitulam:a) marketingul nu- l interzicea nimeni, fiind ca notiune cvasi-necunoscut (de altfel, pe timp de criza aproape generalizata, era un non- sens). Cum dracu sa faci promovare la carne, cand nu se gasea, spre exemplu, nici chiloti (exemplu nu-i intamplator, pentru ca vreau sa-l asesonez cu un banc, cred eu bun, care a circulat in epoca: cica iti vindeau chiloti doar daca aduceai adeverinta ca lucrezi pe scara…). In ultimul an de facultate chiar am avut marketingul ca disciplina de studiu (profesor Valerica), dar era o chestie de viitor indepartat, fara aplicabilitate rezonabila imediata in patrie; b) referitor la carciumi, cred ca e meci egal, in sensul ca ambianta, obisnuinta, perechile de obraji cunoscute din anumite restaurante puteau conta chiar mai mult decat grosimea portofelului. Nu stiu insa de ce nu putem sa interpretam corect, cu cuvinte simple, realitatea consumata! Sigur ca socialismul a fost rau, insa sa nu-i punem saracului in carca chestii in legatura cu care nu era capabil sa se pronunte sau sa actioneze… Inca o data scuze (polemici de dragul lor nu-mi sunt pe gust) si multumiri pentru cel/ cei ce fac posibile aceste dialoguri, chiar daca unele sunt in contradictoriu!

  • Alex

    @Cornel S.
    🙂 No problem, mergem la sursa:
    – oct.1971,s-a infiinteaza facultatea de Comert exterior – singura unde se studia Marketingul, un singur modul, simplificat
    – 1974, Reorganizarea nedorita a invatamântului din ASE – Facultatea de Comert exterior a fost DESFIINTATA si a trecut ca sectie, cu denumirea Relatii economice internationale la Facultatea de Comert
    – feb. 1990 – s-au infiintat specializarile Merceologie, MARKETING si TURISM – SERVICII in cadrul Facultatii de Comert. Sursa, http://www.100.ase.ro/?page=cronologie
    Marketingul a disparut, asa cum se poate vedea, odata cu desfiintarea “Comertului Exterior” si a re-aparut dupa Revolutie. Mai toate disciplinele de de studiu (ale acelei facultati) au fost scoase din Programa, amputate ori mutate la alte sectii !
    Discutia noastra isi avea “originea” in anii ’65 iar referirea mea la Marketing a fost (zic eu) destul de clara: a fost interzis/scos din Programa, ca disciplina de studiu de sine-statatoare, nemaivorbind de o Catedra de Marketing..per se..odata cu “istoria desfiintarii cu cantec a “Facultatii de Comert exterior”…

  • Alex

    @Cornel S.
    Oricum, bancul cu chilotii…e super 🙂 P’asta chiar nu-l stiam, multumesc.

  • Cornel S

    @ Alex – epilog de final, fiind ca e ultimul, adica de sfarsit…Da-ti-o dracu! Stiati toate bancurile, numai pe asta nu…(ca si toate situatiile prezente si viitoare, oricand, cu placere, avem net, dam din gura…)! Toate cele bune!

  • Alex

    @Cornel S.
    Am dat-o !:)
    Toate cele bune deasemenea !

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>