despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

vodă pe ponei

… la statui și monumente, greu ne mai iese! În ultimii ani, numai bazaconii și urîțenii s-au pus pe stradă: hîrdaie de lături artistice aruncate peste oraș. Căruța cu proști, bunăoară, e oribilă de la idee pînă la realizare. „Instalațiile” artistice alternative sînt mizerabile. Statuile mai degrabă „tradiționale” păcătuiesc printr-un caraghioslîc ce reiese dintr-o nepricepere peste care artistul n-a avut cum să treacă. Avem un voievod nenorocit care șade pe veceu; mai avem un rege care călărește ca pe-o motocicletă – și lista nu se oprește aci.

De anul trecut s-a adăugat pe listă un nou Mihai Viteazu călare pe Breazu. M-am scoborît din tramvaiul 1 special ca să-l pot privi mai bine; și-am plătit, deci, un leu și treizeci de bani în plus ca să-mi văd, mai apoi, de drum:

… ca orice operă de artă militară, are gradul ei… de fușereală. Placarea soclului are, firește, scurgeri…

Dar vodă! … nu: nu-i un munte – e doar un caraghios.

Alura lui vodă e-aceea unui cauboi ce-nvîrte lasoul; nimic eroic, nimic măreț, nimic care să-ți sugereze că-nvinge-n luptă și că turcii – în fața lui – se-aruncă-n smîrcurile Neajlovului: „însuși Sinan-Pașa, plin de umilți, a căzut în apă și-a pierdut doi dinți”!

Deși nimic din statuie nu-i incorect în sine, văzut în ansamblu totul e greșit. Cînd te uiți din tramvai, Vodă parcă joacă tenis; dacă stai în stație, zici că s-a urcat pe-un ponei; dacă mergi pe trotuar, îți pare că se dă pe-un căluț mecanic din parc și face i-haaa!; iar dacă te uiți din față, șezi cu ochii-n podoabele armăsarului.

Poți trece peste detaliile astea – pînă-ți dai seama de adevărata bubă a statuii.

N-are mișcare, n-are dinamică – personajul stă. Ca și cum statuia e făcută dup-un desen făcut dup-o poză.

De ce?

Explicația e simplă și tristă: autorul este Valentin Tănase.

Copilul teribil al BD-ului de-acum patruzeci de ani – cel care ne-a încîntat cu nave spațiale, mașini și personaje frumoase – a avut toată cariera sa un imens defect: n-a putut să deseneze mișcarea; n-a priceput să redea dinamica. Toate personajele sale sînt perfecte – dar unidimensionale.

A ilustrat genial, de pildă, o treime din „Atlasul Zoologic” de la-nceputul anilor ’80; a fermecat (și spălat) mințile școlarilor cu seria „Povestirilor istorice” ale lui Dumitru Almaș; dar maniera în care-a desenat – poate – fiecare a zecea copertă de maculatură de după anii ’90 a devenit obositoare; curînd fetele frumoase cu buze pline și priviri goale au devenit un standard în sărmana grafică autohtonă.

Păcat că Mihai Viteazu a ajuns „pe mîna” lu’ don’ colonel Valentin Tănase; dar și mai păcat că artistul n-a știut că s-a urcat într-o șa prea înaltă.

13 comments to vodă pe ponei

  • Mihai Viteazu călare pe Breazu, Breazu ne-învăţat l-a trântit pe Mihai cu nasu’ntr-un… completaţi voi.

  • Ando

    Chiar dacă statuia este în faţa regimentului de gardă care poartă numele voievodului, mă întreb, totuşi, de ce trebuie să avem -în acelaşi oraş- “n”statui cu Mihai Viteazu, alte “n” cu Alexandru Ioan Cuza etc, foarte puţin diferenţiate dpdv imagine, compoziţie ?
    Adică, forma de exprimare este foarte săracă!

  • hm

    d-aia!
    Ca să nu mai zic că – la zece metri-n spate, mai e și… un BUST al aceluiași Mihai Viteazu!
    Să fie!!!!

  • Filip

    El pare așa nemișcat, dar am auzit că mai demult trecea strada noaptea să se bată cu balaurul Smaug. Până l-a alungat.

  • hm

    poate d-aia o fi și-așa anchilozat, săracu’ Amza Pellea.

  • Kitschosul artist propagandist Valentin Tănase nu a ilustrat Atlasul Zoologic.

    Planşele sunt opera altor doi artişti, numiţi Ion Toma şi Virgil Jansen.

    Ion Toma a ilustrat şi Atlasul Botanic, tot la Editura Didactică şi Pedagogică.

  • hm

    Ăla din 83 îl are în colectivul de graficieni, chiar cu o contribuție masivă!
    Poate o fi desenat fondul de planșe, naiba știe. Da’ e acolo, trecut.
    Edițiile scoase de Editura Didactică și Pedagogică “după” nu-l mai au menționat în nicio casetă tehnică.

    La naiba. Unii ziceau că nu el, ci nevastă-sa – Liana – era cea cu talentul.

  • Eu am ediţia din 1983 şi nu-l văd pe acolo. Şi nici la ediţia 1980.

    De altfel, stilul Marvel-Comicului ăsta de Valentin Tănase e inconfundabil. Indiferent ce ar desena sau picta, îi iese tot ca o bandă desenată americană din anii ’70. Sau ca un pin-up. La el personajele bărbaţi arătau întotdeauna ca nişte super-eroi şi femeile ţărănci arătau ca Wonder Woman.

    La un moment dat, mai aproape de prezent, i-a pictat şi pe Regii Carol şi Ferdinand şi arată tot ca nişte personaje de bandă desenată 😀

  • hm

    Eu am avut atlasul. Nu îl mai am. Poate era 80-ul, dar era trecut numele lui Tănase ; și nu pe pagina din linkul spre okazii, ci pe cea cu caseta desfășurată.
    (tocmai am cumpărat reeditarea din 2008 pentru fii-mea; încă poate fi considerata o tiparitura excepțională)
    Legat de mișcarea personajelor, Puiu Manu îmi povestea despre zecile de schițe pentru un braț care tine o sabie in luptă, despre cum crea cu karatisti mișcarea in scenele cu bătaie și – mai ales – despre cum experienta sa sportivă îl ajuta să “miște” personajele.
    Valentin Tănase… Cai și ilene-cosinzene.

  • Prima reeditare după Loviluţie a Atlaselor a fost la mijlocul anilor 1990. Dar nu mai erau tipărite la Arta Grafică, ci la o tipografie de apartament din Craiova, cu hârtie normală. Drept care planşele arătau decolorate ca nişte blugi prespălaţi. Dar în sărăcia de la mijlocul anilor 1990, chiar şi această ediţie era un lux pentru un elev şi părinţii lui.

    După care au mai fost reeditate în 2000, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006 şi 2008. De-abia ediţia din 2008 a revenit la calitatea tiparului din 1983, pe hârtie lucioasă, a planşelor şi a legăturii.

    Cum a muşcat criza, s-au dus la Dracu’ şi reeditările. La târgurile de carte, editura vine cu Atlasul Zoologic din ediţia 2008, exemplarele rămase în stoc. De 8 ani, încă nu s-au epuizat, deci cererea e cam slabă.

    Şi în privinţa altor “materiale didactice de lux” (sau, cum spuneau profii mei în anii 1980, lux inutil, un adevărat elev muncitor şi disciplinat trebuie să aibă doar textul în faţă şi să-l înveţe ca pe o poezie 🙂 ) Editura Didactică şi Pedagogică a făcut adevărate opere de artă la vremea ei, care n-au fost apreciate. Globurile pământeşti construite clasic, din benzi. Practic nu mai există aşa ceva, orice glob din magazin în zilele noastre e din plastic şi turnat dintr-o bucată. În Marea Britanie există două companii care pot lucra manual globuri din benzi şi cele mai ieftine se vând cu 5000 GBP. Unul mai luxos, cu diametrul de aproape un metru şi pictat manual, se vinde cu 30 000 – 50 000 GBP.

    Eu aveam un glob clasic de la E.D. şi P. făcut în 1985, destul de mărişor, cam 33 cm. Cu puţin efort, l-am montat toamna trecută pe un suport din lemn cu ajutorul unor articulaţii din alamă.

  • hm

    par a mai avea pe stoc o cîrcă de atlase 2008. S-au bucurat tare cînd am luat mai multe, și pentru alți copii.

    Fii-mea mai are un pic și doarme cu el sub pernă. Mă bucur.

    Eu zic că s-ar da ca pîinea caldă, dacă oamenii ar ști că atlasele-s doar la 45 de lei și-s tipărite atît de bine…

    Cînd mă gîndesc ce distracție era pe copii să “decojească” globurile alea…

  • Ando

    @Nautilus:Excelentă treaba cu globul. Arată bine !!!

Leave a Reply to Ando Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>