Ce era înainte acolo III – depozitul de fierărie Carol Andreny

articol actualizat

… una dintre cele mai frumoase clădiri comerciale necunoscute ale Bucureștiului este cea de pe Viilor colț cu Năsăud – înainte Sălaj, înainte șoseaua Măgurele.

Se găsește la numărul 14 și arată – azi! – așa:

… a fost una dintre primele îmbrăcări în materiale moderne ale unei clădiri vechi; la vremea aceea, de sfîrșit de ani ’90, nu se ostenea nimeni să se gîndească la păstrarea unei aparențe istorice.

Fațada originală – ca să vă faceți o oareștecare idee de cum era – aducea mult în stil cu prelungirea zidului de pe strada Năsăud.

Am văzut pentru prima dată clădirea asta prin anii ’80, cînd am descoperit aici un soi de depozit mare de materiale de construcții. Dar știți de ce era aici așa ceva?

… pentru că fusese, înainte de Război, reprezentața depozitelor Carol Andrenyi; celebrele depozite de materiale de fierărie din Ardeal, deschise încă de pe la anii 1830. Cataloagele lor stufoase cu produsele lor de fierărie se vînd, în anticariate, cu două-trei miloane de lei vechi.

La-nceputul anilor ’30, statutul firmei cuprindea, la capitolul active, și „imobilele din București, Șoseaua Viilor Nr. 14, cu întindere de circa 350 mp, precum și Șoseaua Viilor, colț cu strada Măgurele, cu întindere de 2.400 mp”.

Dar vremurile au trecut. Găsim urme despre destinul comercial al acestor depozite în 1942, cînd stăpînirea Antonescu numea – prin Secretariatul de Stat al românizării, colonizării și inventarului – administratori speciali…

Dar și asta a trecut, cu tot cu Războiul – doar naționalizarea, care bătea la ușă, n-a mai trecut. Pe sfîrșit de ’48 activitatea Depozitelor Centrale de Fierărie din Viilor – condusă, pînă atunci, de Ludovic Andreny – se transfera „către magazinul de stat Ferometal”…

Familia Andreny urma să-și piardă urma, în mizerie, în Arad. Deja, în ’47, Carol Andreny fusese considerat speculant și sabotor.

De numele comercianților rămîn legate, însă, clădiri mărețe.

… Ne-ntoarcem pe Șoseaua Viilor: funcționalitatea clădirii și a afacerii a răzbit încă jumătate de veac. De la direcțiunea Ferometalului, din anii ’50…

… la cea a I.C.R.M. – cîțiva ani mai departe…

… păstrîndu-se, în tot acest timp, și obiectul vînzării  „cu ridicata”.

Depozitul a prins anii ’90, dar spre sfîrșitul acestora deja se transformase în firma de succes a vremurilor  „Interbrands” – care distribuia bunuri de larg consum…

Ca să știți, deci… ce era înainte acolo.

Sursa imaginii vechi a clădirii – Andrei Bîrsan.