articol actualizat
… anul trecut, în preajma Paștelui, ne-am uitat cum era atmosfera din presă înainte, dar și după Război. De fapt, nu atît Războiul era piatra de hotar, ci schimbările de regim politic de după – intrarea Țării în epoca puterii populare.
Anul ăsta intrăm oleacă în spiritul Întîiului de Mai; ziua Muncii, o zi care se sărbătorea tot mai fastuos de la an la an. Chermezele simpatice urmau să fie înlocuite de defilări lungi, iar oamenii – tot ei, săracii, mereu ei! – munceau mai mult, depășind norme și planuri.
Am lăsat de-o parte lozincile și am încercat să scoatem, din pagini de „Scîntei” apărute după ’46, mici fapte care marcau venirea Sărbătorii.
Despre chermeză-n sine, nu prea știu ce să vă zic; vă dau programul și impresiile de după, publicate pe 4 Mai – primul 1 Mai al Păcii – cel din 1946, de acum șapte decenii; cît a trecut de-atunci!
Și-n anii următori se respecta tipicul. Din ziarele apărute în zilele sfîrșitului de Aprilie, spicuim vești bune: importante ieftiniri, ori lansări de produse – iată, bunăoară, țigaretele populare de succes…
… și desigur, inaugurări de fabrici – de pildă, în ’48, se deschidea Apaca. Muncitorii, cum am zis, se-ntreceau unii pe alții. Aveau, ca să-i ajute, și lozinci agitătoare.
Am cules doar știri mai mici, ca cele de mai jos – toate apărute pe sfîrșit de Aprilie. Sînt interesante, pentru că dau de-o parte văluri de pe istoria orașului nostru.
Ne oprim în ’52 – cu un material despre „blocurile roșii” din Ferentari, apărut fix acum 64 de ani.
Adevarul e ca APACA era deja operationala in 1948 … a intrat si-n istoria arhitecturii a lui Grigore Ionescu.