… puține locuri au intrat într-o așa legendă ca Spitalu’ 9. Sînt, în realitate, două spitale aici; de psihiatrie – Obregia – și cel de urgență Bagdasar-Arseni.
Cine nu-i folosește, la o adică, numele, cînd vrea să zică ceva despre cineva dus cu capul?
Ceea ce-i foarte, foarte ciudat, e altceva: anume, că spitalul – vorba aia – „de nebuni” a purtat numele de „9” o scurtă perioadă de timp.
Dar s-o luăm de pe la-nceputuri. Spitalul apare undeva la-nceputul anilor ’20 din secolul trecut. Se numea „Spitalul central de boli mintale și nervoase” și beneficia, aici – la capătul Mandravelei – de liniște multă. Autobuzul 38 ducea aici de la Unirea – sau cum îi zicea pieței pe-atunci…
Spitalul a devenit „9” la sfîrșitul anilor 40, cînd, după model sovietic, lucrurile trebuiau să fie ordonate. Farmacia 1, farmacia 2; fabrica 1, fabrica 2; centrul de pîine 1, centrul de pîine 2; și la fel și toate spitalele bucureștene, după cum se vede și mai jos:
Dar asta n-a ținut atît de mult; în anii ’50 deja spitalului i se spunea „Gheorghe Marinescu”; complet zis, spitalul unificat de adulți. Unificat? poate pentru că era împreună cu spitalul 10.
O hartă din ’63 ne atestă noul nume; la fel și cărțile de telefon și ghidurile vremii.
Doar o hartă zevzeacă a traseelor transportului în comun, de prin ’66, mai pomenește de Spitalul „9”. Am pus mai multe hărți, doar ca să vedeți cum urma să se-ndesească, de la an la an, zona…
Asta e! Chiar dacă Spitalul „9” s-a numit așa puțin timp… numele a rămas bine de tot ancorat în conștiința orașului.
comentarii