… au trecut ani peste cele 21 de „blocuri roșii” din Ferentari…
Magazinele de la parter s-au închis de mult… Poșta, o bibliotecă publică, un coafor, un „Marisan”, ce mai ființează. Blocurile au început să treacă prin reabilitare termică, pierzînd desigur ceva din farmecul lor. Dacă, din toate pozele din ziarele de-acum șase-șapte decenii, nu „vă iese la socoteală” turnul acesta ciudat, este pentru că… nu mai este.
O fi căzut la Cutremur? Habar n-am; era al coșul de 45 de metri al centralei termice ce deservește cvartalul. Centrala a rămas – se găsește, într-un colț:
… în vederea din aer a zonei (am ales-o pe cea oferită de „Bing Maps” pentru că e mai veche și înc-apare, în ea, și fosta fabrică de pile) se vede, parcă, mai bine.
Iată și cîteva imagini proaspete din cvartal. Tramvaiele 8 și 23 fac stație în dreptul lui. Din afară, de unde amplasarea magazinelor și-a intrărilor gănguite spre alei ne duce cu gîndul la blocurile – deloc neinteresante – construite într-o epocă mai recentă pe Calea Giulești, înspre Constructorilor…
… și dinăuntru. Unele blocuri sînt mai îngrijite – altele nu. Locurile de joacă sînt ca vai de ele; din „piscina” sau ce-o fi fost ea odinioară n-a rămas nimica. Rable – în afar’ de-o Skodiță și de-un Volvo – nexam; acum doi ani mai zăcea un Fiat 125 prin niște bălării – nu mai e.
… ar fi fost frumos fără mizerie în cvartalul ăsta vechi, care-a-nceput să se construiască-n vara anului ‘946. Plecăm; Calea Ferentarilor o să ne ducă-napoi în Oraș: breteaua din stînga este doar vechia ei albie.
… acesta este episodul XXVII din seria „Plimbări în Bucureşti”; lista episoadelor – aici
Lăsarea în paragină a locului de joacă din penultima poză pare să aibă legătură cu lucrările de la Kaufland: http://www.juristurban.ro/detalii_caz/1220
Este bine ca ai prins cele doua fotografii aeriene mai vechi unde apare cladirea cu un etaj de coltul Veseliei cu Ferentari (la fotografia facuta din spate ,dinspre Salaj) . Acum este o spalatorie auto acolo.
In anii 30-40 fiinta o scoala de fete (mama a urmat cursul primar acolo).Prin anii 60-70 era policlinica de cartier pentru adulti iar in anii 80 era sediu al astora cu deratizarea.Scoala de baieti era in coltul strazii noastre (Topologului) unde acum este o gradinita.
In a patra fotografie de la sfarsit apare fostul bazin , acum betonat . Nu a mai functionat de pe la sfarsitul anilor 60 – inceputul anilor 70.
Locuiam intr-unul din acele blocuri si copil fiind am aflat ca nu ma mai puteam scalda in bazin pentru ca tocmai se inecase un copil acolo si, de atunci, l-au desfiintat.
Pe vremea cand era Policlinica, era un cabinet stomatologic unde eram trimisi de Liceul de pe str. Bachus unde invatam, sa ne reparam, corectam dantura. Tot acolo am mers, mai tarziu, pe vremea cand deja ma casatorisem si eram insarcinata, la control.
Ălelalte două locuri de joacă, în schimb, sînt extraordinar de bine îngrijite și sigure…
Pe Veseliei, la numărul 3, am găsit nenumărate referiri la activități comerciale, industriale șamd.
Cladirea de pe colt Veseliei cu Ferentari era la numarul 3 ?
stai că-i fix pe dos, Veseliei începea dinspre actualul Trafic Greu, deci la numărul 3 sînt hardughiile dintre spălătoria auto și stadionul Electromagnetica. Acu’ mi-am dat seama.
Si tot de la mama stiu ca pe locul blocurilor era un maidan unde prin 1945 – 1946 au fost expusi doi banditi omorati prin impuscare de catre Alimanescu.
“ridicate pe locul unde se afla odinioară cîmpul lui Dobrică lăptarul” – cum zicea Scînteia.
https://www.simplybucharest.ro/?p=35786
Un reportaj din boxele de la subsolul blocurilor roșii: http://ferentari.dela0.ro/index.php/2016/07/04/soareci-si-oameni/
citit!
In 1969 m-am nascut si am locuit in acel cartier. Ma gandesc cu drag la cartierul copilariei cand in parc aveam bazin pèntru inaot. Coboram pe scari si apa devenea din ce in ce mai adanca si din colturile din spatele bazinului tasnea apa precum intr-o fantana arteziana. In acel par exista chiar si o pista de popice si locuri de joaca pt copii. Exiata un teren betonat unde se putea juca baschet volei handbal fotbal tenis de camp. Era o oaza de ljniste si bucurie pt parinti si copii. Era bine daca a-tiintrat si intr-un apartament. Sa vedeti ce frumusete.
Se stie istoria turnului daramat fiindca Elena Ceausescu si-a exprimat la un moment dat dispretul fata de turn zicand ca iese in afara ca un penis. Politrucii n-au stiut (le-a fost “frica”) sa-i argumenteze tehnic (ca de obicei) ca e mai gros la baza fiindca e din caramida (nu fier-beton) de-asta e mai gros la baza (ca altfel n-ar rezista), si ca trebuie sa ramana lung daca vrem ca rata cancerelor de plamani sa fie sub un anumit procent. Evident ca a fost mult mai usor sa fie scurtat initial (la jumatate) fel in care a mai functionat si distrus sanatatile a sute de mii de oameni timp de zeci de ani pana cand a disparut.
Asta e pe scurt daca vreti istoria Romaniei: nu stii cine e mai vinovat, despotul “luminat” sau miile de politruci care-i inconjoara si care vinovati de coruptie generalizata nu indraznesc sa cracneasca in fata sefilor, preferand sa sacrifice milioane de oameni pentru un capriciu de moement (daca cineva insa i-ar fi spus Elenei Ceausescu ca mor zeci de mii de oameni anual de cancer din cauza ca a scurtat acel turn i-ar fi pedepsit imediat pe politruci). Mai nou, nu avem doar un tiran ci cateva mii de tirani pt. care se schimba legile si se sacrifica toti romanii si copii lor.
Când s-a întâmplat treaba cu tovarășa că a ziscă turnul e prea lung?
Completare despre fabrica de pile si feronerie:
Unul din patronii asociati a fost Ioan Mirescu, cere era secretar general al Partidului Socialist si reprezentant permanent al acestui partid la Internationalele socialiste pana in anii razboiului. In anul 1921 alaturi de presedintele partidului Ion Flueraș s-au opus unirii cu Partidul Comunist. Iar dupa ce Partidul Comunist era la putere dupa razboi, li s-a inscenat un proces politic si au fost condamnati in anul 1949. Ioan Mirescu a primit 12 ani . In 1957 a fost eliberat cu sprijinul vechiului socialist Stefan Voitec care era acum in Comitetul Central.
I. Mirescu isi facuse o vila pe sos Magurele nr. 24 B(azi str. Nasaud ), imobil care exista si azi.
A murit 3 martie 1977 in ajun de cutremur.
fluieras a locuit in vatra luminoasa pe doctor ottoi casa ia fost luata de ministrul octav livezeanu
sotia lui fluieras era croitoreasa lenuta se numea
Vă mulțumim pentru amintirile dumneavoastră și vă mai așteptăm!
Locuiam intr-unul din acele blocuri si copil fiind am aflat ca nu ma mai puteam scalda in bazin pentru ca tocmai se inecase un copil acolo si, de atunci, l-au desfiintat.
sotia lui fluieras era croitoreasa lenuta se numea
Nici vorba. Eu am locuit intr-unul din blocurile de langa uzina si fiind vecini cu aceasta, salariatii uzinei ne erau apropiati, vorbeam cu ei zilnic si daca ar fi fost “dorinta” Elenei Ceausescu sa fie daramat turnul am fi stiut. Dar nu, turnul s-a daramat, pur si simpu, la cutremur. Cateodata, dorinta de extraordinar, ne face sa inventam sau sa exageram.