Dovezile care ne-nfățișează Bucureștiul ca neprietenos sînt nenumărate. Ceea ce-i drept și – cumva – democratic, e felu-n care orașul e-n egală măsură neprietenos cu toți oamenii săi, de la copil la bătrîn, de la pieton la șofer, de la mamă la bunică; și dacă nu-ți place, n-ai decît să te duci de-aici!
Dar dacă-i așa și noi, cumva, ne-am obișnuit cu felul ăsta de-a ne duce viața, nu-nseamnă că n-ar fi bine să tragem de noi și să ne facem mai buni; iar asta vine de la noi, nu de la ei.
Văd foarte des cum oamenii care nu-s de-ai locului se descurcă greu cu Bucureștiul. Nu pentru că-i un oraș mare; nu pentru că-i un oraș plin cu oameni de toate felurile; nu pentru că-i un oraș repezit, fără răbdare: ci pentru că nu-l înțeleg și nimic din felul Bucureștiului nu-i ajută să-l înțeleagă.
Turistul, zice-se, se descurcă-n Capitală – dar el e deja turist, are o experiență ca atare, altfel ia lucrurile. Și, fiindcă ne plac turiștii și faptul că ne bagă-n seamă, ne purtăm din ce-n ce mai frumos cu ei.
Doar omul din Provincie a rămas la fel de nebăgat în seamă și – pe alocuri – disprețuit. Omul ăsta vine cu trenul ori cu autobuzul, buimac în primele ore-ale dimineții și se simte aruncat într-o hărmălaie în care e singur. Nu știe cu ce autobuz să meargă de la Gară; tramvaiul cu care mersese el acum cinșpe ani azi nu mai există; metroul e prea complicat; taxiurile-s scumpe și-un Uber n-are el cum să cheme. Are o hîrtie c-o adresă pe care trei sferturi din bucureștenii get-beget habar n-au să i-o deslușească.
Cîți oameni dintr-ăștia am îndrumat! Și de fiecare dată m-a frapat cît de greu e să le fac să le-apară explicațiile ușoare! De multe ori am fost nevoit – găsindu-i aiurea, prin Centru – să-i trimet înapoi pe la Gară ca s-ajungă în altă parte centrală a Orașului; pur și simplu, legăturile convenabile lipseau.
Aveți răbdare cu omul care nu știe – n-a venit el să se plimbe pe-aici. Se caută la vreun doctor, are pe cineva cu vreun necaz pe la vreo autoritate a Statului (teribil, cît de mulți întreabă cum s-ajungă la procuraturi, direcții anticorupție, ș.a.m.d.) – are nevoie de-un prieten bucureștean.
Și pentru bucureșteni poate fi greu. Multe străduțe, dar și unele bulevarde, nu au plăcuțe la intersecții și nu știi întotdeauna când trebuie să o cotești. Noroc cu gps-ul.
Acum vreo 20 de ani m-am rătăcit cu bicla în Drumul Taberei pe buclă 🙂
bucureșteanul, cu cît e mai tipic, cu-atît se rătăcește mai tare cînd iese din cartier, săracu’
Da, foarte corect!
http://www.epochtimes-romania.com/video/lucian-boia-romanii-se-trag-mai-mult-din-comunism-decat-din-daci-si-romani—1766
Nu ca as avea un parti-pris cu L. Boia, dar aici ii dau dreptate. In tot rastimpul asta de 70 de ani, romanii parca au ajuns sa creada ca bataia de joc, umilintele, ostilitatile, greutatile si lipsa de organizare venita atat de la ei insisi cat si de la mai-marii tarii sunt de fapt semne ale normalitatii si ca asa trebuie sa fie. Singura diferenta este ca dupa 1990 am inceput sa “macanim” si sa aruncam vina pe oricine altcineva in afara de noi insine. Capitala, fireste, nu face exceptii, si in conditiile date este de la “foarte greu” in sus sa “tragem de noi” si sa fim mai buni.
Pe de alta parte, nu vreau sa fiu Gica-contra, dar provincialul poate sa faca o documentare si o “familiarizare” prealabila cu orasul in care urmeaza sa se duca. Exista Google Maps (sau hartile clasice, cartonate, daca vorbim de oameni anti-tehnici), iar metroul nu mi se pare complicat (si merg rar cu el, chiar daca am statia la 5 minute de bloc).
Ehe, când m-am rătăcit în Drumul Taberei mă orientam după soare, care tocmai atunci s-a găsit să intre în nori. Acu nu știu câți oameni care vin cu trenul la București au smartphone etc.
Altfel, cred că există totuși multe elemente de continuitate între pre-comunism, comunism și post-comunism.
of, oameni buni, om fi noi campioni la viteza internetului, dar nu și la viteza cu care internetul ajunge la oameni!
Este descurajator de greu să te documentezi „offline” privitor la un drum la București.
Nu există hărţi ale transportului în comun, programe de circulaţie, instituţiile – dacă le contactezi, habar nu au să te îndrume cum poţi ajunge la ele, nu există puncte de informare (nici măcar turistică)… şi chestia asta e valabilă în toate oraşele ţării.
Apropo de metrou, printre provinciali este inoculată ideea că merge peste tot şi doar cu el se pot deplasa. Am avut în facultate colegi care mergeau de la Grozăveşti la Gara de Nord cu metroul! Deşi pe jos ar fi ajuns de 3 ori mai repede. La fel de Politehnica la IMSAR, mergeau până la Izvor şi de acolo pe jos, în loc să ia 61/336.